Publicat: 7 Ianuarie, 2014 - 10:31

Care sunt problemele la ordinea zilei care îi preocupă pe editorialiştii din presa scrisă? propunem o scurtă trecere în revistă a comentariilor din ediţiile de astăzi...

OCTAVIAN ANDRONIC: (De)Cameronul (AMOS News)
"Dacă ar fi să facem o paralelă – sau, mai degrabă actualizare - a capodoperei lui Boccaccio şi opera vorbită a premierului englez, ar putea realiza următorul tablou: într-o Europă bântuită de ciuma imigraţiei, politicienii din Albion s-au retras într-o vilă izolată, împreună cu prieteni de-ai lor de la mass media tabloidă, unde au început să depene poveşti despre pericolul pe care-l reprezintă molima purtată în special de către românii şi bulgarii porniţi să asedieze insula de peste canalul ce o desparte de continentul afectat. În acest cadru relaxat, fiecare spune câte o poveste despre consecinţele pe care le va avea această invazie mortală, iar destoinicii tabloidelor le prelucrează şi le pun pe piaţă. În cele zece zile (deca-meron) de până la invazie, s-au spus şi publicat toate grozăviile posibile, care au indus în societatea britanică temeri dintre cele mai negre. Puţini au făcut însă legătura dintre acest pericol, atât de sugestiv evocat, şi termenul viitoarelor alegeri, pentru care nu doar premierul Cameron, dar şi omologul său laburist Milliband, fac campanie folosind acelaşi pretext: imigranţii care iau de la gura poporului englez slujbele şi ajutoarele sociale. Ba, chiar, pentru a da greutate demonstraţiei, „decameroniştii” au trimis pe principalele aeroporturi londoneze, în ziua anunţatului dezastru, echipe consistente de jurnalişti însoţiţi de politicieni care să înregistreze în direct dezastrul."

DAN STRĂUŢ: Ghidul plătitorului de taxe în 2014 (Adevărul)
"Mai ales că în 2014 taxele vor fi şi mai mari, dar şi mai multe decât în 2013. Avem de plătit 40 de impozite „la vedere“ şi peste 250 de taxe parafiscale, deci sunt cam tot atâtea cozi şi proceduri de urmat, încât răbdarea este indispensabilă unui bun plătitor. Plăteşte şi nu cerceta! În niciun caz, nu întreba, de exemplu, unde se duc banii tăi, ce face statul cu ei, de ce îi risipeşte, cine sunt cei care-i deturnează. Ce dacă doar 1 din 3 lei este folosit în mod judicios, iar restul se scurg în găuri negre ce par imposibil de astupat? Statul te vrea docil şi, dacă se poate, neatent la „detaliile“ cheltuirii banilor publici. Fii cu un pas înaintea Fiscului! Legile se schimbă mereu, chiar în timpul jocului, în mijlocul anului, înainte de spartul târgului, cu sau fără sens, cu bună sau cu rea-voinţă. Dacă vrei să te menţii pe linia de plutire, să fii la zi cu toate plăţile, trebuie neapărat să-ţi schimbi strategiile într-un ritm cel puţin la fel de alert şi să anticipezi orice mişcare. Căci Fiscul nu este partenerul, ci adversarul tău în lupta pentru supravieţuire în mediul de afaceri."

MĂLIN BOT: Miza anului 2014 pentru penalii din politică: acapararea totală a României (Evenimentul Zilei)
"Bătălia electorală care se poartă anul acesta are o miză uriaşă, definită limpede de principalii lideri politici. Victor Ponta a pronunţat ieri cuvinte cheie, referindu-se la bătălia pentru Cotroceni: "linişte" şi "pace". Traian Băsescu a spus că noul preşedinte trebuie să fie unul intransigent cu partidele, chiar şi cu propriul partid. Miza este una care transcede doctrinele politice şi graniţele partidelor. Bătălia se va da pentru controlul total asupra statului, la care visează o întreagă liotă de puşcăriaşi şi puşcăriabili cu dependenţă cronică de resursele ţării. Şmecherii obişnuiţi să-şi împartă ciolanul după algoritmi politici şi să-şi bage mâinile până la coate în butoiul cu miere al bugetelor publice de tot felul au nevoie de un preşedinte care să le reconstruiască liniştea din perioada în care Ion Iliescu visa liniştit, la Cotroceni, la nobilele idealuri ale comunismului, în timp ce ei prăduiau ţara după bunul plac."

FLORIN NEGRUŢIU: Năstase la rece (Gândul)
"Câteva observaţii la rece în cazul Năstase: 1. O explozie de bucurie pe reţelele sociale după noua condamnare la închisoare a lui Adrian Năstase. Orice poză cu fular obţine instant sute de Like-uri. Orice postare strânge o avalanşă de comentarii. Este o descărcare nervoasă generală. Pentru mulţi dintre aceşti oameni care se bucură ca la Revelion, Adrian Năstase a reprezentat ani de-a rândul simbolul corupţiei din România. Pentru ei, astăzi s-a făcut justiţie în România. 2. Partea cealaltă şi-a pus breaking news-ul în bernă. Feţe cernite deplâng la televizor noua dramă prin care trece familia unui om despre care ţin să aducă aminte că a făcut atâtea pentru România. Bătaia e mai lungă şi-l ajunge invariabil pe Traian Băsescu. Din cauza lui se întâmplă tot ce este rău în ţara asta, cu predilecţie în justiţie. Pentru susţinătorii acestei cauze, azi nu s-a făcut justiţie, ci s-a produs o nouă execuţie politică. 3. Şi unii, şi alţii au dreptate: dacă n-ar fi fost Traian Băsescu preşedinte, Adrian Năstase nu mai ajungea azi în puşcărie. Nici azi, nici ieri, nici în vecii vecilor. În schimb, dacă Adrian Năstase ar fi fost preşedinte, nimeni n-ar fi ajuns la puşcărie, aş putea spune că nici măcar Traian Băsescu. Acesta era sistemul „omenos” din acele timpuri, când o mână spăla pe alta, când dosarele penale erau negociate pe masă la partid, când Rodica Stănoiu aştepta de „la şedinţe mari” momentul în care putea „să dea verde pentru Băsescu” şi când se făceau banii frumoşi în această ţară."

DRAGOŞ MOLDOVAN: Adio ziarişti, nu mai existaţi, merg să mă culc (Jurnalul Naţional)
"“Ce mirare că sunt”! Îmi aduc aminte de mine, undeva, cândva, cu vreo 24 de ani înainte. Un fel de adolescent care încerca să înţeleagă ceva din cei peste douăzeci de ani, peste care trecuse. Buimac între două lumi din care nu înţelegeam nimic. De-a dreapta aveam un capitalism la fel de ipotetic precum o poveste a fraţilor Grimm. De-a stânga aveam comunismul care pentru mine era un fel de joacă de-a v-aţi ascunselea, pe întuneric şi frig. De băşcălie. Cei care în 1987 au împlinit 18 ani şi vorbesc despre “teroarea comunistă” nu au cale de dialog cu mine. Am locuit într-un bloc din Balta Albă, şi se întrupea curentul, şi era frig, şi trebuia să stau la coadă la pâine, şi nu era lumină pe străzi, şi nu se găsea unt, nici ulei, nici vorbă de carne, salamul era o ciudăţenie de cineva inventată, cred că România poate deţine o premieră mondială, televiziunea “parţial color”, portretele lu’ nea Nicu atârnau pe unde îţi era mai drag şi când a ieşit bancul cu Ceauşescu e într-o ureche, pentru că poza oficială era din profil, au schimbat-o cu portret din faţă, da, trebuia să cântăm, într-o sală de clasă congelată în care soarele nu lumina încă ziua, imnul naţional în care era vorba despre nişte tractoare şi un conducător, “cârmaci”, nu e o aluzie la Băsescu, aşa erau versurile, şi nişte câmpii, nu mai ţin minte exact, da, aşa e, făceam practică la IMGB, întreprinedera de maşini grele Bucureşti, în “şalopete”, ca nişte oameni ai muncii adevăraţi, intram pe poartă la şase dimineaţa, începând din prima clasă de liceu, a noua cum ar veni, maistrul pe care îl aveam ca responsabil de la liceu, eram un liceu teoretic, de matematică - fizică, era cu catalogul în braţe şi ne făcea prezenţa, ne striga la catalog, toţi îmbrăcaţi în halate albastre, mama, Dumnezeu s-o odihnească, se trezea de la patru dimineaţa ca să dea drumul la aragaz, ca să mă pot schimba “şi să-mi fie, cât de cât, bine”, da, aşa a fost, o istorie predată sub egida “iertaţi-ne copii”, de aia eu habar n-am când a domnit Constantin Brâncoveanu, sau de ce şi cum şi cu câţi bani a cumpărat întâietatea românească, pentru care a murit de moarte martirică, împreună cu fiii săi, anul ăsta e decretat de Biserica Ortodoxă Română anul Brâncoveanu, da, aşa a fost."

GABRIEL BEJAN: Când „soldatul japonez” votează şi ne stabileşte soarta pentru mulţi ani (România Liberă)
"Poate mulţi se mai întreabă încă de ce sunt pasivi cei mai mulţi dintre români la abuzurile politicienilor- cum a fost, de pildă, încercarea majorităţii parlamentare a USL de a-şi crea superimunitate în faţa legii penale- votează, fără nici o explicaţie logică, la fiecare rând de alegeri, aceleaşi lepădături politice sau îmbrăţişează cauze cu care nu au nimic în comun. Poate nu este singura explicaţie, dar cu siguranţă un merit major în această chestiune îl are izolarea informaţională în care au ales să trăiească mulţi dintre oamenii din această ţară. Sigur vi s-a întâmplat să întâlniţi români, în special prin mediul rural, dar nu numai, care refuză pur şi simplu să intre în contact cu orice subiect legat de politică, Uniunea Europeană, justiţie, în general, cu lucruri care privesc interesul general al societăţii. „Toţi politicienii sunt la fel”, „ei cu ale lor, noi cu sărăcia noastră”, „Cu ce mă ajută pe mine că suntem în UE?” sunt, aproape invariabil, răspunsurile pe care le primeşti la o discuţie pe o astfel de temă şi..atât. Oricât ai încerca să mergi mai departe nu vei primi nici un alt răspuns."

SORIN PÂSLARU: 2014: Omorâţi-vă între voi, cei de la putere, dacă nu puteţi trăi împreună, dar nu omorâţi economia şi clasa de business locală, care are nevoie de creştere, ca să scoată capul la suprafaţă singură, nu cu un colac de salvare care poate pierde aer în orice moment (Ziarul Financiar)
"Anul 2014 îl începem fără zăpadă, cu o situaţie macroeconomică destul de bună, dar cu o situaţie la nivel microeconomic destul de slabă, fără prea mult cash, dar cu multe datorii, fără încredere, fără prea mult consum, fără construcţii, fără noi credite la bancă, fără prea multe investiţii sau angajări, fără majorări de salarii şi fără un răspuns mai clar la întrebarea „cât mai durează criza? “. La finalul lui 2014 ar trebui să avem un nou preşedinte al României, iar cu două luni înainte, un nou Consiliu de Administraţie al Băncii Naţionale. Între timp, pe parcursul anului, ar trebui să vedem ce se întâmplă cu USL, coaliţia PSD-PNL care are 70% din Parlament şi guvernul Ponta, dar care nu-şi găseşte deloc liniştea şi care este îndemnată de mai toată lumea să se rupă, ca să apară o situaţie politică de criză cu „n“ variante. Nu ştiu cine va fi următorul preşedinte al nostru, dar la BNR lucrurile sunt puţin mai simple. Dacă Mugur Isărescu, 64 de ani, care conduce BNR de 23 de ani îşi doreşte un nou mandat de guvernator îl va obţine fără probleme, pentru că niciun partid care aspiră să dea un preşedinte al României nu l-ar dori contracandidat în politică la alegerile din decembrie. Plus că nimeni nu ar vrea să se zgâlţâie barca macroeconomică şi să aducă pe piaţă mai multe întrebări decât certitudini."