11 Dec 2017 - 09:00

Care sunt problemele la ordinea zilei care îi preocupă pe editorialiştii din presa scrisă? Vă propunem o scurtă trecere în revistă a comentariilor din ediţiile de astăzi... 

Octavian Andronic: Regele a murit, trăiască Regina! (Amos News)
"„Victimele” noului buget rămân, la fel ca și până acum, investițiile. Transporturile (cu 9,1 mld) și Dezvoltarea (cu 6,2 mld) nebeneficiind de sumele necesare unui reviriment real STOP A fost repusă pe tapet și chestiunea „Cumințeniei pământului”, practic fără șanse de rezolvare atâta timp cât proprietarii vor 16 milioane de euro, iar Ministerul Culturii nu e dispus să dea mai mult de 5. Iar cum nu poate fi scoasă din țară, soarta ei este rămână sechestrată prin vreo colecție privată, în cel mai bun caz STOP Dacă micul partid USR a adus ceva nou în politica românească, domeniul preferat rămâne invectiva și pancartele agitatorice fluturate pentru camerele TV în plin parlament, în loc de dezbatere. O jună useristă pe nume Chichirău (inspirată onomastică) l-a provocat la un schimb de replici pe pesedistul Șerban, fără să realizeze că acesta e mai versat în domeniu. A rezultat un spectacol nerecomandat minorilor... (Punctul pe Y)"

Liviu Avram: Haideţi să lămurim care e treaba cu independenţa procurorilor. Cum a muşcat Tudorel Toader din momeala propagandei (Adevărul)
"Ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, este un artizan al jumătăţilor de adevăr Câtă vreme Parlamentul, la iniţiativa senatorului Şerban Nicolae, se ocupă de fenomenologia sexului anal, era practic inevitabil ca cele mai interesante dezbateri privind Legile Justiţiei să se poarte în afara Parlamentului, mai exact în spaţiul public. Să lăsăm aşadar Parlamentul în impotenţa sa şi să vorbim despre un subiect crucial: independenţa procurorilor. Este genul de subiect în care ambele tabere par să aibă dreptate, deşi în mod evident acest lucru este imposibil. Pentru ca lucrurile să fie clare de la bun început, este necesar să prezentăm cum a evoluat de-a lungul timpului legislaţia privind statutul procurorului. Evoluţia legilor Prevederile constituţionale sunt identice în ambele forme ale Constituţiei: „Procurorii îşi desfasoara activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei”."

Ioan Buduca: DNA, după reformă (Cotidianul)
"Dacă legile de reformare a Justiţiei vor fi votate, pentru DNA-Kovesi va fi un dezastru ceea ce va urma. Azi, o jumătate din activitatea DNA este bazată pe acuzaţia de abuz în serviciu. După reformă, procurorii anticorupţie nu vor mai putea face această acuzaţie decât dacă fapta incriminată este conexă uneia de corupţie. Judecătorii nu vor mai putea închide ochii în cazul unor dosare în care abuzul în serviciu nu este documentat cu probe de corupţie. Şi nu o vor mai putea face pentru că procurorii DNA nu-i vor mai putea înfricoşa cu puterea lor de a face dosare inclusiv judecătorilor. După reformă, procurorii DNA vor fi obligaţi să precizeze, în dosarele cuprinzând şi abuzul în serviciu, ce legi a încălcat cel supus acestei incriminări. Acum, nu sunt obligaţi la aceste precizări. După reformă, un caz de felul celui al lui Dan Radu Ruşanu se va întoarce împotriva procurorului care a instrumentat dosarul dacă victima va dori să ceară daune pentru ceea ce i s-a întâmplat pe nedrept. După reformă, un procuror care are prea multe achitări se va putea aştepta ca inspecţia judiciară să se autosesizeze împotriva lui pentru risipirea fără temei a banului public. Toate acestea au constituit, s-a văzut cu ochiul liber, o motivaţie extrem de puternică pentru Laura Codruţa Kovesi să vrea statu-quo-ul în legile Justiţiei."

Sabina Iosub: La ușa Regelui (Jurnalul Naţional)
"O săptămână acum și alta în noiembrie am stat și am pândit o ușă. Una simplă, de lemn, cu un model aproape banal şi un geam care imita un vitraliu, ușor decolorată, semn că uneori chiar și-n morocănoasa Elveție soarele bate cu putere. Ce mai, nu chiar cea mai simplă ușă din lume, dar sigur una dintre cele mai normale. Cu siguranță a fost cea mai modestă ușă pe care, ca jurnalist, am păzit-o. Nici nu se compară ușa de lemn de la Aubonne cu monstruoasele porți care străjuiesc anticamerele puternicilor de la București. Masive, sculptate, înalte chiar și pentru uriașii din Game Of Trones, grele, cu balamale care scârțâie uneori ca porțile din filme ale închisorilor, cu clanțe cât levierul mașinii, greu de deschis, imposibil de stăpânit. Nu era locul și nici momentul, dar recunosc că odată m-a apucat râsul când am realizat diferența. Nu, nu cea dintre uși, ci aceea dintre cei de după uși. Ați zâmbit și voi, nu-i așa? Da, nu ușa-l face pe om! Până la urmă, oamenii sunt maiestuoși, nu ușile lor. Iar lecția asta am învățat-o din plin la Aubonne." 

Petrica Rachita: Ipocrizia afundă România (Romania Libera)
"Autoritățile cheltuiesc zeci de milioane de euro în lunile noiembrie și decembrie pentru organizarea unor Târguri de Crăciun sau pentru amenajarea cu luminițe și brazi pentru ca oamenii să se bucure de magia Sărbătorilor. Acest lucru poate fi considerat normal. Dar cei aproape trei zeci de ani de libertate nu au adus însă o normalitate și în ceea ce privește comunicarea între diverse segmente ale societății, ci doar o încrâncenare și o polarizare la care au lucrat, de fapt, mai toți politicienii români. Pentru a-și ascunde incompetența și hoția, aceștia  preferă să împartă oamenii în două tabere, așa cum se întâmpla și în manipulările comuniste, încă din anii 40, când românii erau împărțiți între burghezi profitori și clasa muncitoare revoluționară. În spatele acestei împărțiri sinistre au avut loc abuzuri imense, oamenii au murit nevinovați în inchisorile comuniste, iar societatea nu a reacționat pentru că era vorba despre “dușmani ai poporului” care ar fi putut atenta la bunăstarea populației. Moștenirea acestor metehne a dus la crearea unei clase politice postrevoluționare care a împărțit și radicalizat din nou societatea. Ion Iliescu, un politician abil, crescut în școala bolșevică, a știut să profite din plin de furia oamenilor și de sechelele comuniste, prezente în rândul unor oameni simpli, precum minerii, alungând orice urmă de normalitate și democrație pe care încercau să le aducă în spațiul public politicieni precum Corneliu Coposu, Ion Rațiu sau personalitați ca Regele Mihai."
 
Dragoş Dragoteanu: Nu va e ruşine? Dacă statul greşeşte, nu paţeşte nimic. Daca privatul greşeşte, il vreţi în puşcărie! (Ziarul Financiar)
"In opinia mea, in Romania, nu se va putea vorbi prea curand despre vreun gen de parteneriat public-privat adevarat. Corectitudinea e "floare rara"! Sunt "n" cazuri cunoscute prin care reprezentanti ai statului au recunoscut public ca exista greseli flagrante ale statului in raport cu mediul privat, in multiple chestiuni economice si sociale. Ce s-a intamplat? Nimic! Statul si-a vazut de treaba. Angajatii statului, la fel. Atata timp cat raspunderea nu este nominala/individuala, bugetarii cu functii de raspundere, platiti cu bani grei - in multe situatii, isi vad nestingheriti de job, sfidand logica elementara. Si lucrurile s-au perpetuat in timp. Acum chiar au degenerat... Ca si mediul privat, statul este reprezentat de oameni. Ei au nume, prenume si ocupa functii temporare. Ceea ce nu prea au se cheama "responsabilitati". De bun simt nu mai poate fi vorba. Lipseste un fel de "fisa postului", pe care orice antreprenor serios o are in propria companie, cam pe toate posturile care conteaza. Si in mediu privat, chiar conteaza fiecare post. Pentru ca, privatul lucreaza cu banii lui. Reprezentantii statului invart banii altora. Adica, culmea, ce surpriza!, tot ai privatilor!"

Format: 

Topic: