Publicat: 9 Martie, 2012 - 09:47
Share

Care sunt problemele la ordinea zilei care îi preocupă pe editorialiştii din presa scrisă? Vă propunem o scurtă trecere în revistă a comentariilor din ediţiile de astăzi...

OCTAVIAN ANDRONIC: Moştenirea lui Igaş (Amos News)
"De data asta, cel care a trebuit să plătească a fost şeful Poliţiei Capitalei. Că ăsta n-avea cum să ştie că nişte subalterni tembeli i-au dat lui Vlădan permis de port-armă fără să aibă actele necesare, e aproape de la sine înţeles. Marea bâlbâială ministerială a început însă odată cu numirea unui înlocuitor. Au fost nu mai puţin de trei, în două ore – veritabil record mondial. Iar soluţia finală a fost cea mai proastă: interimarul este un fost şef, dat afară şi înlocuit cu cel demis acum! Desigur, nu mă aşteptam ca dl Berca să-i cunoască personal pe înlocuitori. Este însă inadmisibil  ca consilierii săi de specialitate să-l pună într-o astfel de situaţie, şi cred că ăştia erau primii care trebuiau daţi afară."

OCTAVIAN ŞTIREANU: Nestemate ale demagogiei (Azi)
"Dar ce nu face campania electorală din om?! Îl schimbă mai rău decât băutura... Miercuri, din senin, Băsescu şi-a adus, brusc, aminte de pensionarii CAP, de grija cărora aproape că a lăcrimat... Pensionarii CAP şi copiii cu alocaţie alcătuiesc majoritatea covârşitoare a celor pe care Băsescu îi numea dispreţuitor „asistaţii social“. Despre ei, spunea, nu demult, că sunt „cei graşi şi mulţi“ care călăresc spinarea costelivă a statului slab... Acum, însă, acelaşi Băsescu mulţumeşte (!) parlamentarilor că au găsit „voinţa politică de a scoate din cea mai neagră sărăcie pensionarii CAP“, că au creat „o minimă perspectivă în mod deosebit bătrânilor din zona rurală“ şi că această măsură „a fost de natură să aducă un minim de uşurinţă în trecerea crizei pentru cei mai săraci dintre români“. Un asemenea discurs n-ar fi reuşit să producă nici cel mai înfocat social-democrat, darămite să-l auzi de la titanul gândirii de dreapta, întîiul reformator al ţării şi eroul care a răpus definitiv statul social, la oraşe şi sate!..."

OVIDIU NAHOI: „Moarte pentru moarte”. De ce mă delimitez (Adevărul)
"Abolirea pedepsei cu moartea, valabilă în întreaga Europă, cu notabila excepție a statului Belarus, nu e totuși un moft al unor inși obsedați de corectitudine politică. Este doar unul dintre elementele de bază ale civilizației europene, în ale cărei valori credem - sau, cel puțin, așa ne place să pretindem. Abolirea pedepsei cu moartea are măcar meritul că permite reparații parțiale, în cazul unor sentințe dovedite ulterior greșite. Vă mai amintiți cazul Țundrea, bărbatul care a stat pe nedrept 12 ani în închisoare? I s-a pus în cârcă violarea și apoi uciderea unei fetițe. Dacă ar fi să ne luăm după gravii apostoli ai morții, nenorocitul ar fi fost demult împușcat precum un câine. Iată însă că, lăsat în viață, a putut fi scos din pușcărie, atunci când sentința s-a dovedit greșită. Și s-a mai putut bucura de vreo câțiva ani de libertate, până să moară. Fie și pentru asta, abolirea pedepsei cu moartea a meritat. Sau ne hrănim cu ideea că executarea unor nevinovați ar reprezenta simple "pagube colaterale" ale unei legislații altminteri perfecte?"

NICOLETA SAVIN: Spargeţi buboiul cu puroi de la Interne! (Evenimentul Zilei)
"Scrisoare deschisă, adresată domnului ministru Berca: Am fost mult timp acreditată pe lângă Ministerul de Interne, am văzut şi am auzit multe. Îi asigur pe profesioniştii de bună credinţă de la Interne - mulţi, dar cu insuficientă putere de decizie - de respect şi preţuire. Nu de profesioniştii corecţi aveţi a vă teme, domnule ministru. Unii dintre ei au primit diverse funcţii însă, dacă nu s-au adaptat "cartelului" de la Interne, au fost relativ repede traşi pe linie moartă. Aveţi a vă teme, însă, de profesionişti care şi-au pus meseria între paranteze, alegând să obţină, ilegal, bani, influenţă şi putere. Au încurajat corupţia şi au ocrotit-o. S-au înconjurat de impostori şi neaveniţi, numai buni pe post de cozi de topor în planurile lor de înavuţire. S-au înfrăţit cu interlopi, cu diverse clanuri, dar şi cu politicienii dispuşi să-i ocrotească. Au făcut politică, deşi le era interzis."

VICTOR ROTARIU: Băsescu a reevaluat criza (Gândul)
"După o lună şi o săptămână preşedintele a reevaluat, indirect, capacitatea economiei, a bugetului, de a permite majorarea salariilor şi a cerut Guvernului să găsească resursele necesare "întregirii" lefurilor bugetarilor, cu ocazia discursului ţinut miercuri în Parlament. Reevaluarea preşedintelui este indirectă în sensul în care, pentru a nu se contrazice pe deplin, nu a declarat, victorios, că a găsit, "personal", bani în buget pentru majorarea salariilor, ci a lăsat impresia că ei sunt, sau că ei ar trebui să fie, motiv pentru care a cerut cabinetului MRU să îi găsească."

DAN CONSTANTIN: Băsescu, mulţumit de regimul terorii (Jurnalul Naţional)
"Supus la presiuni puternice din partea protestatarilor nonstop care îi cer demisia, urmărit de ostilitate în orice loc public, Traian Băsescu are puţine locuri în care nu este hărţuit. Cel mai în siguranţă, la propriu dar şi la figurat, se simte la Procuratură. Parchetul General, pe numele lui generos dar lipsit de conţinut de "Minister Public", este oaza preşedintelui în care îşi potoleşte în primul rând setea de putere. Acest periculos sindrom se manifestă la Traian Băsescu prin pedepsirea adversarilor, terfelirea imaginii lor, jocuri subterane în care utilizează mijloace aşa-zis legale şi instituţii subordonate. Parchetul a devenit o instituţie captivă a Preşedintelui din momentul în care i-a acordat prin decizia lui Daniel Morar, şef al DNA cu mandate perpetue, o imunitate extinsă. Preşedintele nu poate fi cercetat, "Afacerea flota" este scufundată ­ au devenit punctul de frăţie complice dintre Băsescu şi Parchet. Dosarele politice instrumentate cu sârg de DNA, în care cele mai abuzive sunt discreţionate pe Adrian Năstase, devin cărămizile de profesionalism pe care se ridică, în ochii lui Băsescu Traian, prestigiul Parchetului."

ROLAND CĂTĂLIN PENA: Piaţa Universităţii nu-i în Petroşani (Puterea)
"Minerii încearcă să ia calea Bucureştilor de vreo câteva zile. Din fericire, nu prea mai au pe cine să îşi verse nervii în Piaţa Universităţii. Televiziunile de ştiri au realizat că au dat chix şi nu mai au apetit pentru a chema lumea în stradă. La fel şi liderii Opoziţiei. Băsescu le-a rămas din nou dator. Protestele-făcătură i-au venit mănuşă, în plină iarnă. A schimbat guvernul şi a preluat iniţiativa. Nu e zi în care să nu le dea useliştilor teme pentru acasă. Copii în ale politicii, aceştia se grăbesc să şi le facă. Fără un meditator de talia şefului statului, le greşesc într-una.Să luăm un exemplu de joi, când mii de mineri erau în stradă la Petroşani. Unde era Crin Antonescu? Hăt, la Târgu-Mureş. Croit să apere drepturile românilor de a nu-i lăsa pe studenţii unguri să facă medicina în maghiară. Nici dacă îl ruga Băsescu, nu putea face o alegere mai proastă. Mureşenii i-au dat o dată apă la moară, când cu Raed Arafat. Păi, el crede că e în fiecare zi duminică."

CRISTIAN CÂMPEANU: Contrarevoluţia Antenei 3 continuă cu a 7-a mineriadă? (România Liberă)
"În 1999, Miron Cozma şi Romeo Beja au fost susţinuţi masiv de Antenei 1, Jurnalul Naţional şi Corneliu Vadim Tudor. Sub pretextul revendicărilor sindicale, Cozma a încercat să răstoarne în mod violent guvernul şi dacă ar fi reuşit, ar fi răsturnat probabil ordinea constituţională democratică a ţării. Astăzi, aceleaşi forţe care au stat în spatele marşului spre Bucureşti al minerilor în 1999 încearcă să reediteze evenimentele de atunci cu o consecvenţă şi o lipsă de imaginaţie absolut remarcabile. Şi tot ca atunci, televiziunile lui Voiculescu sunt în prima linie a propagandei de glorificare a „ortacilor"."

CRISTIAN HOSTIUC: Priorităţile noului premier: Scăderea CAS, reîntregirea salariilor şi un circuit de Formula 1. Declaraţiile nu costă. Criza, da (Ziarul Financiar)
"De doi ani se tot aruncă în dreapta şi în stânga cu declaraţii de scăderi de taxe şi impozite sau majorări de salarii şi pensii, încât cineva, om serios, care vrea să-şi facă un business plan, trage concluzia că România este raiul fiscal al afacerilor şi al forţei de muncă. Pentru un politician, fie că el se cheamă preşedinte, premier, ministru, şef de partid, senator sau deputat, să arunce cu vorbe este ceva la ordinea zilei. Nu costă. Pentru cei care sunt de partea cealaltă a baricadei, pentru oameni de afaceri, pentru companii, pentru angajaţi sau pensionari, aceste declaraţii sunt luate în serios, pentru că reprezintă o speranţă că undeva, în viitor, va veni un surplus de bani."