Publicat: 6 Martie, 2012 - 10:24
Share

Care sunt problemele la ordinea zilei care îi preocupă pe editorialiştii din presa scrisă? Vă propunem o scurtă trecere în revistă a comentariilor din ediţiile de astăzi...

OCTAVIAN ANDRONIC: Moscova nu crede în lacrimi (Amos News)
"Moscova – ca şi Rusia – nu crede în lacrimi. Crede în forţă. Cred în condiţia de superputere a unei naţiuni pe care “meandrele concretului” au supus-o unor umilinţe de neşters. Putin reprezintă, pentru marea majoritate a ruşilor, omul providenţial care i-a readus în competiţia globală. El nu este doar un conducător vremelnic, ci un simbol al tăriei de caracter şi al autorităţii. Cine va continua să judece lucrurile prin prisma regulilor democraţiei occidentale nu face altceva decât să dovedească faptul că nu înţelege ce se întâmplă pe subcontinentul rus. Un sistem de genul celui angloamerican nu este încă posibil într-o Rusie, după cum nu este posibil într-o Chină sau chiar într-un Irak."

OCTAVIAN ŞTIREANU: Partide pentru o zi (Azi)
"Pentru alegerile de primari sau consilieri locali nu este decisiv criteriul ideologic. Însă problema unor compatibilităţi nu poate fi exclusă. Proiectele stabilite într-un consiliu judeţean sau consiliu local presupun o viziune, reclamă o coerenţă decizională şi, în cele din urmă, se revendică de la un pilon doctrinar. Dacă în aceste consilii locale se va forma un ghiveci din tot felul de partide, deciziile vor fi tot mai greu de luat. Exemple de blocaje sunt destule."

MĂLIN BOT: Cu educaţia-n gard. Astăzi, domnul Baba (Adevărul)
"Cea mai recentă brambureală naţională, produsă într-un minister care a devenit campionul gafelor administrative, îmi aduce aminte de titlul unui comentariu pe care i l-am dedicat, odinioară, dlui Cristian Adomniţei. Textul se chema chiar aşa - "Cu educaţia-n gard", idee pe care mi-o sugerase însuşi junele demnitar liberal. Dânsul comparase reforma învăţământului cu o maşină la care fiecare ministru trebuie să completeze „foaia de parcurs". Ce te faci însă, m-am întrebat, atunci când şoferul dă cu maşina-n gard?"

GABRIEL GACHI: Lui ANI i s-au muiat genunchii în faţa lui Ponta şi s-a mai dus naibii un mit al statului de drept (Evenimentul Zilei)
"Nu e acest subiect cea mai mare problemă a României, dar liderul PSD simţea o vulnerabilitate majoră pe acest subiect şi a ţinut să şi-o rezolve. Nu paiul din ochiul lui Ponta ne strică somnul, ci harababura pe care o generează ANI deacum înainte pe subiectul sponsorizărilor primite de politicieni. Întreg sistemul declaraţiilor de avere ar putea deveni o frecţie. Problema cu Ponta, raliurile şi sponsorizările nu e deloc complicată, nu e ceva atât de elaborat încât juriştii să se bată cap în cap zeci de ani de-acum încolo. Legea e simplă: cadourile, serviciile, avantajele primite gratuit sau subvenţionate, burse, credite şi decontări de cheltuieli care depăşesc 500 de euro se menţionează în declaraţia de avere."

CRISTIAN TUDOR POPESCU: Sandu - Dragomir, la cimitir? (Gândul)
"Că Dumitru Dragomir şi Mircea Sandu sunt nişte stafii venind din securisto-comunismul de bişniţă, blat şi bara-bara e inutil de demonstrat. Mi se pare imposibil să existe un român  de bună credinţă iubitor de fotbal care să iasă pe stadion sau în stradă şi să strige: „Trăiască Mitică!  Trăiască Naşu! Vă mulţumim şi vă iubim!” Există în schimb zeci de mii care strigă „Jos!” şi poate mai mulţi care aprobă în tăcere. ProSport a pus această lozincă populară, „Jos Mitică!  Jos Naşu!” pe prima pagină. Interzicerea ziarului pe stadioane de către Jandarmerie e mai mult decât o aberaţie, e un abuz. Dacă „Jos!” înseamnă omorâre, exterminare, „Sandu-Dragomir, la cimitir! ”, cum grotesc pretinde D. Dragomir,  atunci miile de demonstranţi paşnici care au strigat „Jos!” în Piaţa Universităţii şi în multe oraşe din ţară, săptămâni în şir, ar fi trebuit băgaţi cu toţii în dubă de către zişii jandarmi."

DAN CONSTANTIN: Unde sunt banii, domnule Ungureanu? (Jurnalul Naţional)
"Guvernul pe care l-a preluat Mihai Razvan Ungureanu s-a angajat in fata natiunii ca, in acest an, sa obtina de la Uniunea Europeana 6 miliarde de euro, pentru toate categoriile de proiecte finantate in acest fel. Si nu numai in fata natiunii opereaza acest angajament. Ci si in raporturile cu Fondul Monetar International si Banca Mondiala. Daca Executivul mostenit sau oferit in plic inchis de catre domnul Ungureanu nu reuseste sa obtina acesti bani, nu vom vorbi doar inca de un esec rasunator al administratiei PDL. Ci si despre rasturnarea unor indicatori importanti vizand cresterea economica. Si ce constatam astazi?"

VALENTINA GRIGORE: Copii cu viaţa în spate (Puterea)
"Noi am fost generaţia cu cheia de gât, ei sunt generaţia cu viaţa în spate. Nu ştiu care este mai bună. Dar ştiu că noi am avut copilărie. Nu ne-a obligat nimeni să ne ducem la şcoală de la 4 ani, am avut bunici unde să ne petrecem vacanţele de vară sau de iarnă, iar părinţii aveau un loc de muncă stabil şi îşi permiteau să se asigure că ne trăim copilăria. Copiii de azi îşi duc viaţa în ghiozdanele mari, pline cu manuale alternative, caiete, penare, jocuri logice şi ce mai inventează ministerul că le trebuie. Nu mai vorbim de telefoane mobile, tot felul de jocuri sofisticate şi nelipsitul iPad. Nu mai simt copilăria."

LAURENŢIU MIHU: Ion Iliescu – 82 de ani. Ne-a înfrânt? (România Liberă)
"Ion Iliescu a împlinit 82 de primăveri (e unitatea de măsură preferată a domniei sale), iar de pe blogul pe care-l ţine deja de patru ani şi jumătate aflăm că numai ce se apucase să-şi facă bilanţul anual că l-au şi izbit dilemele: Prima: "Nu ştiu dacă am făcut istorie, dar sigur am reuşit să las ceva în istoria României: reconstrucţia ei democratică şi, împreună cu aceia care au crezut în acest ţel al României, ancorarea ei în spaţiul civilizaţional occidental." A doua: "Departe de mine gândul că aş fi fost un om providenţial. Am fost doar un om care şi-a asumat nişte responsabilităţi, într-un moment greu pentru ţară." De ziua sa, ţin să îl liniştesc de două ori pe fostul preşedinte. Întâi, domnule Iliescu, fiţi pe pace, căci aţi făcut şi aţi intrat în istorie, acest container al memoriei şi interpretării suficient de încăpător ca să reţină fără greşeală tot ce au avut mai funest anumite momente şi personaje centrale."

CLAUDIU NEGRIŞAN: Dividendele şi Ileana Cosînzeana (Ziarul Financiar)
"Mă voi referi la două aserţiuni pentru care argumentaţia oferită de autorul opiniei este discutabilă şi care invită la o dezbatere mai largă din partea analiştilor şi a investitorilor la Bursa din Bucureşti. Cele două puncte sunt de fapt întrebările cheie ale oricărei decizii de investiţii, respectiv alocarea de capital şi guvernanţă corporatistă. Mai întâi, conform autorului articolului, "în esenţă distribuirea de cash din profit către acţionari nu are nicio influenţă asupra randamentului obţinut de investitor". Pentru simplitatea argumentaţiei, voi face referire strict la SIF-uri, însă analiza poate fi extinsă la orice altă companie listată."