Publicat: 11 Ianuarie, 2013 - 11:04

Care sunt problemele la ordinea zilei care îi preocupă pe editorialiştii din presa scrisă? Vă propunem o scurtă trecere în revistă a comentariilor din ediţiile de astăzi...
 
OCTAVIAN ANDRONIC: Starea naţiunii: totul despre taxe, nimic despre stimularea economiei (AMOS News)
"Acum e altfel. Băsescu şi-a luat mâna de pe naţiune şi îl lasă pe Ponta să dea socoteală în virtutea prerogativelor constituţionale. El va ieşi, probabil, doar ca să amendeze sau să conteste alegaţiile şefului de la Palatul Victoria. Doar dacă va fi cazul, pentru că, altminteri, şi-a exprimat deja încrederea în programul de guvernare asumat, ba chiar şi în capacitatea Executivului de a-l pune în practică. Desigur, misiunea lui Ponta este delicată: starea naţiunii nu este bună de loc şi asta se vede cu ochiul liber. Şi nici nu s-a îmbunătăţit, după dezastrele “epocii Boc – Ungureanu”, în cele opt luni în care s-a schimbat şi s-a legitimat puterea de acum. Anul 2012 a fost, probabil, din punct de vedere economic, cel mai păgubos dintre cei patru ani de criză de până acum, pentru că ţara şi-a canalizat energiile în direcţia luptei politice. Cu trei rânduri de alegeri, anul a bătut toate recordurile de sterilitate. Iar cu cele alte trei runde de primenire a aparatului administrativ, a imobilizat practic toate instituţiile importante ale statului. Unica realizare cu care s-ar putea mândri premierul este restituirea – în etape – a salariilor şi pensiilor amputate în mod brutal şi ineficient de fosta guvernare. O reparaţie foarte aproximativă, însă, pentru că ea nu compensează scăderea nivelului de trai sau deteriorarea sa pentru o mare parte din populaţie. Reparaţia e cu atât mai discutabilă cu cât la originea sa nu stă nici un proces de revigorare economică care să genereze sumele necesare. Reparaţia se face tot pe seama împrumuturilor care vor mări povara restituirii acestora."
 
PETRE BARBU: Ratingul nemuririi (Adevărul)
"După atâtea ratinguri care se vântură în ziare şi pe site-uri pentru „Vocea României“ şi „Te pui cu blondele“, după atâtea audienţe pentru seriale turceşti, înmormântări, meciuri de fotbal şi talk-show-uri cu Băsescu sau Becali, am fost curios să văd câte puncte „a făcut“ dirijorul austriac Franz Welser-Most şi orchestra sa. Mai mult, am simţit că trebuie să văd şi un profil al telespectatorilor concertulului din „Sala de Aur“. Peste câteva zile, prietenul (la nevoie se cunoaşte!) mi-a trimis raportul. Multe ratinguri. Şi prima mea grijă a fost să văd câţi am fost în total: o medie de 497.000 de telespectatori pe minut, la nivel naţional. Adică, 2,6% rating pe ţară. Nu mi-a mai păsat dacă ratingul nostru a fost „lider de piaţă“, dacă „a bătut“ Pro TV sau Antena 3 şi care a fost „minutul de aur“. M-am recunoscut, sunt aici, în 2,6%!"
 
ADRIAN PĂTRUŞCĂ: Ponta are talentul genial al lui Bimbo Paraschiv (Evenimentul Zilei)
"Mingea grea de noroi, pluteşte undeva sus, degajată în tării de portar. Tribunele o urmăresc cu inima la gură şi mâna streaşină la ochi. Simt momentul de graţie. "O face din nou! Acum o face!" La mijlocul terenului, aşteaptă el. Calm ca şoferul troleibuzului 85, înainte să abordeze marele viraj de la "Izvorul rece". Mingea coboară vertiginos. Abia apucă să atingă gazonul, că el o opreşte prin manevra la care este maestru: stop cu fundul. Tribunele explodează. "Ăsta e Bimbo, bă!" Era pe la sfârşitul anilor ’80, când Rapidul juca mai mult prin divizia B. Mii de oameni umpleau Potcoava Giuleştiului, să-şi vadă idolii chinuindu-se cu Carpaţi Mârşa, ROVA Roşiorii de Vede sau Petrolul Videle. Nici unul dintre ei nu era atât de iubit ca Bimbo Paraschiv. De fapt, Bimbo era o poreclă, care i se potrivea ca nuca-n perete. Parcă îl văd: bondoc, în tricoul vărgat alb-vişiniu, cu chiloţii albi, lălâi, lungi până la genunchi. Şi deseori cu o pată maro în tur, urmă de la stopurile care i-au dus buhul. Era fentos mare, Bimbo. Se uita la derută în dreapta şi pasa în stânga. De obicei greşit, dar ce încântare! O dădea printre picioare. La adversar, e adevărat, dar ce spectacol! Dribla ca nimeni altul. O dată, de două ori, de trei ori... până pierdea mingea. Ce conta? Bimbo zâmbea mereu."
 
LELIA MUNTEANU: Pricepuţini şi surdomulţi (Gândul)
"Şoc: Guvernul guvernează. Vom reveni cu amănunte. Exclusiv: buget de ananghie. Breaking News: Rectificăm - buget de austeritate. Urmează: execuţie bugetară, cu sânge rece. Toată istoria noastră am călătorit eroic, pe tampoane. De la Burebista la Bumbeşti-Livezeni, n-am avut televizor. Pe vremea Casei Poporului (nu vi se pare că seamănă cu palatul Potala din Lhasa?) aveam toţi, dar îl tineam mai mult de bibelou. Bârfele naţionale circulau cu trenul de navetişti sau cu rata. Zvonurile se stingeau repede, ca zăpada pe plită. Acum e altfel. Acum suntem o ţară de telespectatori şi trăim live. (Apropo – câţi mai suntem?) Realitatea stă în faţa noastră, îmbujorată în obraji, îmbălsămată, dichisită – juri că-i vie. Câte-un năuc se trezeşte vorbind: Noi când mai trăim? De parcă de asta ne-ar arde... ."
 
DAN CONSTANTIN: Coabitare cu termen redus (Jurnalul Naţional)
"În cele 30 de zile care au urmat nopţii “marelui compromis”, preşedintele a făcut ceea ce era obligat să facă prin Constituţie: în urma alegerilor l-a desemnat premier pe Victor Ponta. Fără “pakt” nu l-am fi avut pe Ponta instalat în Palatul Victoria? Evident că Băsescu nu avea de ales o altă variantă. După zilele de săniuş motorizat şi turism teleportat, preşedintele, care şi-a câştigat dreptul de a fi apelat la persoana a doua (n.n. – nu s-a precizat şi plural) prin paktul de la miezul nopţii, a revenit la treabă. Înţeleg prin “treabă” obiceiurile lui vechi, adică sforăriile şi manipulările. Alegerile din CSM i-au întrerupt lunecuşul prin ariile rezervate, şi preşedintele de persoana a doua (dumneata sau tu? – vorba cântecului) şi-a pus scenariul în aplicare. Totul pentru front, totul pentru victorie – este lozinca stalinistă sub care şi-a derulat Băsescu Traian acţiunea de ocupare a CSM tot de garda lui. Hăineală (Hajnal) Ghica şi Vasilică Patilineţ – păpuşile la cheie – sau pus în vârf printr-o manevră dolozivă. Omul de persoana a doua şi-a anunţat următoarea mişcare chiar în timpul şedinţei CSM, fluturând Constituţia, dar minţind cu textul “sfânt” în mână."
 
MIHAI PÂLŞU: Ratatul MRU, obsedat de scaunul lui Băsescu (Puterea)
"În mai puţin de un an, Mihai Răzvan Ungureanu a ajuns un nimeni în politica românească. Un zero barat! Sprijinit mult timp de preşedintele Traian Băsescu, MRU şi-a demonstrat micimea de politician când a fost debarcat de la şefia Guvernului de un Parlament bolnav de trădare, printr-o moţiune de cenzură. Atunci, doar Boc, liderul PDL, a părut sincer deranjat de spulberarea “ungureanului” cu ochii jucăuşi şi mersul apretat. Băsescu nu i-a plâns pe umăr lui MRU, ba chiar l-a apostrofat, acuzându-l voalat că a manageriat prost o criză politică. Udrea şi Blaga s-au făcut că nu văd stupizenia lui MRU şi s-au ferit să dea cu biciul. De atunci, actualul lider al Forţei Civice - un partid-parodie care încape într-un autobuz RATA, partid înfiinţat special pentru ca fostul şef al SIE să fie măcar aşa preşedinte - se dovedeşte a fi o goarnă stricată ce bolboroseşte vrute şi nevrute, doar, doar va face valuri să atragă atenţia românilor. Joi, MRU s-a arătat supărat nevoie-mare de faptul că dreapta noastră politică, în loc să se preocupe de critica acerbă a guvernării USL, îşi prezintă slăbiciunile şi arată românilor că nu ştie să facă o opoziţie reală."
 
CRISTIAN CÂMPEANU: Statul de drept moare la Pătârlagele sau despre Voinţa Poporului (România Liberă)
"Domnul judecător Adrian Toni Neacşu, membru al Consiliului Superior a Magistraturii, ne-a anunţat că după ce Judecătoria Vâlcea a solicitat revocarea lui Cristi Danileţ din CSM pe motiv de "lipsă de transparenţă", au urmat "în cascadă" şi cele din Galaţi, Huşi, Buzău şi Pătârlagele şi a avertizat că vor urma şi altele. Mai mult, domnul Neacşu ne-a avertizat că "Toată isteria şi linşajul public întreţinute artificial zilele acestea vor trebui să se oprească o dată ce adunările generale ale instanţelor judecătoreşti, adică practic corpul profesional al judecatorilor, vor vorbi şi-şi vor spune punctul de vedere". Domnul Neacşu ar trebui să se roage zeilor să nu apuce ziua când Justiţia se va face în România pe baza mesajelor trimise de "asociaţii de oameni ai muncii". Nu este nimic ilegal în alegerea procurorului Oana Hăineală în fruntea Consiliului Superior al Magistraturii şi aici ar trebui să se încheie orice dezbatere raţională despre alegerile din CSM. Argumentele "subtile" invocate de doamna judecător Dana Gârbovan în sprijinul ideii că n-ar fi tocmai în regulă ca un procuror să conducă CSM, care reflectă, destul de fidel, opiniile exprimate de doamna Mona Pivniceru, sunt, simplu spus, sofisme. Procurorii sunt magistraţi şi, ca atare, un procuror are dreptul să conducă CSM la fel ca un judecător. Proba se poate face foarte simplu: Dacă lucrurile ar sta în orice alt fel, atunci prezenţa procurorilor în CSM nu ar putea fi justificată în niciun fel, nici constituţional, nici legal şi atunci ar trebui eliminaţi din acest organism deîndată."
 
ADRIAN VASILESCU: Postfaţă la un dialog cu premierul Victor Ponta (Ziarul Financiar)
"Acum câteva zile, într-o dezbatere televizată, am purtat un dialog cu premierul Victor Ponta pe tema salarizării miniştrilor şi a experţilor din ministere. Opinia premierului este binecunoscută: ţara are acum mai multe ministere, mai mulţi miniştri, fără să fi fost însă alocate mai multe fonduri bugetare şi fără suplimentări de personal. Am spus, în dezbaterea amintită, că sub aspectul rigorilor bugetare lucrurile sunt în ordine. Nu se fac angajări, nu cresc cheltuielile bugetare şi nu există vreun pericol de suplimentări ale fondurilor salariale la nivelul aparatului guvernamental. Să fie însă, acest al cincilea an de criză economică, timpul potrivit pentru a îngheţa schemele personalului ministerial? Opinia mea este că nu. În dialogul televizat, am spus că salarizarea experţilor din ministere descurajează formarea unui corp de elită în jurul ministrului. Premierul, din considerente ce nu sunt greu de înţeles, a evitat să avanseze un punct de vedere în această privinţă. Cred însă că subiectul merită să fie dezvoltat. Acum, mai mult ca oricând, avem nevoie, în afara pieţelor funcţionale şi a companiilor performante, de instituţii performante, de reglementări bune şi de specialişti de elită în instituţiile statului, inclusiv în ministere. A venit timpul ca România, ţară membră a Uniunii Europene, să-şi afirme, în faţa celorlalte ţări partenere, potenţialul său, care ar putea să însumeze un număr mai mic de pasive şi un număr mai mare de active."