Publicat: 10 Februarie, 2014 - 10:33
Share

Care sunt problemele la ordinea zilei care îi preocupă pe editorialiştii din presa scrisă? propunem o scurtă trecere în revistă a comentariilor din ediţiile de astăzi...

OCTAVIAN ANDRONIC: Carnavalul liberal (AMOS News)
"În realitate, lucrurile s-au petrecut exact invers: Antonescu l-a somat să demisioneze, oferindu-i alternativa de partid. Norilor penali care s-au tot adunat deasupra unui PNL cu un Fenechiu trimis la zdup şi cu un Silaghi în drum spre, nu le mai lipsea decât punerea sub acuzare a nevestei vicepremierului, cu tot ceea ce ar fi putut trage aceasta după ea. A urmat o fază implicită a remanierii: anunţul listei de eurocandidaţi făcut de Ponta în care Daciana ocupă, modest, doar locul 6. Pe această listă se află însă doi miniştri în exerciţiu - Nica de la Telecomunicaţii şi Grapini de la Plimbări şi IMM-uri. Aceştia vor lăsa locul liber şi Ponta nu ar trebui să aştepte alegerile ca să înlocuiască doi miniştrii deja demotivaţi. Domino-ul demisiei lui Chiţoiu antrenează alte cîteva mişcări: Un Nicolăescu luat de pe capul Sănătăţii şi trimis la uneltele sale contabile de la Finanţe; un Buşoi promovat de la Casa de Asigurări la Sănătate; poate şi un Atanasiu, cel neîndreptăţit de Băsescu, recuperat de Economie în locul inodorului Gerea; şi aşa mai departe."

ANDREI PLEŞU: Băsiştii (Adevărul)
"Ambele falsifică realitatea şi, prin iradiere, strică sufletele. Observ că ”băsiştii” ”îndrăgostiţi” de Traian Băsescu vorbesc mult mai puţin despre ”idolul” lor, decît ”băsiştii” care-l detestă, mobilizîndu-se zilnic pentru ample campanii împotriva lui. E un fel de a spune că ”băsiştii pozitivi” sunt mai ”infideli” decît cei ”negativi”. De fapt, ei sunt numiţi ”băsişti” nu atît pentru că îl laudă non-stop pe preşedinte, cît pentru că nu-l critică destul de isteric, sau pentru că se ocupă mai curînd de metehnele guvernanţilor. Dacă te legi de Ponta, sau de USL – eşti ”băsist”. Dacă ai obiecţiuni la moravurile unor televiziuni crîncen anti-băsiste – eşti ”băsist”. Cînd ies la rampă, politicienii şi gazetarii anti-guvernamentali (fie ei Cristian Preda, Mihai-Răzvan Ungureanu, Vasile Blaga, Elena Udrea, Adrian Papahagi, Sulfina Barbu, Mihai Neamţusau Andreea Pora, Dan Tapalagă, Sabin Orcan, Mircea Marian etc.) nu prea se referă la Traian Băsescu. În schimb, personajul Băsescu e cheia de boltă, turnanta cosmică, psihoza de fiecare clipă a adversarilor lui. I se dedică ore lungi de emisie, e aşezat, neîncetat, în centrul instituţional, politic, juridic, eventual şi meteorologic al lumii româneşti, al atenţiei publice. El e marele mahăr, ”demiurgul cel rău”, ”împieliţatul” istoriei noastre contemporane. El şi ”regimul” lui. El şi fetele lui, rudele naturale şi cele dobîndite prin alianţă. I se numără zilele pînă la expirarea mandatului, i se construiesc porecle băşcălioase cu posibil efect exorcizant, i se analizează şi psihanalizează fiecare gest, fiecare grimasă, fiecare cuvinţel. Pe scurt, se lucrează asiduu, cu un devotament demn de o cauză mai bună, la un adevărat cult (pe dos) al personalităţii."

SIMONA IONESCU: Ar fi putut să ne îngheţe zâmbetul pe buze în cazul bărcii eşuate în Neamţ (Evenimentul Zilei)
"Întreg weekend-ul am auzit la televiziunile de ştiri miştocăreala făcută despre Romatsa care ar fi căutat în judeţul Neamţ o barcă eşuată în Franţa. Motivaţia jurnaliştilor pentru acest tip de abordare făcea explicit referire la greşeala comisă în cazul tragicului accident aviatic din Munţii Apuseni. O motivaţie uşor puerilă fiindcă, dacă îţi respecţi meseria şi publicul, încerci să aduni toate informaţiile despre eveniment, să consulţi oameni de specialitate şi să tragi concluzii obiective. Sau dai o ştire seacă despre întâmplare, urmând să revii asupra subiectului. Evenimentul zilei aşa a făcut, însă puterea lucrului auzit la televizor este, în România de azi, definitorie şi se bucură de o credibilitate periculoasă. Când unul dintre confraţii de breaslă a spus că "suntem un popor de autişti" la asta se referea, chiar dacă termenul de autism nu e totuna cu capacitatea de a auzi."

CLARICE DINU: Casa părintească nu se vinde. Doar se trece pe numele altcuiva (Gândul)
"În urmă cu doi ani, când Sorin Frunzăverde a plecat din PDL, Emil Boc, cu lacrimi în ochi, se agăţa de microfoane ca să audă toată lumea că ”un pedelist adevărat nu îşi vinde sufletul, iar casa părintească nu se vinde niciodată”. Astăzi, prin anunţul înscrierii sale în Fundaţia Mişcarea Populară, Emil Boc nu a vândut casa părintească, a trecut-o pe numele altcuiva. Pentru că mutarea sa nu are de-a face atât cu o gestionare atentă a propriei cariere politice, cât cu o (re)legitimare a Elenei Udrea, după încercarea eşuată de acum un an, de la Congresul PDL. Emil Boc merita mai mult. Cu siguranţă mai mult decât Elena Udrea a cărei realizare politică majoră este relaţia privilegiată cu Traian Băsescu. Şi atunci? Probabil mulţi încearcă să caute explicaţii elaborate pentru alegerile pe care, de-a lungul timpului, Emil Boc le-a făcut şi care, în ultimă instanţă, l-au trimis înapoi la Cluj. De multe ori lucrurile sunt însă mai simple: Emil Boc nu poate să-şi înfrunte mentorul, preferând să fie un pion. Altfel nu se poate explica susţinerea sa necondiţionată a Elenei Udrea care a avut un rol important, dacă nu decisiv, la prăbuşirea guvernului PDL şi a partidului pe cale de consecinţă. În acest moment, chiar dacă s-ar da de trei ori peste cap ca în poveste, Elena Udrea nu reprezintă nici viitorul şi nici dreapta românească, ci, cel mult, dorinţa unui singur om, de a o vedea astfel."

O.S. MALGINOV: Ziua Diplomatului Rus, cu amprentă românească (Jurnalul Naţional)
"La 10 februarie, diplomaţii ruşi aniversează sărbătoarea profesiei lor - Ziua Diplomatului. Aceasta a fost instituită prin Decretul Preşedintelui Federaţiei Ruse din 31 octombrie 2002, cu ocazia aniversării a 200 de ani de la înfiinţarea Ministerului Afacerilor Externe al Rusiei. Data de 10 februarie nu a fost aleasă la întâmplare. Ea este legată de istoria primei instituţii al Rusiei pentru politică externă (Posoliskiy Prikaz). Această zi a anului 1549 reprezintă cea mai veche menţiune despre acest Ordin. Primul său conducător a fost uricarul Ivan Mihailovici Viskovatîi, pe care Ivan Cel Groaznic, ţarul Rusiei, l-a însărcinat cu “treburile ambasadelor”. Din momentul apariţiei primului stat unitar rus, unul dintre obiectivele permanente ale politicii externe a ţării a fost aspiraţia spre stabilirea de relaţii internaţionale, neacceptarea izolării. Acest scop a constituit principala forţă motrice a înfiinţării, şi ulterior a dezvoltării şi perfecţionării serviciului diplomatic al ţării. Rusia se mândreşte cu eminenţi diplomaţi ruşi, precum A.Griboedov, A.Gorchakov, A.Gromyko, care au jucat un rol important în dezvoltarea diplomaţiei şi promovarea intereselor Rusiei în arena internaţională. Printre ei se numără şi talentatul poet şi diplomat A.Cantemir, fiul domnitorului Moldovei, D.Cantemir, unul dintre cei mai apropiaţi tovarăşi ai lui Petru I, care a reprezentat interesele Rusiei în capitale europene, precum Londra şi Paris."

SABINA FATI: Ponta reface Reţeaua: STS, prima victimă (România Liberă)
"Cine controlează Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS) poate avea acces la instituţiile cheie ale statului, dacă transformă această strucutră tehnică într-una care să fie la îndemâna oamenilor politici cu acces la ministerul de Interne. Victor Ponta vrea să pună mâna pe STS nu doar pentru a-şi acoperi spatele la alegeri, ci şi pentru a avea, eventual, la îndemână multe alte informaţii interesante şi necesare pentru amicii lui din partid, aflaţi în dificultate. Bazele de date ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ale Parchetului General, ale DNA, ale Fiscului, ale SRI, SIE şi în general ale tuturor instituţiilor centrale din România sunt găzduite şi protejate de STS. Serviciul de Telecomunicaţii Speciale a funcţionat până acum ca o agenţie neutră, dar percepţia pe care o au beneficiarii asupra ei se va schimba serios dacă prin noua lege Internele vor prelua patrimoniul, bugetul şi personalul STS. Vor mai avea încredere şefii celorlalte servicii secrete să-şi pună la păstrare datele la STS, dacă această structură va fi mutată la Ministerul de Interne şi va fi coordonată de un secretar de stat numit de Victor Ponta?"

DAN ARMEANU: Măsura „rata la jumătate“ ar fi avut un impact mult mai mare dacă se aplica în 2010, când s-a majorat TVA-ul şi s-au tăiat salariile bugetarilor cu 25% (Ziarul Financiar)
"Măsura „rata la jumătate“ prin care persoanele cu venituri reduse au posibilitatea de a-şi reduce ratele la credite a generat o multitudine de controverse în spaţiul public. Măsura s-ar aplica pe o perioadă de doi ani, pentru aproape un milion de persoane cu venituri sub salariul mediu net pe economie, care ar avea posibilitatea să reeşaloneze împrumuturile prin reducerea ratelor, eliberându-se astfel în economie aproape 4 mld. lei. Prin această schemă se urmăreşte, în principal, stimularea consumului fără afectarea deficitului bugetar, reducerea ratei creditelor neperformante şi reluarea creditării. Obiectivele şi intenţiile sunt bune, dar ar fi avut un impact mult mai mare dacă s-ar fi aplicat la mijlocul anului 2010, când s-a majorat TVA-ul, s-au tăiat salariile bugetarilor cu 25% şi a fost adoptată OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori. De ce?"