Publicat: 15 August, 2012 - 10:04
Share

Care sunt problemele la ordinea zilei care îi preocupă pe editorialiştii din presa scrisă? Vă propunem o scurtă trecere în revistă a comentariilor din ediţiile de astăzi.

OCTAVIAN ANDRONIC: Diversiunea uselistă de la B1TV(Amos News)
M-am întrebat foarte serios, în aceste ultime vreo două luni, dacă noua putere dispune şi de o strategie mediatică. Dacă acolo, la USL, funcţionează un organism de analiză şi decizie cu privire la reacţiile pe care reprezentanţii alianţei ar trebui să le abordeze într-un context în care presa pro-băsistă este extrem de activă şi de agresivă. Până luni seară am fost convins că aşa ceva nu există. Însă interviul luat, la Palatul Victoria, de doi dintre jurnaliştii consideraţi a fi devotaţi trup şi suflet cauzei preşedintelui suspendat, dar încă nerăsturnat, premierului Ponta, m-a făcut să cred că există o minte diabolică al cărei proiect poate să răstoarne complet eşafodajul ideatic al trupei din garajul sediului provizoriu.

 

OCTAVIAN TIREANU: Blagovei (Azi)
Una dintre victimele colaterale ale războiului pe care Traian Băsescu îl duce împotriva lui însuşi este Vasile Blaga. Preşedintele actual al PDL reuşise să-şi creeze o imagine de om normal. Era apreciat inclusiv de fosta opoziţie – actuala putere, care spera să aibă în el un interlocutor politic onorabil. Avea o altă prestaţie publică decât canacheii ori bourenii aterizaţi în partid şi părea stânjenit de coexistenţa cu mutanţii politici impuşi de Băsescu în conducerea PDL.


RAZVAN BARBULESCU: Morţii cu ştampilă au fost reţinuţi (JN)
Breaking news. Parchetul în alertă. Morţii au fugit cu ştampilele de vot. Dar despre asta, mai târziu, adică mai jos. Până atunci...

Nunta lu’ EBA (sau EDA?) dă peste cap învăţământul cireşarilor lui Blaga. S-a amânat şcoala de vară şi bune maniere. Naşul Mustea, preşedintele tinerimii pedeliste, a ales-o, dintre două rele, pe cea mişto. Mai bine la nuntă naş, decât să vorbeşti despre viitor pedelist în România. Din pricina căderii dramatice a economiei sub Ponta, EBA abia a încropit de două rochii de mireasă, iar verighetele vor fi doar din aur alb stropite din când în când cu diamante.


GABRIEL BEJAN: Concediul Curţii Constituţionale naşte monştri (RL)
În esenţă, chiar dacă ne vine greu să credem, unul dintre principalele motive pentru care criza politică din România s-a prelungit mult după data de 29 iulie este acela că judecătorii Curţii Constituţionale nu au vrut să-şi afecteze concediile. Pe 2 august, cei mai înalţi magistraţi din statul român au scăpat rapid de responsabilitatea tranşării problemei referendumului- care frământa o ţară întreagă- şi au amânat, iniţial până pe 12 septembrie, apoi până pe 31 august, adoptarea unei decizii. După aceea, cu sentimentul datoriei împlinite au plecat liniştiţi în concediu, unii în străinătate, alţii prin casele de protocol ale RAAPPS.


EDITORIALUL EVZ. Crin mârâie la invadatoru’ american (EVZ)
Nu-i înţeleg pe politicienii şi diplomaţii americani şi europeni de ce mai cheltuie timp şi bani pe vizite şi scrisori oficiale trimise guvernanţilor de la Bucureşti.

Ar fi trebuit să-şi dea seama de mai mult timp că aceste forme de presiune nu au nici un efect. Ponta şi Antonescu sunt dispuşi să facă praf toate relaţiile cu SUA şi UE, dar nu-l vor lăsa pe Traian Băsescu să se întoarcă la Palatul Cotroceni.

De la mijlocul lunii iulie, oficialii de la Bucureşti execută, aproape fără nici o modificare, aceeaşi scenetă, de câte ori sunt traşi de urechi de către partenerii din UE şi NATO. Mai întâi vine avertismentul: o scrisoare de la Barroso, o vizită intempestivă de la Londra sau Washington, o declaraţie critică de la Berlin sau Paris. Primul răspuns este oferit, de obicei, de premierul Ponta, care joacă rolul milogului, uşor indignat de acuzaţiile nedrepte care i se aduc, dar care promite că va respecta, va îndeplini, va face...

 

Sabin Orcan: Lecţia uitată a lui Stolojan (Adevarul)
Dl Băsescu trebuia să fi învăţat ceva de la fostul prim-ministru Theodor Stolojan.
Ceea ce par să fi uitat politicienii de azi este că, uneori, vorbele pot atârna la fel de mult ca şi faptele. Sigur, asta nu înseamnă că ai noştri se omoară cu făptuitul, ci doar că nu ştiu totdeauna să-şi folosească darul vorbirii. Să luăm ca exemplu fosta guvernare. Într-o Românie aflată pe culmile crizei, regimul Băsescu-Boc era nevoit să constate, în urmă cu doi-trei ani, că statul a ajuns la fundul sacului.