Share
10 Sep 2014 - 08:52

Care sunt problemele la ordinea zilei care îi preocupă pe editorialiştii din presa scrisă? Vă propunem o scurtă trecere în revistă a comentariilor din ediţiile de astăzi... 

OCTAVIAN ANDRONIC: Răzbunarea lui Tăriceanu (AMOS News) 
De astăzi, Călin Popescu Tăriceanu deschide lista de semnături pentru demiterea preşedintelui.  Anunţul său prealabil a fost primit cu proteste vehemente din partea liderilor aflaţi în opoziţie şi cu rezerve de cei de la putere. Comentariile au variat între "ce rost mai are acum" şi "ne gândim şi vedem pe parcurs".  Motivele pe care le invocă preşedintele Senatului, cel care era premier la prima suspendare, se referă la încălcări ale Constituţiei devenite un abicei în practica prezidenţială. Dintre acestea Tăriceanu a selectat întrunirea PMP de la Cotroceni şi fotografiile cu tricou de partid, precum şi amestecul în procesul de nominalizare a comisarului european. Motive la fel de bune ca oricare altele dintre cele pe care le-a oferit aproape fără întrerupere şeful statului. 

Cezar Paul BĂDESCU: Cum ne trage în piept Facebook (Adevărul) 
Credeţi că sunteţi stapâni pe propria persoană în lumea creată de Mark Zuckerberg? Că fiecare decide ce face şi cum e? Vă înşelaţi! Uneori, Facebook sau ceilalţi decid pentru dumneavoastră.Dintr-un joc studenţesc inventat de un puşti inteligent, Facebook a devenit un spaţiu virtual serios, frecventat de cei mai puternici oameni ai planetei, de politicieni, de instituţii de stat, de artişti, de cercetători etc. Facebook nu mai e de mult o simplă joacă şi s-a transformat într-un adevărat fenomen contemporan. Prin urmare, nu e deloc inoportună atenţia pe care i-o acordăm.

Mircea MARIAN: Ponta, înghesuit cu suspendarea de Tăriceanu, la indicaţiile "umbrelor" lui Voiculescu (Evenimentul Zilei)
Iniţiativa pripită a fostului premier Călin Popescu Tăriceanu de a-l suspenda pe preşedintele Traian Băsescu îl pune pe premierul Ponta într-o situaţie imposibilă. Pe de o parte, Ponta se teme să supere Antena 3, mai agresivă ca niciodată, după condamnarea lui Dan Voiculescu. Tăriceanu nu face acum decât să-l răzbune pe patronul Antenelor. Este evident că, deşi la puşcărie, Dan Voiculescu are o influenţă imensă asupra conducerii politice a României. Pe de altă parte, este vizibil efortul lui Victor Ponta de a cuceri simpatia ambasadelor occidentale, în primul rând a reprezentanţei SUA. O suspendare a preşedintelui Băsescu probabil că nu va mai genera reacţiile dure din 2012, dar cancelariile occidentale ar putea ajunge la concluzia că actualul premier nu a învăţat nimic.

Cristian Tudor POPESCU: Popondeţul (Gândul)
Potrivit ultimelor sondaje, circa 10% dintre români l-ar alege preşedinte pe C.P. Tăriceanu. E simptomul unei boli a acestei naţii pe care Eminescu a numit-o capiştea spoielii: altar închinat goliciunii lăuntrice drapate în purpură scumpă, credinţă în spoiala cu sclipici, aparenţa luată drept esenţă.Iar Caragiale, mai glumeţ, i-a zis popondeţ.Acest Tăriceanu arată, se îmbracă şi vorbeşte ca un „nobil şi distins băiet”, e mereu pus la patru ace, spune cu dicţie „care” în loc de „pe care”, mimează în neştire „omul serios”, „bărbatul de stat”, gentlemanul de club politic care nu poate face hotel mocofanilor cu casele distruse de ape. Faptele lui, în schimb, pe care le poate vedea, auzi şi ţine minte oricine are un creier în spatele organelor de simţ, sunt cele ale unui popondeţ.

Ştefan Mitroi: România lui Soljeniţîn (Jurnalul Naţional)
Există într-unul dintre romanele lui Soljeniţîn, “Primul cerc”, dacă nu mă înşeală memoria, un personaj  care pleacă  împreună cu cumnata sa într-o excursie de o zi prin Rusia rurală. Uimit de ce întâlneşte în cale, respectivul, care lucra ca diplomat la Paris, zice: “Eu reprezint ţara, dar fără să mi-o reprezint mie”. Asta vrând să însemne că până atunci nu mai văzuse niciodată ceea ce se afla dincolo de marginile Moscovei. Şi ce se afla? Cam ce se află şi dincolo de marginile Bucureştilor. Sate risipite pe câmpuri, oameni risipiţi prin sate, câte o bisericuţă ici-colo, câte un cimitir stând smirnă  împrejurul bisericuţei, drumuri de pământ pe care trec care singuratice, stârnind rotocoale de praf, femei bătrâne înveşmântate în straie de culoarea rotocoalelor de ciori din văzduh. În general, o lume despre care cei doi par să nu ştie nimic. Şi chiar nu ştiu. În viaţa lor sunt împlântate până la plăsele doar Moscova şi Parisul. Să mai fie oare ceva înafara acestora? De necrezut, dar uite că este! Parcă nişte oameni! Mulţi dintre ei încă vii. Dar altfel decât cei doi călători din tren. Nicio asemănare între viaţa lor şi excursia de plăcere a acestora! 

Roland Cătălin Pena: Pontificarea României. Trăiască lupta pentru debăsificare! (Puterea)
Iniţiat de Dan Şova, care nu a priceput nimic din vizita de reeducare la Muzeul Holocaustului, Victor Ponta a comparat ultimii zece ani din istoria noastră, în care a fost ministru şi prim-ministru, cu perioada nazistă. Ocazie cu care şi-a lansat şi programul politic de candidat la preşedinţie: debăsificarea ţării. Anunţul a fost făcut la Antena 3, în spaţiul aerian al căreia nici muştele nu o să mai aibă voie să bâzâie când se scălâmbăie Mircea Badea.

Gabriel Bejan: În România nu se întâmplă minuni, domnule Liiceanu! Despre şansele Monicăi Macovei în faţa PSD(România Liberă)
PSD tocmai a detonat o nouă bombă. Cine s-a uitat marţi dimineaţă la ştiri, la România TV sau Antena 3, înainte de a pleca la serviciu, a rămas cu impresia că justiţia tocmai i-a interzis lui Iohannis să mai candideze la prezidenţiale. Ştirea a fost dezminţită câteva ore mai târziu, când s-a aflat că, de fapt, decizia Tribunalului Bucureşti nu prea are legătură cu alegerea preşedintelui PNL, ci cu alte prevederi statutare. PSD şi-a atins însă scopul: i-a mai dat un şut principalului contracandidat la prezidenţiale al lui Victor Ponta, a mai strecurat un firicel de îndoială în minţile alegătorilor români. Uite aşa, minciună după minciună, manipulare după manipulare şi pomană electorală peste pomană electorală cel mai mare partid din România vrea să câştige bătălia electorală din noiembrie.

Adrian Vasilescu, BNR: Divorţul de carte (Ziarul Financiar)
Un jurnalist, într-o emisiune TV, a povestit că l-a şocat mărturisirea unui tânăr. „Nu mai citesc nimic, a sunat afirmaţia şocantă, pentru că sunt dezamăgit. Deşi am absolvit două facultăţi, sunt şomer de zece ani. La ce bun să mai citesc?!“… Cazul, şi dacă ar fi singular, tot ar merita atenţie. Dar divorţul de carte începe să fie un fenomen.
Un fenomen e şi setea de carte. Divorţul de carte se manifestă însă agresiv, fiind într-o creştere îngrijorătoare. Pentru mulţi a devenit o modă. „Cartea e pe cale de dispariţie, spun ei; ca şi ziarele. Cărţile mor, trăiască internetul“. Alţii, tot mulţi, nu citesc nimic. Nici pe internet, nici în cărţi.

Format: 

Topic: