Publicat: 6 Ianuarie, 2014 - 10:06

Care sunt problemele la ordinea zilei care îi preocupă pe editorialiştii din presa scrisă? propunem o scurtă trecere în revistă a comentariilor din ediţiile de astăzi...

IOANA LUPEA: Apărătorii independenţei justiţiei îşi aleg şefii. Miza pentru 2014 (Adevărul)
"Marea schimbare din 2014 e mică, dar importantă În context electoral, două evenimente de la acest început de an capătă o importanţă majoră. Primul, rezoluţia de Anul Nou a şefului statului făcută publică, "justiţia să câştige bătălia cu politicul", care fixează principala temă electorală a lui Traian Băsescu ("prioritate zero"a numit-o) şi a forţelor politice din jurul lui. Prin retorica justiaţiaristă Băsescu şi politicienii din jurul lui speră să mobilizeze la vot nucleul pro-prezidenţial, chiar dacă efectul pervers al politizării discursului despre justiţie este transformarea ei în câmp de luptă politică, implicit vulnerabilizarea. Dacă Traian Băsescu ar fi văzut mai departe de interesul lui politic atunci i-ar lăsa pe cetăţeni să o apere, pentru că a devenit evident, în ultimii ani, că se poate. Doar încrederea justiţiabililor în justiţie, în profesionalismul şi independenţa ei, şi manifestarea acestei încrederi inclusiv în stradă, dacă e cazul, o va face puternică în faţa presiunilor politice, nu un om, fie el şi preşedinte."

SEVER VOINESCU: Evaluare de etapă (Evenimentul Zilei)
"La început de an se cuvine, cred, o evaluare. Cum stau cu ceea ce mi-am propus să fac în acest colţ de pagină? Totul a început prin vara anului trecut, cînd Dan Andronic mi-a spus că se gîndeşte de multă vreme să ofere zilnic publicului interesat de cultură ceva interesant de citit, în registrul jurnalistic se-nţelege. Nu avea idee cît de larg sau cît de restrîns este acest gen de public, dar ştia că există. Mi-a propus, în consecinţă, să scriu zilnic cîte un text pe o temă culturală oarecare, să vedem ce răspuns avem. Ideea era, fireşte, nu aceea de a ţine lecţii, ci aceea de a stîrni curiozităţi – poate chiar meditaţii. Cititorul ideal pentru ceea ce fac eu aici este acela care, după ce parcurge textul meu, pleacă cu o informaţie care îl bucură, pleacă cu o curiozitate pe care o duce măcar un pas mai departe (caută să afle mai multe despre subiect, de pildă, se duce măcar pe wikipedia sau pe youtube pentru cîteva minute) sau, cel puţin, pleacă cu sentimentul solidarităţii cu o mică comunitate care împărtăşeşte acelaşi gen de bucurii. Dacă se întîmplă să mai şi lase un comentariu, o impresie, ceva nespus, dar de el ştiut legat de subiect, cu atît mai bine."

LELIA MUNTEANU: Afganistan. Zorii de opium (Gândul)
"În aprilie 2014, vor fi alegeri prezidenţiale. Actualul preşedinte, Hamid Karzai, nu mai are dreptul de a candida, după două mandate succesive, din 2004 până în prezent. E drept că, lungi perioade de timp, a exercitat mai degrabă funcţia de ”primar”, fiindcă nu controla decât capitala, Kabul. Alegerile coincid cu declanşarea retragerii trupelor americane din Afganistan, preconizată a se termina la sfârşitul acestui an. Din cei 84.000 de soldaţi, cât numără trupele NATO în regiune, 60.000 sunt americani. Dintre aceştia, rămân pe poziţii până în 10.000 de americani, care, din 2015 vor executa misiunea Resolute Suport – de consiliere a armatei naţionale afgane (încropită, slab pregătită, coruptă, cu îngrijotător de mulţi militari dependenţi de droguri). Dar avem şi noi, în sfârşit, un ce profit: în drumul lor spre casă, trupele americane vor tranzita România. ”Întreaga strategie a NATO a provocat suferinţă enormă, pierderi de vieţi omeneşti şi nici un câştig, dat fiind că ţara nu este sigură”. N-o spune Noam Chomsky, ci a spus-o la finele anului trecut, preşedintele ales al Afganistanului. Dar Hamid Karzai - marioneta americanilor - nu face prima oară, în ultimii ani, astfel de declaraţii belicoase la adresa păpuşarilor săi, profund nemulţumit acum de faptul că se simte exlclus de la masa negocierilor de pace cu talibanii. Cu talibanii? NATO negociază cu talibanii? Ironia istoriei. Să recapitulăm."

DAN DUMITRESCU: Pacienţii fuduliei şi alegerile de la FRF (Jurnalul Naţional)
"Granița dintre ani n-are vameși pretențioși. Datinile au fost pervertite, în timp, de călătoria lumească. Și nu e rău sau bine. E doar natural. Prin strâmtorile vieții își poartă fiecare samarul după cum îl duce capul, după cum îi este putirința. Doar o singură parolă s-a păstrat în toceala ritualică: La mulți ani! Dar nici chiar această nevinovată urare nu trece întotdeauna de cenzura sincerității. Fiindcă oameni suntem. Mulți ani i-au urat ciracii și lui Dumitru Dragomir atunci când acesta a fost cocoțat la șefia LPF. Și, mulți au fost. Îngrozitor de mulți. Cel puțin așa consideră cei care, persecutați de dictatura intereselor meschine, au decis debarcarea milițianului. Cu respectiva apreciere și cu debarcarea nu pot fi însă de acord profitorii fleicii dragomiriste. Iar Dragomir însuși este pur și simplu revoltat. Suportă greu mazilirea și, fără să-și dea seama cât de penibil este, pozează în victimă. Victimă a celor care l-au lucrat doar pentru că el ar fi fost singurul corect, competent și imaculat al fotbalului."

LAURENTIU MIHU: Trei factori care vor fi în 2014 mai importanţi decât ruperea USL (România Liberă)
"Pentru că este extrem de electoral, anul calendaristic care a început va deschide trei mari cutii. Ele pot fi, bineînţeles, brand-ul Pandora. Sau nu, dar asta necesită inteligenţă din belşug, nemăsurată responsabilitate şi, dat fiind timpul scurt, destul de mult noroc. Apropo de noroc, România are prea mult pentru a mai avea nevoie şi de politicieni, spunea acum aproape un secol marele lider al conservatorilor, P. P. Carp. Dacă te uiţi în primul rând la evoluţiile care au caracterizat perioada 2012-2013, nu înclini decât să-i dai şi în zi de azi dreptate fondatorului Societăţii „Junimea”, iar speranţa că şansa asta „genetică” nu ne va ocoli nici în 2014 rămâne mare şi la început de an. E chiar crucial să fi aşa, având în vedere complexitatea următoarelor 12 luni. Aşteaptă la orizont două runde de alegeri – europarlamentare şi prezidenţiale – la capătul a doi ani în care forţe politice cu resurse imense şi agende paralele cu intersul naţional au fragilizat deja îndeajuns statul de drept."

SORIN PÂSLARU: 2014: Omorâţi-vă între voi, cei de la putere, dacă nu puteţi trăi împreună, dar nu omorâţi economia şi clasa de business locală, care are nevoie de creştere, ca să scoată capul la suprafaţă singură, nu cu un colac de salvare care poate pierde aer în orice moment (Ziarul Financiar)
"Anul 2014 îl începem fără zăpadă, cu o situaţie macroeconomică destul de bună, dar cu o situaţie la nivel microeconomic destul de slabă, fără prea mult cash, dar cu multe datorii, fără încredere, fără prea mult consum, fără construcţii, fără noi credite la bancă, fără prea multe investiţii sau angajări, fără majorări de salarii şi fără un răspuns mai clar la întrebarea „cât mai durează criza? “. La finalul lui 2014 ar trebui să avem un nou preşedinte al României, iar cu două luni înainte, un nou Consiliu de Administraţie al Băncii Naţionale. Între timp, pe parcursul anului, ar trebui să vedem ce se întâmplă cu USL, coaliţia PSD-PNL care are 70% din Parlament şi guvernul Ponta, dar care nu-şi găseşte deloc liniştea şi care este îndemnată de mai toată lumea să se rupă, ca să apară o situaţie politică de criză cu „n“ variante. Nu ştiu cine va fi următorul preşedinte al nostru, dar la BNR lucrurile sunt puţin mai simple. Dacă Mugur Isărescu, 64 de ani, care conduce BNR de 23 de ani îşi doreşte un nou mandat de guvernator îl va obţine fără probleme, pentru că niciun partid care aspiră să dea un preşedinte al României nu l-ar dori contracandidat în politică la alegerile din decembrie. Plus că nimeni nu ar vrea să se zgâlţâie barca macroeconomică şi să aducă pe piaţă mai multe întrebări decât certitudini."