Publicat: 8 Ianuarie, 2014 - 10:03
Share

Care sunt problemele la ordinea zilei care îi preocupă pe editorialiştii din presa scrisă? propunem o scurtă trecere în revistă a comentariilor din ediţiile de astăzi...

OCTAVIAN ANDRONIC: Lecţia doamnei Blându (AMOS News)
"Dacă nişte parlamentari britanici – dintre aceia care au agitat spiritele în legătură cu năvala romano-bulgară de după 01 ianuarie 2014 – însoţiţi de jurnaliştii de la tabloidele care au dus această grea campanie, doreau să aibă o imagine mai reală asupra asaltului la care e supus Albionului, ar fi trebuit să se afle pe aeroporturile din Londra, la ora sosirii curselor de la Bucureşti. Ar fi putut înregistra în direct – şi în limba engleză – afluxul de elevi români care învaţă la colegiile britanice, pentru care părinţii (care au) plătesc sume care ar acoperi cu prisosinţă cheltuieli pe care Marea Britanie le-ar face cu serviciile sociale acordate imigranţilor. Dar, bineînţeles că un astfel de aspect n-ar avea impactul dorit, mai ales dacă s-ar şti şi amănuntul că majoritatea acestor elevi sunt sensibil mai conştiincioşi şi mai buni decât multe din loazele de viţă veche britanică. Aceiaşi interlocutori s-ar putea întreba, însă, pe bună dreptate, de ce un număr atât de mare de copii din România preferă să-şi completeze studiile aici. Avem două răspunsuri. Primul – pentru că şcoala britanică are tradiţii şi renume, bazate pe o experienţă seculară. Şi al doilea: pentru că şcoala românească se află în cădere liberă, din prestigiul său din urmă cu vreun sfert de secol nemairămânând nimic. Aşa că cine doreşte cu adevărat să înveţe – şi are şi mijloacele necesare – trebuie să-şi caute realizarea pe altundeva."

RAMONA URSU: Un an de slăbiciune. Şi o poveste îngrozitor de reală pentru domnul ministru Nicolăescu (Adevărul)
"Gândurile mi se amestecă. Şi se amestecă. Mi-e dor de bunica! Un an întreg n-am fost în stare să o văd! Un an de slăbiciune. „Să nu plângi, mamă, bunica-i tot a ta! Are şi zile bune, când îşi aduce aminte de mine, de tine, de toţi ai noştri! Să nu plângi, da? E lângă noi, biata de ea, aşa cum poate acum”. Lacrimile s-au oprit undeva în amintiri cu ea şi cu mine. Punându-mi în scenă, imaginară sau nu, eroii copilăriei. Aplecate spre un caiet de tip 1 sau 2, purtându-mi degetele într-o caligrafie impecabilă. Fredonând împreună pe muzica lui Pavarotti. Spunându-i de ce, bunică, nu mai vreau să scriu în jurnal de niciun băiat! „Remy, draga mea, dragă, tu să nu creşti vreodată, da?”. Urcăm dealul. Dealul spre nebuni. Îmi iau inima-n mâini, încerc să o zdrobesc cu alte gânduri. Cu gânduri de revoltă, de ură, şi iarăşi de revoltă. Nu trebuie să plâng! Şi îi înşir mamei, ca ultimului salvator al ţării, ca ultimului vinovat al ţării, frustrările mele de fiecare zi. Îi zic de oraş, că-i mizerabil! Din cauza lor, a idioţilor care votează, mamă! Îi zic şi de baroni! De ăştia care te păcălesc, mamă, şi tu nu înţelegi! Îi zic şi de spital, că, uite!, în ce nenorocire a ajuns bunica, după o viaţă în care-a desenat tot Iaşiul. Îi zic de România, că n-o să-l las pe Matei să-şi poarte aiurea viaţa în ţara asta de nenorociţi! Şi mama plânge pe drumul spre nebuni! Doar eu nu plâng."

SEVER VOINESCU: Farmecul literaturii totale (Evenimentul Zilei)
"Există recomandări culturale pe care le primim de la cineva şi prin această recomandare ele rămîn aparte în Panteonul nostru subiectiv, în partea livrescă a sufletului nostru. Se leagă, astfel, pentru totdeauna opera unui autor cu figura celui de la care ai primit recomandarea şi, de aceea, găseşti legături nerostite între cel pe care îl citeşti şi cel care ţi-a recomandat segmentul de cultură respectiv. Este o gingaşă întîmplare a spiritului care nu se uită niciodată, o marcă de neşters pe care o pui pentru totdeauna pe un nume! În ceea ce mă priveşte, Henry de Montherlant (1895 - 1972) va fi mereu legat de Alexandru Paleologu. Am auzit prima dată de Montherlant dintr-un interviu dat cu foarte mulţi ani în urmă de Alexandru Paleologu în "România Literară". Acolo, Paleologu îl aşeza pe Montherlant printre preferaţii săi, subliniind talentul rafinat, inteligenţa sclipitoare şi simţul metafizic special al marelui autor francez. Deşi Alexandru Paleologu nu s-a exersat niciodată în ficţiune pentru a putea fi legitim comparat cu Montherlant, am, de fiecare dată cînd citesc pagini din unul ori din celălat, sentimentul irepresibil că sînt spirite în afinitate. Oricît de subiectiv sînt, ştiu că nu greşesc în această privinţă."

CRISTIAN ANDREI: Gruparea pupătorilor de moaşte din PSD „este alături” de Adrian Năstase (Gândul)
"Condamnările fostului premier Adrian Năstase au evoluat de la show total la categoria fapt banal. După prima sentinţă a curs sânge, s-au trimis ambulanţe în mod preventiv, s-a tras cu arme de foc, iar o întreagă conspiraţie s-a născut în jurul scenei sinuciderii. Ce a urmat după a doua decizie a fost un pas înainte spre normalitate: Adrian Năstase s-a predat de bunăvoie la o secţie de Poliţie pentru a-şi ispăşi pedeapsa. Cu siguranţă, la realizarea acestei scene a contribuit şi faptul că Dana Năstase a primit o condamnare cu suspendare. O adevărată tragedie pentru familia Năstase ar fi fost ca ambii soţi, Dana şi Adrian, să ajungă în spatele gratiilor. Probabil, Năstase a jucat acum rolul bărbatului care îşi duce singur crucea, fără alte scene dramatice. Vedeta celei de-a doua condamnări a lui Adrian Năstase nu a fost însă condamnatul, ci Victor Ponta şi PSD. Gruparea „pupătorilor de moaşte” din PSD a ridicat ochii spre cer şi i-a cerut lui Dumnezeu să-l ajute pe Adrian. „El Însuşi” a vizitat în ultimele zile mai multe mănăstiri şi biserici. E semn rău atunci când doar Dumnezeu te mai poate ajuta în lupta cu justiţia. „În plan uman e un dezastru”, s-a plâns şi Vanghelie. Drama lui Adrian Năstase a fost resimţită în plan personal de fiecare pesedist pe care îl aşteaptă o sentinţă. Ei au invocat Divinitatea pentru Adrian Năstase, dar gândul lor a fost şi la propria soartă. Victor Ponta şi PSD nu par să se lase afectaţi de această condamnare, dimpotrivă profită de ea pentru a marşa pe ideea luptei anti-Băsescu. „Ne numărăm morţii şi răniţii pe câmpul de luptă şi PSD merge înainte”, rosteşte pesedistul Mircea Cosma."

NICOLAE RADU: Bobotează minţilor îngheţate! (Jurnalul Naţional)
"Un neaşteptat început de an 2014! Ritm trepidant, mişcări subtile, realităţi ce ne împing spre fapte greu de înţeles! În zi de Bobotează, minţile au îngheţat! O frumoasă poveste de iubire, doi copii şi nenumărate amintiri frumoase, toate au fost spulberate! În căutarea de răspunsuri pentru o stare ce amorţeşte noul an, insist asupra faptului că nu fac politică! Preocupările mele sunt centrate pe realităţile sociale imediate şi mai puţin pe integrări conceptuale în consolidarea unei nonetici a politicianului român. Trădători, vânzători de ţară, mascote colorate prinse în mrejele puterii, toate acestea pot fi descifrate prin incursiuni psihologice din perspectiva arheologiei faptelor. Ce să înţeleg că simplu cetăţean? Fostul premier Adrian Năstase a fost condamnat la 4 ani de închisoare cu executare pentru şantaj şi luare de mită în formă continuată. În acelaşi dosar, soţia să, Daniela Năstase, a fost condamnată la 3 ani de închisoare cu suspendare pentru complicitate la luare de mită."

CRISTIAN CÂMPEANU: Victor Ponta, fascistul eşti dumneata! (România Liberă)
"În şirul nesfârşit de insulte adresate de Victor Ponta preşedintelui Traian Băsescu şi „cozilor lui de topor” după condamnarea lui Adrian Năstase s-a înscris şi acuzaţia adusă Monicăi Macovei că ar avea o gândire „nazistă, fascistă”. Chiar şi pentru un personaj precum Ponta, aceasta este o alegere surprinzătoare pentru că dacă există cineva în România care a acţionat în mod deliberat în sensul instaurării în România a unui regim totalitar de tip fascist, acela este Victor Ponta. Întrebarea este dacă ceea ce fac Ponta şi USL nu reprezintă decât o tentativă disperată a unui grup de infractori de a recâştiga impunitatea faţă de lege sau dacă este vorba de ceva mai mult, adică de o schimbare fundamentală de regim politic pe care aceştia doresc să o săvârşească. Cu alte cuvinte dacă îşi propun doar restaurarea democraţiei borfaşilor din perioada ’90-2004, sau dacă vor să construiască o formă mai bine organizată de sistem în România?"

ADRIAN VASILESCU: După un sfert de veac (Ziarul Financiar)
"Anul care a început, 2014, este cel de-al 25-lea de după evenimentele din decembrie 1989. Am lăsat în urmă un an pe care mulţi l-au taxat ca ghinionist, din cauza cifrei 13, deşi acest an a pus în evidenţă un careu de aşi (PIB-ul, inflaţia, deficitul intern şi deficitul extern) cu cifre ce au înscris România între ţările europene cu cele mai bune rezultate în sistemul macroeconomiei. Şi cum în 2014 nu aşteptăm rezultate sub cele din 2013, putem deja conchide că, deşi am intrat în al şaselea an de criză, vom avea cel de-al patrulea an de creştere economică cu semnul plus după doi ani de recesiune severă. Avem totuşi o problemă: 2014 e an electoral. Şi în toată lumea, în anii electorali frâiele economiei slăbesc, se produc relaxări, cresc salariile bugetare şi pensiile. Mai peste tot pe planetă, în anii cu alegeri, în economie se apasă cu înverşunare pe toate pedalele care pot să-i arate alegătorului că viaţa lui ori e mai bună, ori tinde să devină mai bună. Şi doar în ţările care au în sânge disciplina financiară intervine o condiţie obligatorie: să fi fost făcute acumulările necesare pentru un astfel de salt calitativ."