Share
15 Feb 2019 - 08:00

Care sunt problemele la ordinea zilei care îi preocupă pe editorialiştii din presa scrisă? Vă propunem o scurtă trecere în revistă a comentariilor din ediţiile de astăzi... 

Octavian Andronic. Leafa administratorilor zborului zmeelor (Punctul pe Y)
"Spunea Guvernatorul Isărescu la audierile de la Parlament (sau în marja acestora, când îl făcea cu ou și cu oțet pe „țăcănitul” de Vâlcov) că Banca Națională dă statului 80% din ceea ce produce și că își reține doar 20% pentru cheltuielile de „producție” și pentru salarii(a la BNR). Eminentul economist de la Drăgășani face voit o confuzie între sectorul privat al producătorilor de vin și cel de stat al gestionării monedei naționale. Domnia sa ar dori să se înțeleagă că leul este un dar  pogorât de pronia cerească asupra echipei sale cu menirea de a împărtăși celorlalți muritori câte ceva din înțelepciunea economică divină. Că acestă mentalitate e perenă și că nimeni nu o poate schimba stau dovadă aceste rînduri pe care le-am scris exact cu zece ani în urmă, pe vremea unui alt Guvern, dar a acelorași înalți demnitari financiar-contabili: „Salariaţii de lux ai statului îşi văd înainte de ale lor. Caravana profitorilor a trecut, câinii presei au lătrat, guvernul (cel nou) s-a revoltat şi a promis că va lua măsuri, dar totul a rămas aşa cum era. În câteva dintre instituţiile care au fost în vizor s-au operat mişcări cosmetice: şefii cu lefuri mari au fost trecuţi pe posturi mai mici, dar leafa le-a rămas neatinsă. De ce? Pentru că cineva a fost prevăzător şi atunci când li s-au întocmit contractele s-a introdus o clauză perfidă: indiferent pe ce altă altă funcţie va fi mutat respectivul, rămâne cu aceeaşi leafă! Adică, dom’ director, dacă devine om de serviciu, tot 300 de milioane încasează! Cum a fost posibil acest lucru? N-o ştiu decât forurile superioare ale acestor instituţii care au acceptat ca în fiecare ogradă să funcţioneze o legislaţie proprie."

Andrei Pleşu: Epidemia de impostură (Adevărul)
"Cînd derapajul devine experienţă cotidiană şi acoperă teritorii tot mai largi ale spaţiului public şi instituţional, conştiinţa gravităţii lui se adumbreşte. „Da, ştim, asta-i situaţia!“ – se aude din toate direcţiile. „Banalitatea“ răului îl face, încet-încet, să pară „firesc“ şi să alunece în inobservabil.Cu vreo doi ani în urmă, am invocat două cazuri flagrante de opacitate „administrativă“ faţă de competenţa unor specialişti reveniţi în ţară cu acreditări academice supreme şi lăsaţi să se piardă fie în şomaj (Liviu Bordaş, unul din cei doi sau trei sanscritişti pe care îi avem), fie în subutilizare iresponsabilă (Dan-Alexandru Ilieş, arabist şi ebraist, cu o teză de doctorat la Sorbona publicată de o mare editură franceză şi „instalat“, după întoarcerea acasă, pe un post de funcţionar la Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud). Erau două cazuri între altele, foarte multe, din păcate. Printre „ecourile“ pe care le-am primit apăreau şi iritări de tipul: „Crezi matale că de asta are ţara nevoie acum? De sanscritişti şi arabişti? Băieţii cu pricina să pună mîna să înveţe o meserie utilă“."

Florin Condurateanu: Actoria nu se sperie de vârstă (Jurnalul Naţional)
"Clasamentul în privinţa celui mai longeviv actor bărbat nu ridică niciun dubiu, Radu Beligan a stabilit un record mondial, a jucat până la 94 de ani în piese în care se afla tot timpul pe scenă. Tot peste 90 de ani avea maestrul Beligan şi când a tradus şi a regizat piesa franţuzească „Străini în noapte”, în care străluceşte de sute de spectacole Florin Piersic. În privinţa actriţei care a evoluat pe scenă la vârsta cea mai înaintată sunt păreri diferite. Mulţi susţin că cea mai longevivă actriţă a fost doamna Bulandra, cea care a ridicat spre performanţă generaţii şi generaţii de actori, a creat şi un model de directoare de teatru. Până la vârste înaintate au cules ropote de aplauze pe scenă şi Olga Tudorache, adulată de ceilalţi actori, în frunte cu Carmen Tănase, dar şi Aura Buzescu, profesoara exemplară a multor generaţii de actori, Mircea Diaconu fiind unul dintre studenţii ei. Personal, am avut privilegiul de a scrie interviuri fermecătoare cu o actriţă celebră, Silvia Dumitrescu Timică, cea care a jucat în „Micul infern” la Teatrul Nottara şi la 87 de ani. Spectatorii erau entuziasmaţi de creaţia excelentă a Silviei Dumitrescu Timică, juca în întregime partitura ei întinsă pe cele trei acte, era coloneleasa dictatoare în familie, dirijând totul şi la 50 de ani, şi la 70 de ani şi când era în cărucior, semn al neputinţei picioarelor. „Şi acum ştiu replicile la virgulă, dar după turneul din Rusia m-a trădat genunchiul stâng”. Era delicioasă în povestiri, ştia toate nuanţele vieţii politice de după Revoluţie, era o revărsare de temperament şi vorbe de haz. „Soţul meu, marele actor Gheorghe Timică, m-a remarcat în corul de la Operetă, mi-a spus să vin în prim-planul scenei şi să ridic niţel rochia lungă până la pământ."

Marius Ghilezan: Când un liberal cere arestarea parlamentarilor... (Romania Libera)
"Statul român acordă o sumă infimă din bugetul de stat pentru finanţarea partidelor. Circa 0,01–0,04% din PIB, faţă de Suedia, de pildă, una dintre cele mai democratice ţări din lume, care alocă în jur de 0,09% din Produsul Intern Brut. USR, partidul noii Securităţi, a lansat o campanie deşănţată pe internet. Şi ei îi revin bani prin această lege. De ce se opune? Fie că are surse paralele, necunoscute, fie străine, ceea ce ar contraveni legii. În urmă cu jumătate de an, am publicat informaţia că Autoritatea Electorală Permanentă a făcut o plângere penală pentru finanţare ilegală a USR. Desigur, primele două procese au fost câştigate de partidul celui cu nume de fotbalist. Trezorierul PSD, Mircea Drăghici, este ţinta statului paralel şi a publicaţiilor ultra-securiste pentru că a fost iniţiatorul Legii finanţării partidelor. Practic, a eliberat formaţiunile politice de constrângerile dependenţei de grupurile de interese. Nu aş fi scris despre o părticică infimă de la buget dacă unul dintre cei mai vechi membri ai PNL, fost deputat, om cu greutate în comisiile parlamentare de Apărare, nu ar fi susţinut public desfiinţarea acestei legi. Şi nu numai atât. „De urgență trebuie stopat jaful ăsta din bani publici. 48 de milioane lei pentru PSD?? Un milion de euro pe lună?? Ar trebui un dosar penal pentru cei care au votat aceste finanțări. E grav conflict de interese, ce trebuie urgent reglementat în legislație“, scria amicul meu, căruia din curtoazie nu-i voi publica numele."

Dragoş Damian: Stiti cum nu se inchideau Rieker in Lugoj si Clujana in Cluj? Daca romanii cumparau pantofi Fabricati in Romania(Ziarul Financiar)
"Si aici nu e nici macar o problema de multinationale sau non-multinationale, una fiind o marca locala si celalata internationala. N-am nici o problema cu cresterea economica bazata pe consum bazat pe cresterea veniturilor, daca consumul este de produse fabricate in tara. Altfel, cresterea economica bazata pe consumul de miere din Polonia, scobitori din China si servetele umede din Baltice, este fara indoiala adevarata, dar nu aduce venituri la buget. Iar lipsa consumului de produse fabricate in tara duce la disparitia job-urilor din industria de manufactura, cea care aduce cea mai mare valoare adaugata. Mai jos este o opinie scrisa in februarie 2012, in care, mai departe de naivitatea tipic ardeleneasca si patriotismul economic al autorului, putem numara alte cateva fabrici inchise intre timp in primul rand pentru ca nu exista un reflex de a se cumpara Fabricat in Romania. Iar astazi, si daca s-ar deschide 100 de fabrici noi in tara angajatorii se vor confrunta cu lipsa dramatica de forta de munca (ne) calificata si de retelele comerciale de proximitate setate sa vanda din import."

Format: 

Topic: