13 Feb 2017 - 09:00

Care sunt problemele la ordinea zilei care îi preocupă pe editorialiştii din presa scrisă? Vă propunem o scurtă trecere în revistă a comentariilor din ediţiile de astăzi... 

Octavian Andronic: Punctul pe Y. Republica procurorilor (AMOS News) 
"Maratonul protestelor nu rămâne fără urmări. Prima dintre acestea a fost demisia lui Iordache - una previzibilă și chiar (îndrăznesc să cred) asumată. Fostul ministru al Justiției a fost pionul de sacrificiu cu care PSD a încercat să înfrunte ofensiva lui Iohannis, pe principiul „dacă ține - bine, dacă nu - nu!”. Nu a ținut și toți filosofii din studiourile TV încearcă să găsească cele mai potrivite explicații. Mirărilor de tot felul referitoare la modalitatea intempestivă și neprotejată, li se poate răspunde într-un singur fel: PSD era cu Sabia lui Damocles deasupra capului. Dacă nu se încerca o manevră - iar aceasta  a părut a fi cea mai potrivită, dacă nu singura, la acel moment - soarta lui Dragnea - cu implicații majore asupra partidului - era pecetluită. Ordonanța 13 a avut, de fapt, o unică dedicație: președintele partidului. În rest nu ar fi fost vorba decât de beneficii colaterale, din ambele tabere (deși nimeni nu a insistat asupra acestei particularități). Existența condamnării cu suspendare din dosarul Referendumului (despre care aproape toată lumea este de acord că a fost mânărit de Sistem, pentru a-l scoate din joc pe cel mai dinamic reprezentant al stângii) va genera, în cazul unei noi condamnări în dosarul „Bombonica”, transformarea acesteia în „executare” și scoaterea definitivă din circulație a reprezentantului cel mai autorizat al taberei câștigătoare a alegerilor. Scenariul eliminării lui Dragnea a apărut imediat după 11 decembrie, iar toate gesturile și manevrele ulterioare ale lui Iohannis au urmărit acest obiectiv. Și refuzul numirii luyi Shaaideh, și amânarea numirii lui Grindeanu și chiar atacul frontal asupra Guvernului în absența lui Dragnea. Iohannis a știut, pas cu pas, ce are de făcut, în timp ce Alianța a fost prinsă de fiecare dată pe picior greșit."

Octavian Ştireanu: Băsescu la Justiţie (Azi)
"Într-unul dintre editorialele trecute, care se chema „Urnele sau Cătuşele?“, afirmam că disputa din România acestor zile este între voinţa populară exprimată la vot şi concretizată în decizii ale Guvernului, pe de o parte, şi ofensiva de neimaginat a Sistemului securist, alertat în faţa perspectivei de a pierde din puterile discreţionare în stat. Demisia lui Florin Iordache de la Ministerul Justiţiei a dat un răspuns: Cătuşele au înfrânt Urnele. Ministrul pleacă, Sistemul e biruitor şi-şi continuă marşul infernal peste reguli, norme şi principii democratice. Nu mai departe decât ieri, în plenul Parlamentului, trei lideri importanţi de partide arătau starea reală de lucruri din Rămânia. Liderul UDMR afirma că „statul de drept este o ficţiune grotescă şi o glumă proastă“. Fostul preşedinte al ţării, acum senator şi lider de partid de opoziţie, denunţa obsesia trimiterii oamenilor în puşcărie, afirmând că în toată Europa, numărul dosarelor pentru abuz în serviciu nu atinge 100, în timp ce în România sunt peste 2.700! Iar preşedintele Senatului acuza, din nou, beţia puterii de care sunt cuprinse instituţiile de forţă, ale căror şefi „folosesc guverne şi miniştri pentru a obţine şi mai multă putere“. În orice stat din lume, asemenea teme ridicate la un asemenea nivel, în forul legislativ naţional, ar alarma întreaga societate şi ar determina, cu adevărat, ieşirea oamenilor în stradă. La noi, e pace şi linişte, ministrul pleacă, Sistemul jubilează, anunţă obiectivul următor – demisia Guvernului – şi pregăteşte asaltul final, cel asupra Parlamentului, cu ocazia dezbaterii OUG 13 şi 14."

Andrei Pleşu: Despre prostie. Informaţii din teren (Adevărul) 
"1. Cutare deputat (PSD) e revoltat, după discursul din Parlament al preşedintelui Iohannis: „Nu se face, cînd vii la mine în casă, să te apuci să-mi dai lecţii!” Carevasăzică dl deputat crede că Parlamentul României e „la el acasă”. Cultura lui politică nu include informaţia elementară că locul de muncă unde l-a trimis electoratul aparţine electoratului şi nu lui, care a ajuns acolo ca simplu reprezentant. Domnul cu pricina se simte în scaunul de şedinţă şi pe coridoarele instituţiei ca la el în sufragerie: mai ia o gustare, mai trage un pui de somn, se mai uită pe laptop şi, mai ales, nu acceptă să i se dea lecţii cînd el ţi-a făcut onoarea să te invite la un mic chef privat. Cu o asemenea concepţie, parlamentarii noştri vor veni la treabă, mîine-poimîine, în pijama şi papuci… ."

Ioan Buduca: Dacă aş fi scenarist... (Cotidianul)
"Dacă aş scrie scenarii pentru Hollywood despre secretele politice dintr-o ţară interesantă pentru publicul cineast, aş scrie următoarea schiţă de scenariu: un important lider secundar (secretar general) dintr-un mare partid are un dosar de urmărire penală şi se teme că vor exista mărturii care să-l ducă spre o sentinţă cu executare; liderul cu pricina ia legătura cu şeful civil al principalului serviciu intern de informaţii, naş de cununie al şefului său politic, iar şeful civil îl pune în legătură cu şeful militar al serviciului; şeful militar al serviciului îi promite că va rezolva acel dosar doar cu o condamnare cu suspendare dacă acceptă o misiune secretă; misiunea urmează să fie aceea de a iniţia sabotarea şefului său de partid, dacă acesta şi-ar propune să devină preşedintele ţării; personajul nostru acceptă misiunea, dar pune o condiţie: după ce şeful său de partid va eşua în alegerile prezidenţiale, să fie ajutat să preia funcţia supremă în partid..."

Iulian Chifu: Pacea separată de la Astana (Evenimentul Zilei)
"Reuniunea de la Astana, Kazahstan, generată de Rusia, Turcia și Iran, cu pretenția de a negocia și încheia un acord de pace în Siria, nu a reușit nici măcar să încheie o pace separată. În capitala statului Asiei Centrale s-au reunit doar o parte dintre actorii implicați în Siria, iar rezultatul nu a fost nici măcar un acord-angajament de încetare a focului, imposibil în condițiile date, ci doar un mecanism de monitorizare a tirurilor pe teren, mecanism realizat între participanți."

Sabina Iosub: Iarna, pe uliţe (Jurnalul Naţional)
"Mă uit siderată cum cad idolii! Unul după altul. Ca-n poezia lui Coşbuc. "Câte-un fulg, acum a stat"... Nu ştiu ce mi-a venit să-mi aduc aminte de "Iarna pe uliţă" în timp ce încercam să pricep avatarul lui Nicuşor Dan. Mai ieri, neprihănitul cavaler al dreptaţii din vechiul oraş, astîzi politicianul pus să-şi explice dubioasele acumulări de fonduri din anii de anonimat. Sau ale colegilor lui, la fel de inocenți in vorbe și somnoroși în fapte... 
"Cei mai mari acum, din sfadă,
Stau pe-ncăierate puşi;
Cei mai mici, de foame-aduşi,
Se scâncesc şi plâng grămadă
Pe la uşi."."

Elena Şerban: BULLSHIT-ul lui Dragnea (Puterea)
"Nu trecură nici două săptămâni de când Liviu Dragnea avu un vis ciudat care nu îi mai dădu pace deloc. Se făcea că tocmai fusese ales Stăpânul Universului, legiuitorul cel atotputernic al întregii galaxii la picioarele căruia fiecare pământean și marțian nu mai pridideau să aducă ofrande. Și, cum se bucura el de toate acestea și cum toată suflarea aștepta ca Atotputernicul să dea prima lui decizie, Dragnea hotărî: prima lui lege intergalactică va fi ca el însuși să fie nemuritor, să scape de judecata de apoi. Cum se trezi în România zilelor noastre, anesteziat încă de efectul nemuririi și al atotputerniciei sale, Dragnea a pus mâna pe sceptrul puterii, și-a chemat noaptea cel mai fidel urmaș de la Ministerul Justiției și i-a înmânat onoarea de a face dreptate urmăriților penali și condamnaților pentru abuz în serviciu. S-a închis apoi în turnul său de fildeș, mândru nevoie mare de decizia luată în numele dreptății supreme. Mai ieșea din când în când, întrebând pe câte un argat dacă e totul bine în țară. De frica șefului, nimeni nu i-a spus adevărul în față și nu i-a prezis catastrofa ce avea să vină de unde se aștepta mai puțin: de la cei care l-au pus pe scaunul măreției." 

Razvan Chiruta: Marii eroi ai micilor orașe (România Liberă)
"Cosmin Bârsan e cel mai cunoscut dintre ei. O celebritate care s-ar putea să îl coste 150.000 de lei, cât îi cere în instanță primarul PSD din Odobești pentru repetatele semnale de alarmă pe care tânărul le-a tras pe Facebook cu privire la activitatea acestuia. În ciuda amenințării, Cosmin nu a ezitat să iasă din nou pe stradă, singur la început de februarie, și să protesteze împotriva ordonanțelor de amnistie mascată ale Guvernului Grindeanu. Cele două miniafișe ale sale s-au viralizat pe internet: „Nu amnistiei și grațierii!“ și „DNA să vină să vă ia!“. 50 de persoane au protestat împotriva actelor normative banditești și la Alexandria, fieful de fier al lui Liviu Dragnea. Acțiunea a uimit pe toată lumea, pentru că în orașul controlat de baronul de Teleorman cine se ridică împotriva puternicilor zilei este strivit. De altfel, nici nu a durat mult până ce protestatarii au început să aibă probleme. Imediat a apărut un „binevoitor“ care a reclamat că fac prea mult zgomot. „Vă atrag atenția să încetați și să mergeți acasă. Există o persoană care reclamă că deranjați ordinea publică“, le-a cerut demonstranților șeful de obiectiv din Jandarmeria Teleorman, devenit dintr-o dată foarte grijuliu cu liniștea locatarilor."
 
Cristian Hostiuc: De ce PSD-ul urăşte multinaţionalele, deşi au făcut cel mai mult afaceri cu ele: V-am vândut companiile de stat, v-am şters datorii, v-am dat facilităţi fiscale, ne-am corupt reciproc, v-am dat business de stat, iar angajaţii voştri sunt împotriva noastră, ne urăsc şi nu ne-au votat niciodată (Ziarul Financiar)
"În retorica publică, PSD s-a ridicat împotriva multinaţionalelor. Iar acest lucru nu este de acum, ci istoric, de pe vremea PDSR-ului lui Ion Iliescu (preşedintele României - 1990-1996, 2000-2004), Nicolae Văcăroiu (premier în perioada 1992-1996, în prezent preşedinţele Curţii de Conturi), Florin Georgescu (Ministrul Finanţelor între 1992-1996, în prezent prim-viceguvernator BNR), Adrian Năstase (premier 2000-2004) etc. Acum Liviu Dragnea, noul şef al PSD, plus ceilalţi moştenitori din PSD duc steagul mai departe. Gândirea lor, promovată şi la nivelul partidului era şi este că multinaţionalele au primit fabricile construite de Ceauşescu şi de către popor pe gratis, au acaparat sectoare întregi din economie dând afară companiile de stat administrate de oamenii lor, au beneficiat de ştergerea datoriilor, au primit contracte de stat, totul ca un preţ care trebuia plătit pentru intrarea în cancelariile occidentale, în Uniunea Europeană şi în NATO. Acum, pe lângă aceste lucruri se mai adaugă faptul că au primit petrolul, pădurile şi multe alte resurse gratis, la care se adaugă faptul că scot profitul din România, în timp ce angajaţii sunt ţinuţi să muncească cu salarii minime."

Format: 

Topic: