Publicat: 12 Martie, 2014 - 09:20
Share

Care sunt problemele la ordinea zilei care îi preocupă pe editorialiştii din presa scrisă? propunem o scurtă trecere în revistă a comentariilor din ediţiile de astăzi...

OCTAVIAN ANDRONIC: Călin – file dintr-o poveste de adormit liberalii (AMOS News)
"Unde e adevărul? Ca deobicei, pe la mijloc. Adică, proaspătul preşedinte al Senatului nu este nici o culme a competenţei şi autorităţii şi nici colegii săi liberali nu au a se ruşina cu el. Asta e politica: nu se pune, de regulă, problema deontologiei şi moralităţii. Se pune doar problema oportunităţii.
Or, Călin Popescu Tăriceanu este, din acest punct de vedere, un autentic campion. În vara lui 2004, omul de afaceri cu acelaşi nume se chinuia să mai vândă prietenilor nişte maşini marca Citroen, pentru ca la sfârşitul anului să se trezească în postura de premier al noului guvern, câştigător al alegerilor. Cum de s-a întâmplat aşa ceva, antecedentele sale politice nerecomandându-l pentru un astfel de salt spectaculos (eşecul la primele alegeri pentru Primăria Capitalei şi remanierea sa din funcţia de ministru al Economiei în Guvernul Ciorbea fiind cele mai notabile succese ale sale)? A fost, pur şi simplu rodul întâmplării şi al oportunităţii: după defecţiunea lui Stolojan din cursa pentru preşedinţie (vă mai amintiţi, desigur, episodul lacrimogen „Dragă Stolo”), rocada a necesitat un candidat liberal pentru şefia guvernului şi cum nici un altul nu era disponibil la acea oră, a căzut măgăreaţa pe fostul manechin!"

FLORIN IARU: Ce gândeşte suveranul (Adevărul)
" Activităţile secrete şi subversive reunesc, la o repede ochire, sumedenie de ciudaţi: CIA, Mossad, MI-5, KGB, bubuli, masoni, guverne mondiale, intelectuali vopsiţi, terorişti eco, armate nevăzute, mayaşi, extratereştri şi chiar nişte (pseudo)fiinţe, cum ar fi şerpilienii ori gorilienii. Natura umană are oroare de vid. Precum bine spunea Caragiale, „Omul, bunioară, de par egzamplu, dintr-un nu-ştiu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intră la o idee; a intrat la o idee? fandacsia e gata; ei! şi după aia din fandacsie cade în ipohondrie. Pe urmă, fireşte, şi nimica mişcă.“ La mijloc e neîncrederea funciară a individului în cunoaşterea instituţionalizată. Un soi de mefienţă izvorâtă din convingerea individului că e tras pe sfoară."

ION CRISTOIU: Călin Popescu Tăriceanu - iepurele de Dreapta al candidatului Victor Ponta la Prezidenţiale (Evenimentul Zilei)
"Drept răsplată că a devenit un hiwi al României lui 2014 (hiwi le spuneau nemţii dezertorilor ruşi din Campania din Est, care treceau la duşman pentru a lupta împotriva compatrioţilor), Călin Popescu Tăriceanu a fost propulsat la şefia Senatului. PSD-iştii l-au pus în tunul lor de pricopseli, Victor Ponta a tras de lanţ şi hop şi-aşa! Călin Popescu Tăriceanu, în poziţia de ţeapăn viu, s-a trezit tocmai în piscul celei de a doua funcţii în stat. Cîtă vreme au nevoie de tine pe post de cîrpă, liderii PSD dovedesc o dărnicie ieşită din comun. Nu de alta, dar nu dau din buzunarul lor. Nimic de mirare că pe lîngă ştăbia Senatului, liderii PSD i-au dat lui Călin Popescu Tăriceanu drept bonus alviţa care e, pentru orice ins din tagma lor, invitarea la Sinteza zilei de pe Antena 3, zisă pentru schimbul de ţucături dintre Mihai Gâdea şi invitatul la plic, Eu pup poala popii. Popa pupă poala mea. De cum şi-a descoperit adîncimile PSD-iste, Călin Popescu Tăriceanu a devenit un obişnuit al Antenei 3, postul lui Dan Voiculescu, cel care a scris o carte făcută de alţii şi, ca să aibă şi el parte, la bătrîneţe, de mîngîierea unor cronici, a anunţat că va mitui cu 5.000 de euro pe cel care, ducîndu-şi mîna la nas, va reuşi, totuş, să scrie despre nou-născutul tipografic al lui Dan Voiculescu."

Cristian Tudor POPESCU: Ce să facă evreii cu leii? (Gândul)
"Nici chiar anchetatorii cei mai duri ai Securităţii n-au reuşit să scoată un răspuns limpede de la autorii jafului din 1959, drept care l-au înlocuit în rechizitoriu cu frazeologie despre „duşmanii poporului”. Documentarul lui Alexandru Solomon, „Marele Jaf Comunist”, deşi avansează ideea unui episod al campaniei antisemite declanşate de Partid la sfârşitul anilor `60, nu formulează până la urmă o explicaţie tranşantă. Nae îşi asumă riscul. Fascinat de absurdul gestului celor 6 comunişti evrei, care ştiau foarte bine că în urma hold-upului sfidător au 99% şanse să ajungă în faţa plutonului de execuţie, Nae Caranfi face în „Closer to the Moon” cel mai billywilderian film al său. Nu e vorba în această nouă dramedie de comunism, Securitate, semitism sau anti, sionism sau internaţionalism proletar. Orice interpretare politico-idelologică a lui C. t. t. Moon mi se pare, prin inadecvare, o extrasursă de umor pentru film. Nae Caranfil foloseşte această recuzită cu lejeritatea cu care Billy Wilder trecea de la „Apartamentul” la „politica” din veselul război rece desfăşurat în Berlinul anilor `50 şi apoi iarăşi la comedia de apartament în „Irma la Douce”. Nu e vorba nici măcar de România. Actorii sunt străini, se vorbeşte în engleză, hitul „Uite-aşa aş vrea să mor, într-o crâşmă din Obor...” e cam singura „marcă” locală. Acţiunea s-ar putea petrece în orice capitală est-europeană, Bucharest ar putea fi şi Budapest."

ILIE ŞERBĂNESCU: Macrostabilizarea – nu-i de colo să mori sănătos! (Jurnalul Naţional)
"În loc să dea credite pentru investiţii şi creare de locuri de muncă (activitate din care tot ar mai fi rămas ceva!), băncile străine şi-au plasat banii de care au dispus pentru expansiune în credite de consum, care au imprimat o alură aiuritoare consumului şi au dezarticulat economia pe cel puţin 20 de ani. S-a imprimat o pondere artificial de mare a consumului în PIB şi o dependenţă disproporţionată a creşterii economice de un consum nefinanţabil. Producţie care să compenseze consumul nu există, statul este ca şi falit şi deci fără posibilităţi de a stimula consumul, iar băncile însele au blocat finanţarea acestuia. Dacă nu creşte partea majoritară (consumul), nu poate creşte ansamblul (adică PIB-ul), dar dacă creşte consumul, se adâncesc exact toate dezechilibrele împotriva cărora trebuie luptat, sub egida FMI sau nu! Structural economia din România nu mai are potenţial de creştetre economică, ceea ce este aproape absurd şi oricum dramatic pentru o ţară subdezvoltată! România trebuie să beneficieze de zeci de ani de creştere a producţiei, fără creşterea consumului, ca să revină la un potenţial de creştere economică rezonabil pentru o ţară subdezvoltată. Odată mai de mult, însuşi dl Isărescu a creionat perspectiva aproape chiar în aceşti parametri. Am scris la vremea respectivă despre acest lucru, împărtăşind integral interpretarea dlui guvernator."

VALENTINA GRIGORE: Codul (teor)etic al profesorilor (Puterea)
"Cum era de aşteptat, apariţia Codului etic pentru învăţământul preuniversitar a iscat imediat controverse. Era evident că profesorilor nu o să le convină multe dintre restricţiile pe care ar vrea să le implementeze Ministerul Educaţiei. După atâtea cazuri de şpagă, corupţie, scandal şi probleme în şcoli, anunţarea „bombastică” a acestui cod pare mai degrabă o strategie de marketing menită să spele imaginea extrem de şifonată a şefilor Educaţiei. Atât timp cât codul este doar (teor)etic, şi nu prevede sancţiuni concrete pentru cei care încalcă legea, ci doar apelează la bunul simţ al profesorilor (care am văzut cu toţii cât costă), nu se poate vorbi despre o conduită profesională adecvată. În nici un caz în condiţiile unui sistem falimentar, cu salarii şi condiţii de mizerie pentru cei care modelează viitoarele minţi ale acestei ţări."

CRISTIAN CAMPEANU: Nu lăsaţi România pe mâna lui Ponta! (România Liberă)
"Îndepărtarea PNL de la guvernare în manieră tipic pesedistă, reanimarea unui personaj ce părea să fie o relicvă politică precum Călin Popescu Tăriceanu, maniera sfidătoare prin care a fost asumat aşa-zisul program al noului guvern precum şi protejarea de Justiţie a lui Daniel Chiţoiu demonstrează că Victor Ponta are un proiect politic pe care îl urmăreşte consecvent. Dacă acest proiect va reuşi, la capătul lui, chipul României va ieşi schimonosit iar trupul ei, schilodit grav. De aceea, această calamitate politică trebuie îngrădită pentru a limita pagubele şi a preveni degradarea substanţei naţionale. PSD şi partidele din coaliţia de guvernământ nu au votat ieri masiv pentru neînceperea urmării penale în cazul Chiţoiu-ASF pentru a da o lovitură perfidă şi a crea un nucleu Tăriceanu în sânul PNL care să declanşeze ulterior o revoluţie împotriva lui Crin Antonescu, deşi acesta poate fi un efect colateral pe care PSD l-a luat probabil în calcul. Pesediştii au votat împotriva trimiterii lui Chiţoiu în malaxorul Justiţiei din principiu. Este un principiu vicios, un principiu al Răului politic dar un principiu fără doar şi poate. Potrivit acestui principiu al actului de guvernare în România, ordonanţele de urgenţă cu dedicaţie sunt sacrosancte şi trebuie apărate cu sălbăticie de orice ingerinţă din partea Justiţiei. Dacă Dan Radu Ruşanu şi soţia lui Daniel Chiţoiu vor fi găsiţi nevinovaţi, atunci Chiţoiu va face figură de politician jalnic şi laş cum sunt atâţia."

ADRIAN VASILESCU: Cum a învăţat BNR să ţină în frâu valuta (3) (Ziarul Financiar)
"Astăzi, cei care critică Banca Naţională pentru că n-ar fi pus frâu creditelor în valută au uitat, ori n-au ştiut niciodată, că încă din anii ’90 au fost anticipate mişcările din anii 2004-2008. Şi că încă de atunci Banca Naţională s-a luptat pentru legiferarea unor instrumente prudenţiale cu ajutorul cărora să tempereze creditarea în valută. Fără prevederi legale în acest sens, nu s-ar fi ajuns ca băncile să fie obligate ca, pentru fiecare euro intrat într-un depozit valutar sau primit sub formă de împrumut, să depună în „cămara“ de la BNR 40 de eurocenţi. Şi băncile n-ar fi fost obligate să restrângă creditele în valută. În 1998, în timpul dezbaterilor pentru Legea Statutului Băncii Naţionale, guvernatorul BNR, experţi din BNR au mers în Parlament, le-au vorbit parlamentarilor şi au avut câştig de cauză. Dacă s-ar fi legiferat altfel, s-ar fi ajuns la instituirea unui regim discriminatoriu în dauna monedei naţionale. În consecinţă, lichidităţile în valută s-ar fi putut constitui în mod discreţionar, prin sfidarea comandamentelor politicii monetare. Prevederea ar fi lovit în însuşi spiritul legii – acela de a apăra moneda naţională."