15 Iul 2019 - 08:00

Care sunt problemele la ordinea zilei care îi preocupă pe editorialiştii din presa scrisă? Vă propunem o scurtă trecere în revistă a comentariilor din ediţiile de astăzi... 

Octavian Andronic. Ruleta rusă la Wimbledon (Punctul pe Y)
"Înfruntarea dintre cei doi magnifici ai court-urilor a avut nevoie de primele patru seturi ca un pretext pentru cel de-al cincilea, cel care a cuprins cam tot ce putea să cuprindă un regal sportiv. Setul decisiv a fost ca un revolver de ruletă rusă, cu glonțul pe țeavă la fiecare apăsare pe trăgaci, gata să îl spulbere pe unul dintre protagoniști și să îl încoroneze pe celălalt, indiferent care dintre ei. M-am întrebat ce s-ar fi întâmplat dacă organizatorii nu ar fi limitat, în premieră, prelungirile până la 12 la 12 și dacă nu cumva au făcut-o special, bănuind ce urma să se întâmple? Până unde ar fi mers această alternanță magică ce făcea ca niciunul să nu poate lua avansul decisiv? Părea că veghează de undeva din tribună un demon al tenisului care urmărea  cu atenție scorul, intervenind prompt atunci când echilibrul amenința să debalanseze spectacolul unic ce trebuia să meargă mai departe. A câștigat Djokovic, stăpânul tie-break-urilor. Cu două a câștigat seturile preliminare iar cu al treilea partida. Și-a înscris în palmares cel de-al cincilea titlu la cel mai prestigios turneu. Dar la fel de bine putea să câștige Federer, care a avut câteva mingi de meci, intrând astfel în posesia celui de al nouălea titlu, în calitatea sa de „acționar majoritar” al turneului (Djokovic deține această calitate la Australian Open, iar Nadal la Roland Garros)."

Iulian Chifu: Scotland Yard: Spionaj şi operaţiuni speciale în cazul notelor diplomatice despre Trump  (Adevărul)
"Scandalul comunicaţiilor diplomatice britanice ale Ambasadorului Marii Britanii în SUA a făcut epocă şi e departe de a se încheia. El ridică multe probleme de etică, dar acoperă, printr-o făcătură glamuroasă, un caz mult mai grav, care a ajuns deja în mâinile Scotland Yard-ului, fiind vorba despre spionaj şi operaţiuni speciale menite să submineze relaţiile americano-britanice şi să arunce în aer credibilitatea Foreign Office-ului britanic. Etica jurnalistică şi traficul de informaţii clasificate în spaţiul public La nivel etic, discuţia vizează modul de raportare a jurnaliştilor la informaţiile clasificate, secrete sau confidenţiale, în orice caz nedestinate publicului, pe care le primesc de la terţi anonimi sau cunoscuţi. Este cazul ca acele materiale să fie publicate? Adepţii libertăţii absolute a presei ar spune că da. Jurnaliştii care au avut de a face cu instituţiile ce lucrează cu documente din sfera securităţii naţionale sau cu elemente secrete de stat sigur s-ar gândi de două ori, mai întâi la responsabilitatea manevrării unor asemenea documente – juridică şi în spiritul interesului naţional – apoi la responsabilitatea publicării lor."

Sabina Iosub: Thank you, Miss S. Halep! (Jurnalul National)
"Stiţi ce-mi place mie în vestul Europei? Nimeni nu strigă pe nimeni pe numele mic chiar aşa din prima sau fără să fi făcut vreodată cunoştinţă.  Macron nu e Emanuel, e „Monsieur Macron” și nu doar pentru ca e preşedintele Franţei, ci pentru că pur şi simplu dacă nu-l cunoşti nu-i spui din start „bă”, chiar dacă ce face el uneori te calcă pe nervi. De asta mi-am adus aminte când am vazut-o pe Simona Halep, pardon domnişoara Simona Halep, lânga panoul acela verde din clădirea All England Club pe care sunt trecuţi câştigătorii de la Wimbledon. Primul pas spre istoria scrisă, acel panou! Numele nu e trecut direct ca la morţi, ci elegant „Miss S. Halep”. Domnişoara S. Halep. Nu Simona, nu „băi, fată!”, nu mai ştiu eu cum. Am văzut-o o singură dată de aproape. Într-un aeroport. Am făcut o poză împreună. Nu eram singură, n-a zis nu, dar îmi era clar că la ora aia – extrem de dimineaţă - îşi dorea să facă orice altceva pe lume în afară de fotografii cu necunoscuţi. N-a refuzat! Ştie că fotografiile cu necunoscuţi reprezintă pentru ei o bornă semnificativă dacă nu în viaţă măcar în social-media! Până la urmă face parte dintr-un star-sistem bine pus la punct, în care marketingul și comunicarea au reguli mai respectate decât Biblia şi-n care astfel de gesturi contează, iar refuzurile se taxează. Dar e om, iar la ora aia sigur voia să facă altceva. Un star mondial e star 24/7/365. Însă e om, nu maşină!"

Eugen Șerbănescu: România – doar o afacere franco-germană? (Romania Libera)
"Anunțându-și unilateral candidatura la prezidențiale, Călin Popescu Tăriceanu rupe pisica aliaților de la PSD: merg cu el sau nu? Jocul de glezne (subțiri) practicat de dna Dăncilă pe această temă nu poate continua la infinit. Taurul trebuie luat de coarne.  Dar cine este taurul?  Pentru a afla răspunsul la această întrebare zoo-politică, trebuie să vedem, mai întâi, cine este toreadorul. Dacă privim înspre Vest fără binoclu, vedem că – deși șifonat serios de rezultatul votului europarlamentar - tandemul franco-german va stăpâni din nou UE.  Dl Macron, de orientare (politică) incertă, a reușit s-o îmbârlige pe dna Merkel, incertă de tot peste doi ani, fluturându-i prin fața ochilor o nemțoaică franțuzită, care, deși oficial se declară creștin-democrată, nu știm dacă, în realitate, e de stânga sau de dreapta – și probabil nici ea nu știe. Profitând de pierderea majorității de către alianța (și-așa ciudată) PPE-Socialiști, președintele francez - venit în marș forțat cu freza făcută de madam Le Pen - s-a transformat, în Europa, într-o balama unsă cu toate alifiile. Fără el, Merkel nu poate guverna așa-zisa uniune. Dar, deși cei doi par lipiți mai dihai decât emisferele de Magdeburg,  fiecare face și jocuri pe la spatele celuilalt - printre ele apărând, mai la coadă, și candidaturile la președinția României."

Cristian Hostiuc: Un eşec care ne costă: Românii cred mai mult în bitcoin decât în Bursă (Ziarul Financiar)
"Un paradox, care ne costă: BVB - Bursa de la Bucureşti, Bursa de acţiuni, obligaţiuni şi alte instrumente financiare a României, a depăşit din nou 9.000 de puncte, un maxim de după începutul lui 2008, atunci când nu se vedea criza. De la începutul anului indicele BET, care urmăreşte evoluţia principalelor acţiuni de la bursă, are o creştere de peste 20%, iar cu tot cu dividendele plătite, creşterea este de peste 30%. În semestrul I 2019, Bursa de la Bucureşti a avut a doua cea mai mare creştere din Europa, după Grecia, care a avut un plus de 41%. În timp ce Bursa raportează creşteri spectaculoase, mai ales în condiţiile în care dobânzile la bancă ajung cu greu la 4%, numărul investitorilor cu conturi active la Bursă a scăzut în T1 la 53.940, minus 11% faţă de anul trecut. Acum 10 ani numărul conturilor active a fost de 92.800. Numărul celor care tranzacţionează activ a scăzut la 15.700, minus 5% faţă de acum un an şi minus 20% faţă de acum 3 ani."

Format: 

Topic: