Publicat: 13 Martie, 2014 - 10:04
Share

Care sunt problemele la ordinea zilei care îi preocupă pe editorialiştii din presa scrisă? propunem o scurtă trecere în revistă a comentariilor din ediţiile de astăzi...

OCTAVIAN ANDRONIC: Kossovo din Crimeea (AMOS News)
"Ambele sunt enclave cu populaţie majoritară de altă etnie decât cele în componenţa cărora s-au aflat sau se află. În Kossovo albanezii au devenit majoritari în ultima parte a secolului trecut, provincia cu acest nume fiind una cu semnificaţii istorice pentru poporul sârb. Natalitatea şi politica au făcut însă ca albanezii să dobândescă un procent semnificativ. În Crimeea, majoritari au fost tătarii, din vremea în care Gingis Han pornise să exploreze Europa. Stalin a dorit însă să-i întoarcă în locurile de baştină, completând golul rămas cu ruşi. Aceştia au fost majoritari şi când Hruşciov a făcut peninsula cadou ucrainienilor şi sunt şi acum. Tratatele încheiate după destrămarea Uniunii Sovietice au consfinţit un statu quo aflat sub protecţia implicită a bazelor militare navale ruseşti care nu aveau cum să fie transferate în altă parte. Convieţuirea majoritarilor cu minoritarii a fost în regulă până când ţara a început să fie împărţită între propensiunile pan-slaviste şi cele pan-europene. În Kossovo, conflictele au început totodată cu destrămarea Iugoslaviei, când etnicii sârbi au început să fie persecutaţi de majoritarii albanezi care au simţit că începe să adie vântul unei independenţe. Miloşevici a făcut atunci un gest care avea să-l coste scump, promiţând că nu va mai permite ca sârbii să fie bătuţi în propria lor ţară."

MIRCEA BARBU: În ghearele Marelui Urs (I) (Adevărul)
"În mai puţin de 2 ore eram într-un tren desprins parcă din romanele lui Tolstoi. Vagoane mari, lemn masiv, perdele groase, miros de ceai şi lămâie, toate amintind de o Rusie demult apusă. Direcţia Odessa, Ucraina. La graniţă aveam să primesc prima porţie de reticienţă şi suspiciuni. Hotărâsem de la început, în ciuda sfaturilor prietenilor din presă, că cel mai bine e să spun adevărul despre scopul vizitei-documentarea referendumului de duminică, 16 martie, din Crimeea. După verificări îndelungate, zeci de minute ce mi-au părut ca ore, grănicerul ucrainean îmi îmânează paşaportul şi îmi urează ceva ce-mi pare a fi “Drum bun!”. Nu ştiu dacă să-i raspund “Dyakuyu!” (“mulţumesc” în ucraineană) sau “Spasiba!”. Mă decid către ultimul. Nu greşesc. Reacţia lui de mulţumire că şi-a făcut datoria şi a mea că am reuşit să intru într-o ţară în pragul războiului se contopesc şi se pierd în zgomotul roţilor de tren."

MĂLIN BOT: Intrebări pentru extremiştii care fac profit politic pe nervii unei ţări întregi (Evenimentul Zilei)
"În apropierea alegerilor pentru parlamentul UE s-au apucat de treabă tot felul de extremişti care transformă, fără scrupule, frica în voturi şi ura în capital electoral. Indivizi care fac profit politic pe nervii unei ţări întregi. Comemorarea unor generali ucişi acum 160 de ani de armata Imperiului Habsburgic a fost folosită cinic de Vona Gabor, liderul partidului extremist neonazist Jobbik. Gabor s-a deplasat la Târgu Mureş, în 10 martie 2014, alături de mai mulţi colegi de partid din Ungaria şi a făcut scandal. Peste 3.000 de maghiari, mulţi dintre ei cetăţeni români din secuime au participat la evenimentul parazitat electoral de extremistul maghiar. S-au fluturat drapele ale inexistentului Ţinut Secuiesc şi s-a cerut "autonomie". Incidentul de luni a stârnit reacţii aprinse, devenind rapid subiect de discuţie în emisiunile TV, pe site-urile de ştiri şi în reţele sociale. Au prins viaţă toate lozincile pe care le rostogolesc Vadim şi compania din 1990. Valul de extremism, de data asta din partea românilor revoltaţi pe unguri sau speriaţi de secui, a fost umflat şi de liderii de opinie din carton, care au mirosit abil că e rost de audienţă dobândită lejer."

ALINA MATIŞ: Tăcerea primăverii ucrainene (Gândul)
"E plin de flori acum în centrul Kievului ocupat, dar să ştiţi că nu există niciun parfum în aerul cald. Miroase a visuri arse de contactul cu realitatea. Şi simţi în continuare frica. Frică de ziua de mâine, fie ea mai liberă decât cea de ieri, frică de hartă, frică de un individ cu ochi albaştri. Când am plecat de acolo, la sfârşitul lunii ianuarie, am lăsat în urmă fum, zgomot, foc, strigăte, ger, pasiune, forţă extraordinară a mulţimii, un spirit de sacrificiu, oameni pregătiţi să moară, o senzaţie de scop în viaţă care mă făcea să mă simt mică. M-am întors zilele trecute pe EuroMaidanul din Kiev, unde a venit primăvara ucraineană, deşi, deocamdată, nu cred că în sensul în care le place analiştilor politici să o spună, cu un ochi la arabi. Ajunsă după miezul nopţii pe Maidan, abia l-am recunoscut. Doar cele câteva corturi de lângă primărie, în faţa cărora se juca tenis de masă şi pe unde mai treceau patrulele de autoapărare mi-au amintit de EuroMaidanul pe care l-am cunoscut data trecută. Serghei, un tânăr din Kiev care mi-a vorbit despre extremiştii de câţiva metri mai încolo şi despre ruşii de câteva sute de kilometri mai departe, mi-a explicat cu mândrie cum a instaurat el prohibiţia (da, prohibiţie ucraineană) pe zona pe care patrulează el şi ai lui. Când trece un cetăţean turmentat, îl bat, mi-a povestit el, avertizându-mă încă o dată că sunt şi extremişti pe stradă în jos. A doua zi, l-am cunoscut pe Oleg, care căra untură, cepe şi pâine prin zona largă dintre cele două pieţe (a Independenţei şi a Europei), în care erau baricade până acum câteva săptămâni."

ADRIAN NĂSTASE: Apariția conștiinței la Băsescu (Jurnalul Naţional)
"În ultimile săptămâni, s-a petrecut un fenomen care va fi menționat în istoria umanității - apariția conștiinței la Băsescu. Probabil că Darwin, dacă ar fi trăit, ar fi subliniat și el acest salt spectaculos în evoluția de la maimuță la om. Într-adevăr, într-o emisiune TV, foarte dură, cu Sorina Matei, cel care nu a acceptat "compromisuri de la Constituție", a subliniat cu eleganța ce-l caracterizează și în ideea de a întări stabilitatea în Țară și credibilitatea României în exterior: "Mai am câteva luni până îmi termin mandatul, nu vreau să am pe conștiință că, după ce este cel mai corupt guvern pe care l-a avut România din '90 încoace, îl mai și mențin, ("îl duc în spate", n.b.) împotriva Constituției, în actul de guvernare". Sau, mai sintetic: "în nici un caz, eu nu voi da drumul împotriva conștiinței mele și cu dubii de constituționalitate, la un guvern". Nu mi-e clar dacă, conform Constituției, Băsescu este cel care trebuie "să dea drumul" (eventual, prin curte) la guverne... Mi s-a părut remarcabilă și afirmația de deontologie prezidențială: "domnul Ianukovici nu mai este un președinte legitim ...". Dacă Ianukovici s-ar fi uitat la B1 Tv, probabil că i-ar fi răspuns că și el consideră că cineva demis cu 7,4 milioane de voturi, nu mai este un președinte legitim."

ANCA HRIBAN: Să râdem sau să plângem?! (Puterea)
"Te faci că dai o declaraţie şi ajungi să dai cu oiştea-n gard. Vrei să dai şi tu (în ceasul al 14-lea) un semnal de susţinere a aspiraţiilor europene ale Ucrainei şi ajungi de râsu-plânsu. Aşa s-au adunat marţi marii specialişti din comisiile de politică externă, au pritocit un text, cu greu, s-au sfătuit cu şeful diplomaţiei, s-au căznit şi... au dat-o în bară. Mai clar: aleşii din cele două comisii au ţinut să se declare ofuscaţi de abrogarea de către Legislativul ucrainean a legii care dădea dreptul minorităţilor să folosească limbile materne la nivel regional şi local. Deşi, probabil, şi cel mai bleg ziarist a aflat că preşedintele interimar al Ucrainei, Alexandr Turcinov, a anunţat (3 martie) că nu va semna abrogarea legii privind folosirea limbilor minorităţilor la nivel regional până când Parlamentul nu va aproba o nouă lege, la comisiile de politică externă din România ştirea n-a ajuns. Diplomatul şef nu i-a tras de mânecă. Toţi consilierii au dormit. Mai rău: documentul urma să fie trimis statelor europene, dar şi Federaţiei Ruse. De ce să râdem doar noi de ei, să se distreze şi alţii cu ce-am fost în stare să votăm!"

SABINA FATI: Jocul de-a revizionismul. Ce vor Ungaria şi România? (România Liberă)
"Ungurii îşi fac în Transilvania campanie electorală, românii merg, la rândul lor, în Republica Moldova înainte de alegeri pentru a-i convinge pe cei cu paşapoarte luate de la Bucureşti să voteze într-un fel sau altul. Bucureştiul şi Budapesta au interese clare în cele două zone şi fac tot ce pot pentru a-şi extinde influenţa: România asupra Republicii Moldova şi Ungaria asupra Transilvaniei. Nu este încă prea limpede care e scopul final al Budapestei, dar România şi-a recunoscut planul revizionist. Preşedintele Traian Băsescu a declarat că obiectivul naţional al României este unirea cu Republica Moldova şi i-a încurajat în ultimii ani pe locuitorii de dincolo de Prut să ceară cetăţenia română. Dacă birocraţia autohtonă ar fi fost mai flexibilă şi mai eficientă, dacă funcţionarii români ar fi fost mai conştiincioşi şi mai motivaţi, numărul moldovenilor cu paşapoarte româneşti ar fi fost mult mai mare, iar preşedintele ar fi putut pune în aplicare o strategie mai serioasă pentru atingerea „noului obiectiv naţional“. După aderarea României la Uniunea Europeană şi la NATO, ţara nu a mai avut un scop bine definit, până la azimutul dat de Traian Băsescu referitor la unirea cu Republica Moldova. Acest „obiectiv naţional“ îi scoate însă din joc pe maghiarii din România, care s-au regăsit în proiectele euro-atlantice, dar care vor fi cel mult indiferenţi faţă de ideea refacerii României Mari, dacă nu cumva vor bascula spre sloganul extremiştilor de la Budapesta care vorbesc despre revenirea Ungariei Mari. Legea cetăţeniei dată de Ungaria pentru a-i ademeni pe maghiarii din statele vecine are aceeaşi ţintă ca aceea dată de Bucureşti pentru a-i transforma pe moldoveni în români."

MIŞU NEGRIŢOIU: Trei argumente "fierbinţi" pentru un plan de adoptare a Euro (Ziarul Financiar)
"Aş vrea să încep cu un mea culpa pentru eroarea de natură istorică din articolul anterior(cea mai veche universitate din România este de fapt la Iaşi) şi pentru trimiterile folosite care i-au determinat pe unii să creadă că a fost un atac la persoană (de ex. Adevărul). Departe de intenţia mea şi mi-ar părea rău să pierdem oportunitatea unei dezbateri constructive, atât de necesară în societatea noastră, printre senzaţionalul unui „duel” în public (cf. ProTV). Îl preţuiesc prea mult pe Guvernatorul BNR ca să nu fiu mâhnit de o asemenea interpretare. Atât personal, cât şi instituţional, ne cunoaştem de mulţi ani, am fost foarte apropiaţi şi am colaborat în perioade dificile pentru România. Ne-am înţeles totdeauna fără prea multe vorbe. Eu ţin la Guvernator în cel mai pur stil românesc (expresia este mai mult folosită la ţară), la fel cum amândoi ţinem la tradiţiile şi obiceiurile româneşti, populare. Probabil de aceea ne-am referit şi unul şi celalalt la episodul “Las Fierbinţi”, un mediu pe care-l simţim şi îl înţelegem."