Share
8 Mai 2017 - 10:00

Care sunt problemele la ordinea zilei care îi preocupă pe editorialiştii din presa scrisă? Vă propunem o scurtă trecere în revistă a comentariilor din ediţiile de astăzi... 

Octavian Andronic: Punctul pe Y. Impresii de weekend (AMOS News)
"Chiar dacă de regulă în weekend nu se întâmplă nimic relevant - cu excepția aglomerației de pe DN1 -  haideți să aruncăm o succintă privire spre ce ar putea însemna ceva. Deci: @ Postul public de televiziune (TVR) este tropmeta mișcărilor de stradă. Indiferent cât de anemice sunt acestea, dacă au în vizor guvernul (care i-a plătit datoriile!) instituția acordă importante spații de emisie în direct și forțe reportericești dedicate. Duminică, cei vreo două sute de rezistenți la ploaie au fost omagiați cu vibrantă emoție pentru valoroasele mesaje tefeliste @ Protestul a fost organizat cu ochii la camerele televiziunilor străine, în pană de subiecte @ „Bomba” săptămânii este dosarul ”Gândacul” deschis de Poliția din Teleorman împotriva unui ofițer care a îndrăznit să filmeze un gândac care se plimba liber prin dosarele secrete ale instituției. Ancheta - de o stupiditate demnă de Cartea Recordurilor - este susținută de către însuși ministrul de Interne, doamna Dan @ O bombă - adevărată - a fost detonată pe un câmp după ce a fost găsită de un țăran care ara. Avea (înainte de a fi detonată) 250 de kilograme și nu era „mama” bombelor, ca cea aruncată de americani în Afganistan și criticată aspru de Papa Francisc @ Nu vi se pare că alegerile de acum din Franța seamănă izbitor cu cele de la noi, din 2000? Când era să ne procopsim cu un președinte de soiul lui Le Pen - Vadim? Noroc că atunci vajnicii intelectuali de dreapta s-au grăbit la centrele de vot ca să bage în urnă buletinele cu ștampila pe numele lui Iliescu. E drept că nu apăruse la orizont viitorul lor idol, Băsescu. Poate cu nimic mai bun decât Vadim... ."

Andrei Pleşu: Paltonul şi steagul (Adevărul) 
"Am avut, în două-trei rînduri, obiecţii, rezerve, melancolii legate de prestaţia publică a domnului preşedinte Iohannis. Nu regret deloc că l-am votat, dar, uneori, mi se pare cam laconic, uşor absent, prizonier al unei retorici previzibile. N-am fost de acord cînd, de la Cotroceni, a coborît în stradă pentru a susţine o manifestaţie, oricît de legitimă. Nu era rolul lui. Ba, de la o vreme, am sentimentul că, în zbînţuiala generală, prezenţa cuiva de croiala dlui Iohannis e un beneficiu, o şansă de normalizare. Sunt cu atît mai uimit (deşi nu de uimire duc lipsă cînd mă uit în jur) să constat că, dacă e vorba de portretul politic al şefului statului, spiritul critic dîmboviţean ”nu doarme”! Iată un rapid inventar al ”exigenţelor” anti-prezidenţiale din presa noastră: 1. Klaus Iohannis vorbeşte prea puţin. Noi vrem discurs ”latin”, volubilitate neastîmpărată, jonglerii, poante, capete-n gură. Adică vrem Băsescu! (Pe care, totuşi, la vremea lui, îl amendam exact pentru excesul lui de spectacol verbal.) Altceva e şturlubaticul Ponta, cu ironiile lui de Bărăgan, cu umorul lui de stadion, cu tupeul lui de premiant la grupa mică. Altceva e Tăriceanu, mereu călare pe toate gardurile în care se repede cu oiştea. Altceva e Dragnea, cu zîmbetul lui de zilier tăietor de capete, altceva Olguţa, jonglînd printre limbi, ca vodă prin lobodă, altceva abisalul Daea, primul ministru suprarealist din istoria României moderne. Nu ne plictisesc crampele mimice ale lui Grindeanu, combativitatea ţanţoşă, de şef de sală, a lui Nicolicea, drăgălăşenia din ce în ce mai virilă a Gabrielei Firea. Nu ne enervează nici moţăiala întreruptă de bîlbîieli a liberalilor, nici şotronul năbădăios din USR, nici ceaţa persistentă din PMP."

Sorin Avram: Tot Ghiţă, tot Băsescu, tot Dragnea, tot Vanghelie (Cotidianul)
"Uite graţierea, nu e graţierea, uite-l pe Sebastian Ghiţă, nu e Sebastian Ghiţă, uite-l pe Sorin Blejnar cum spune că se întâlnea cu mafioţii pentru a vorbi despre vreme, şi nu despre afaceri ilegale cu motorină, şi uite-l pe făuritorul aşa-zisul Stat de Drept, Traian Băsescu, luptându-se cu creaţia sa. „Exploziv”, „şocant”, „vine nucleara”, „a primit decisiva”, „noaptea ca hoţii” şi „ziua ca hoţii” sunt câteva dintre cuvintele „cârlig” care rulează pe ecranele televizoarelor şi care deschid titlurile de pe site-urile de ştiri, cu referire la ce-au mai zis Traian Băsescu, Şerban Nicolae şi Laura Codruţa Kovesi, şi cu ce-au mai făcut Liviu Dragnea, Marian Vanghelie, Gigi Becali şi Mitică Dragomir. Pe agenda publică s-a strecurat, timid, şi ştirea că preşedintele României, Klaus Iohannis, aflat pentru câteva zile în România, s-a abătut de la ruta obişnuită Bucureşti - Sibiu şi a ajuns tocmai la Suceava, unde a avut loc o dezbatere la care au participat primari şi oameni de afaceri. Pentru a face investiţii îţi trebuie un teanc de aprobări de la „n” instituţii locale şi centrale, care uneori vin prea târziu, restructurarea făcută de Ministerul Administraţiei şi Internelor a lăsat comunele fără poliţişti, oficiile poştale au început să dispară, sunt localităţi fără medici de familie, din cauza legislaţiei stufoase şi contradictorii accesarea fondurilor europene devine aproape imposibilă, iar legea prea permisivă a insolvenţei bagă în faliment companiile, care nu mai ajung să-şi recupereze banii niciodată."

Iulian Chifu: Franța. Urletul populist fără soluții, înfrânt de plicticosul banal birocrat profesionist (Evenimentul Zilei)
"Urnele nu s-au închis în Franța, încă, la ora la care scriu editorialul, dar surprizele sunt puțin probabile. Emmanuel Macron a câștigat alegerile prezidențiale prin efectul unei diferențe majore în sondaje – circa 20% - prin prestația slabă și neconvingătoare a contracandidatei sale de extremă dreapta, Marine Le Pen, la ultima dezbatere de miercuri seara, departe de miracolul de care avea nevoie pentru a inversa trendul și a recupera diferența, dar mai ales prin reacția dură a francezilor în fața populismului. Dacă vorbeam joi despre o victorie majoră și punct de întoarcere la nivel european prin victoria unui candidat de pe poziții europene, liberale, inclusive, ale societății civile, fără a fi neapărat necritic față de actuala Comisie (http://www.evz.ro/victoria-uein- franta-emmanuel-macron-castiga- cu-un-program-lib.html link activ) azi dominanta este antipopulismul care se extinde și spre perspectiva electorală generală a Franței, care alege într- o lună, la 11 și 18 iunie, noua Adunare Națională, Parlamentul său cu 557 de membri, aleși în scrutin uninominal majoritar în două tururi."

Ionuț Bălan: Dominaţia culturală nu necesită generaţii de sacrificiu (Jurnalul Naţional)
"Romanii i-au cucerit pe daci după o luptă curajoasă relevată pe Columna lui Traian, dar au încercat să-și impună dominația în teritoriul ocupat pe un fond de stabilitate. Din acest motiv, după distrugerea Sarmizegetusa Regia au înființat Ulpia Traiana Sarmizegetusa, în încercarea unei tranziții cu cât mai puține șocuri. Menținerea numelui și a obiceiurilor pământului a urmărit un proces de continuitate, astfel încât să nu existe - pe cât posibil - generații de sacrificiu. Dar nu același lucru s-a întâmplat după cea de-a doua mare conflagrație a secolului trecut. Fără a avea neapărat o influență externă, conducătorii postbelici ai României au arătat o lipsă de respect pentru tradiție. De aceea se pare că cea mai mare problemă cu care ne confruntăm se concentrează la nivelul calității umane a decidenților politici, care au reușit să-i pervertească inclusiv pe aceia ce trebuia să vegheze asupra interesului național. Spre deosebire de perioada romană, regimurile din ultimii 70 de ani au scos generații de sacrificiu „pe bandă”. Fie că e vorba de cei care au călit oțelul, de cei ce strigau hei-rup la Bumbești-Livezeni, de cei denumiți decreței sau de aceia din perioada postcomunistă, se pare că toți au căzut victimele promisiunilor fără acoperire ce au făcut din generațiile de sacrificiu un fenomen peren." 

Razvan Chiruta: Statul de drept, așa imperfect cum e, a început să cedeze (România Liberă)
"Fie că ne place sau nu, repetatele atacuri la adresa Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi avalanşa de informaţii, chiar şi nedovedite, legate de implicarea Laurei Codruţa Kövesi în diverse acţiuni incompatibile cu poziţia de procuror-şef au început să aibă efecte asupra instituţiei pe care aceasta o conduce. De la începutul anului, niciun politician în activitate nu a mai fost deranjat de către DNA cu un dosar penal nou. Singurii din lumea politică vizaţi de procurorii anticorupţie, potrivit comunicatelor publice ale Direcţiei, sunt doar foşti: un fost primar, Gheorghe Ştefan; un fost ministru, Gabriel Sandu; un fost preşedinte al Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea. Singurul personaj cu conexiuni încă active în Parlament şi în serviciile secrete a fost Sebastian Ghiţă, pentru care s-a început în februarie urmărirea penală pentru trafic de influenţă, spălare de bani şi constituire de grup infracţional organizat. Dar chiar şi marele Sebastian Ghiţă a căzut, între timp, în dizgraţia protectorilor săi."
 
Cristian Hostiuc: Cu riscul de a enerva economiştii, creşterile salariale nu au legătură cu productivitatea. Când îţi pleacă angajaţii sau ameninţă că pleacă, nu te mai gândeşti la productivitate, ci la câţi bani să le dai în plus ca să rămână, dacă nu ai de unde să iei alţii peste noapte (Ziarul Financiar)
"Ceea ce spun eu poate părea o blasfemie pentru economişti: creşterile salariale nu au legătură cu productivitatea sau au cel mai puţin legătură cu productivitatea atunci când se întâmplă. Nicio companie, niciun director general, niciun şef de HR, niciun acţionar, nu este fericit când trebuie să majoreze salariile. Dar nu are ce face. Nicio companie nu creşte salariile de bunăvoie, ci doar când în piaţă se schimbă condiţiile. Pe o creştere economică, pe un boom, creşterile salariale au legătură cu ceea ce face concurenţa, cu condiţiile din piaţă, cu oferta de candidaţi, cu politicile statului, cu politicile strategice ale adversarilor, cu disponibilitatea de a te muta dintr-un loc sau altul, cu ce bani au companiile, cu puterea angajaţilor care ameninţă să plece, cu dorinţa unui director general sau al proprietarului de a angaja oameni de la concurenţă etc. De-abia când intervin procesele de restructurare în cadrul companiilor, când vine criza, când anumite sectoare sunt în cădere şi eliberează forţă de muncă se pune problema unei analize de productivitate şi companiile văd cum stau. Comentând un articol pe care l-am scris pe tema creşterilor salariale, unul dintre cei mai cunoscuţi economişti români, Radu Crăciun, spune că majorările salariale din România au început să depăşească câştigurile din creşterea productivităţii, iar orice alte creşteri vor trimite România într-o grupă cu Grecia, spre exemplu."

Format: 

Topic: