Publicat: 7 Februarie, 2012 - 11:08
Share

 Care sunt problemele la ordinea zilei care îi preocupă pe editorialiştii din presa scrisă? Vă propunem o scurtă trecere în revistă a comentariilor din ediţiile de astăzi...

OCTAVIAN ANDRONIC: Moştenirea lui Boc (Amos News)
"Emil Boc şi-a dat demisia. A făcut-o ca să “detensioneze” situaţia politică existentă. Şi ca să demonstreze că nu ţine cu dinţii de scaun. Dealtfel, l-a mai pierdut odată. Scaunul. Dar l-a recâştigat cu grăbire, graţie victoriei protectorului său în alegerile prezidenţiale. Cumulate, cele două cabinete Boc au însumat 1.142 de zile. Nu dintre cele mai însorite. Guvernarea aceasta a început cu criza şi a crescut odată cu ea. Probabil că nici un alt cabinet nu a întâmpinat atât de multe şi diverse vicisitudini – politice, economice, sociale, morale şi meteorologice –precum această guvernare de care lumea s-a săturat şi n-a mai avut răbdare s-o tolereze până la capăt."

ION M. IONIŢĂ: Operaţiunea Ungureanu (Adevărul)
"Mihai Răzvan Ungureanu a acceptat o misiune dificilă. E adevărat, Băsescu i-a făcut o ofertă pe care nu o putea refuza. Dar, pentru premierul desemnat orizontul politic este de cod roşu. În primul rând, va trebui să accepte o listă scurtă a miniştrilor pe care îi vrea Traian Băsescu, lucru care, probabil, este deja rezolvat, iar, în al doilea rând, va mai trebui să înghită şi lista lungă a clienţilor de la PDL, UDMR şi UNPR. Pus în faţa unei situaţii similare, Theodor Stolojan a dat bir cu fugiţii în 2008. Acum, Mihai Răzvan Ungureanu are dezavantajul de a încerca o experienţă guvernamentală pe fundalul nemulţumirilor populare şi în condiţiile escaladării fără precedent a tensiunilor politice dintre Putere şi Opoziţie."

OCTAVIAN ŞTIREANU: Înţepătura scorpionului (Azi)
"Dincolo de bilanţul catastrofal al guvernării, Emil Boc pleacă şi cu un detestabil bagaj moral, provocat de o dezgustătoare slugărnicie faţă de Băsescu. Un ardelean, moţ de baştină, cu pretenţii de universitar clujean, a coborât nu o dată la nivelul comportamental al unui marinar, înjurând cot la cot cu acesta Opoziţia, adversarii politici şi presa nesubordonată. Boc a fost perceput în permanenţă drept un ventriloc al spuselor lui Băsescu, un patefon, copy-paste sau trompetă a Cotrocenilor. Acesta este pasivul cel mai grav cu care Boc pleacă „între oameni“, cum declara ieri. El nu va lăsa nicio dâră în istorie, în afara acestei apăsătoare imagini de servitor umil al unui personaj malefic pentru întreaga societate românească. Care, acum, i-a administrat înţepătura fatală a scorpionului."

ION CRISTOIU: O demisie bine controlată (Evenimentul Zilei)
"Dacă ar fi să ne luăm după autoproclamatul lider al mişcării din Piaţa Universităţii, un anume domn Crăciun, parcă scos din pălărie de Structuri pentru a înnoi clasa politică autohtonă, demisia lui Emil Boc e o primă victorie a ieşirii în stradă. Autointitulându-se şi el trimis al străzii în palatele boierilor, Crin Antonescu, acest “sans-culottes” al României înghețate, s-a fălit, la rându-i, cu o victorie. De angajaţii lui Dan Voiculescu nu  mai vorbesc. Pentru ei, tot ce se întâmplă în România ultimului timp, de la iarna benefică pentru semănături şi până la ultima cucerire a Cruduţei sunt victorii ale clăcilor la care e prezent, printre altele, speculantul imobilar Cornel Nistorescu." 

RODICA CIOBANU: Ungureanu – un Boc (Gândul)
"Nu s-a răcit bine scaunul de premier de sub Emil Boc, că i-a şi fost desemnat succesorul: Mihai Răzvan Ungureanu. Nici tehnocrat, nici întru totul independent, ci şef al SIE, profesor, diplomat, băiat fin şi apropiat al preşedintelui Traian Băsescu. Putea să fie numit şi Roubini, atât timp cât ar fi fost chemat să conducă un guvern politic - fie al actualei coaliţii la putere, fie unul de uniune naţională -, el ar fi fost respins de Opoziţie. Liderii USL, cunoscând intenţiile şefului statului, au mers la Cotroceni cu o propunere maximală şi inflexibilă – demisia sa şi alegeri anticipate. Traian Băsescu a refuzat şi una, şi alta, preferând să rişte şi, poate, să câştige cu un nou Cabinet PDL-UNPR-UDMR, curăţat de figurile impopulare."

VICTOR CIUTACU: Prim-sinistrul Emil Boc, destin de prezervativ (Jurnalul Naţional)
"Cel mai sinistru premier din istoria postrevoluţionară a României, marioneta ţinută şi trasă de sfori de păpuşarul-şef în fruntea celui mai prost Cabinet din istoria modernă a Romaniei, a demisionat aşa cum şi-a şi gestionat mandatul, în direct la televizor. Cand a devenit nefolositor celui care l-a şi inventat, stăpanul căţeluşilor de pluş a fost forţat să strige stop joc. Fost activist UTC, odios carierist, arivist, lipsit de scrupule şi de caracter, Emil Boc n-are de ce să fie plans. Aud şi citesc stupefiat că “a imbătranit, săracu', zece ani”. Ce să-ţi povestesc! Ajunge să ne fie milă de omul al cărui nume va rămane legat indisolubil de oribila curbă de sacrificiu postrevoluţionară a Romaniei? Doar dacă ne-am tampit colectiv. S-o fi sacrificat pentru popor şi nu ne-am prins? Au murit oameni din cauza incompetenţei lui, s-au năruit destine şi familii, au falimentat afaceri odinioară prospere ca efect al dorinţei lui tampite de mărire. Pe ceilalţi nu-i mai plange nimeni?"

ION PETRESCU: Prima misiune a noului premier (Puterea)
"Despre posibila înlocuire a Guvernului condus de Emil Boc se vorbea încă din penultima lună a anului trecut. Opţiunea iniţială fiind un executiv de tehnocraţi. Cum nemulţumirea majorităţii populaţiei a atins pragul premergător unor manifestaţii previzibile, de amploare, în primele zile ale apropiatei primăveri, după iarna nu tocmai blândă, soluţia aleasă de liderul principalului partid de guvernământ a deschis prima supapă de detensionare a situaţiei politice interne - instituirea unui nou executiv la Palatul Victoria. A doua fiind cea a solicitatelor alegeri anticipate. A treia, demisia preşedintelui. Care, aşa cum a punctat întâiul preşedinte postdecembrist al României, Ion Iliescu, poate fi luată în discuţie doar de viitorul for legislativ."

LAURENŢIU MIHU: Legătura indisolubilă dintre eşecul Nabucco şi fenomenul Gazprom (România Liberă)
"Proiectul gazoductului Nabucco are multe şanse să nu mai ajungă realitate. Astfel, unul dintre instrumentele gândite pragmatic să aducă statele europene mai aproape unele de altele şi să preseze strategic Rusia şi monopolul său în furnizarea gazelor naturale se va transforma în proiectil, încă unul, pentru artileria euroscepticilor, a Moscovei şi, mai nou, a celor care asistă tot mai îngrijoraţi la noua politică economică a UE, NEP-ul occidental al anilor 2010-2012: cedarea accelerată de suveranitate pentru a salva/proteja continentul de la colaps în urma crizei. Indiferent cât de tehnice sunt, în general, astfel de proiecte, indiferent cât de sinuoase sunt hăţişurile geopolitice asociate şi oricât de relative pot fi calculele politice pe termen lung, dosare precum Nabucco pun de fiecare dată în lumină situaţia la zi a gradului în care bagajul istoric mai contribuie la luarea unor decizii esenţiale pentru prezent şi viitor."

DORIN OANCEA: De câţi bani este nevoie pentru a motiva o demisie de premier (Ziarul Financiar)
"După depăşirea perioadei de efervescenţă post-demisie guvernamentală şi după începerea rumegării în capete de politicieni a distribuţiei politice a posturilor, a implicărilor şi a implicaţiilor şi după depăşirea perioadei "breaking news", orice om cu minţile cât de cât limpezi ar trebui să se întrebe, totuşi, ce s-a petrecut în spatele uşilor închise şi dacă nu cumva plecarea lui Emil Boc de la Palatul Victoria ascunde ceva mai mult, şi mai rău, decât motivul invocat oficial - criza politică pe care o traversează România şi nevoia de stabilitate."