15 Mai 2019 - 08:00

Care sunt problemele la ordinea zilei care îi preocupă pe editorialiştii din presa scrisă? Vă propunem o scurtă trecere în revistă a comentariilor din ediţiile de astăzi... Octavian Andronic. LUMINA de la capătul tunelului lui Frunză (Punctul pe Y) "Una peste alta, o poveste cu homosexuali si lesbiene, despre o tentativă de salvare a aparențelor în coliziunea plină de umor dintre libertinaj și intoleranță. Așa cum ne-a obișnuit, Frunză și-a lucrat replica cu aceeași echipă cu care ne provoacă de fiecare dată, compusă din aceiași actori tineri polivalenți, capabili să joace, să cânte și să danseze cu același aplomb de profesioniști autentici. Nu am să insist aici asupra partiturilor individuale - exemplare - ci la găselnița prin care regizorul se detașează de modelele clasice. Frunză a creat un show în spectacol, numerele presupuse a constitui repertoriul cabaretului care are loc în subsolul imobilului derulându-se în fața cortinei, în interstițiile dintre scene. Este un spectacolul complet, apt a se susține de sine stătător în orice alt cadru, cu același succes. Nu cred că este cazul să mai insist asupra performanțelor individuale ale interpreților, excelenți atât luați individual cât și în bloc, pentru că succesul montării lui Frunză este, ca deobicei, unul la nivel de trupă. O trupă care se pare că mai are puțin de așteptat până să beneficieze de propria sa locație, aflată în lucru în fostul cinematograf de pe „6 martie” care va da și numele ansamblului: LUMINA." Traian Ungureanu: Biologia în România (Adevărul) "În sfîrşit, unitate naţională! La Galaţi - absurd îndesat. Liviu Dragnea se încoronează Prinţ de Icter-Pizma, în timp ce îşi învaţă supuşii strînşi la miting să fie mîndri de cocina locală şi să scuipe spre Vest. La Sibiu - absurd dezinvolt. Euro-şuşa cu oaspeţi înzăuaţi în vorbe goale e prilej de efuziuini oficiale în ţara care s-a retras din civilizaţia europeană. Rareş Caţavencu, în penaj multicolor, dă mîna cu A. Merkel care află, astfel, că vizitează un bantustan cu papuaşi spilcuiţi. De la un cap la altul al ţării - o scufundare de neînotători în adîncimea fără capăt a prostiei. Nu ştim dacă România va supravieţui acestei desprinderi vînjoase de malul vieţii raţionale. Ştim, însă, că oamenii care populează funcţiile şi locurile sînt vînători de capete şi culegători de poame. Pînda, frauda şi bugetul dau sensul trecerii prin lume a vieţuitoarelor ce făceau, odată, societatea. Ajunsă la concluzii ultime, naţiunea a întrebat: pînă la urmă, la ce bun cultura, civilizaţia, educaţia şi alte piedici în calea devălmăşiei? Răspunsul a venit repede, în mai puţin de 30 de ani de degradare şi împădurire a minţii. Codrul şi biologia au cîştigat. Restul e cu adevărat rest şi rateu: concetăţenii, instituţiile, legile, limba, educaţia şi viitorul. Toate sînt dezavantaje postume, în sarcina cretinilor ce vor avea proasta inspiraţie să se nască după noi." Florin Condurateanu: Vocea maestrului Calboreanu despica văzduhul (Jurnalul National) "„Moldova nu e a voastră, ci a urmaşilor urmaşilor voştri!”. Vocea maestrului Calboreanu pur şi simplu tuna legământul profetic cu glia, cu neamul, iar sala erupea în ovaţii când, în „Apus de soare”, poruncea Ştefan cel Mare. Glasul marelui actor al Naţionalului pătrundea în orice colţişor de suflet, înfiora, vocea Voievodului interpretat de Calboreanu în piesa lui Delavrancea se ducea hăt departe în istorie. Ce importantă e vocea monumentală a unui actor, este o înzestrare pe care o primesc unii de la mama lor şi de la Cer, i-a mângâiat o aripă de înger pe unii oameni să cucerească totul cu vocea lor profundă, caldă, care dă greutate cuvintelor. Au fost actori talentaţi, dar pe care nu i-a servit vocea, era firavă, piţigăiată, unii graseiau şi vorbele n-aveau statură impozantă. E drept că inteligenţa unor actori a transformat un defect al vocii mici, ca un firicel, în virtute, i-a personalizat ca pe meşterul a generaţii de actori cu voce fermecător intelectuală. E vorba de glasul inconfundabil al lui Radu Beligan. Ce fonfăită era vocea campionului comediei Birlic, dar smiorcăielile lui cu voce subţire din „D’ale carnavalului”, ca şi confesiuniule cu glas timid ale amploaiatului fără vise politice din „Titanic vals” sunt geniale. Teatrul românesc a avut actori cu voci de neuitat, dominatoare, bărbăteşti, fără stridenţe, catifelate, voci care-ţi rămân inconfundabile în urechi, în amintire. Vraca este un model de voce impresionantă." Marius Ghilezan: 7 semne ale renaşterii comunismului (Romania Libera) "Un grup minuscul la scara unei naţiu­ni, dar extrem de gălăgios, susţinut din afară, exact ca bolşevicii lui V.I. Lenin, şi-a făcut o reţea de agenţi ai cauzei. Un prim semn că celulele comuniste sunt reorganizate. Sigur, sub alt nume. Nu se ­pierde ­diavolul cu mărunţişuri. Noile forme fără fond nu ar fi periculoase dacă nu ar avea lipici la minţile rătăcite. Cui se adresează neomarxiştii? Acelora care s-au săturat cu binele în societate, cu exces de libertate şi de drepturi cum nu a mai fost vreodată în ultimele opt decenii în vreo generaţie. Ei sunt victimele noii ideologii. Agenţii schimbării sunt extrem de radicali. Nu-şi mai zic, ca înainte, comunişti. Nu mai e fashion. Sub mantia largă a progresismului caviar se ascunde neomarxismul în esenţă pură. Orice lector nealiniat Şcolii de la Frankfurt simte contagiunea în masă. Nu trebuie să fii cititor al „Capitalului“ lui Marx sau istoric să te prinzi de unde a răsărit bacilul, noul Koch de posedat indivizii şi de intrat în creierele lor. Nimic nu au schimbat ­băieţii din tacticile şi metodele vechi. Doar un rebranding de clasă le-au tras „inteli­genţii“ de rasă ce se ascund în spatele lor. Mai ştie cineva că V.I. Lenin a fost pregătit în laboratoarele serviciilor secrete germane? Că pe vremea când bărbaţii mergeau pe front, el, împreună cu divizia sa fantastică, se lăfăia prin Club Voltaire? Îşi tolănea şuncile pe Muntele Adevărului, alături de toţi veganiştii care visau la schimbarea lumii fără ca ei să mişte un deget?" Silviu Drăgănescu, Cilv Consulting: Cum m-am lăsat de consultanţă pe fonduri nerambursabile? "Birocraţia a ajuns în ultimii ani la cote catastrofale, mai ales pe fonduri europene" (Ziarul Financiar) "Am început prima mea afacere în 2012. Voiam să ajut la creşterea nivelului de trai din România şi credeam că antreprenoriatul e una din cele mai bune metode. Absolvent al Facultăţii de Management, credeam, şi încă mai cred, că mediul de afaceri din România, în special cel antreprenorial, are nevoie de consultanţă managerială de specialitate. Nevoia aceasta, acum, ca şi atunci, a rămas însă în mare parte neconştientizată de către beneficiari. Când am pornit afacerea, primul lucru pe care l-am făcut a fost să aplic pentru finanţare la programul SRL-D ( program guvernamental de finanţare nerambursabilă, înlocuit ulterior de Start-up Nation – n.red.). Primul meu plan de afaceri l-am făcut pentru afacerea mea. Am văzut că nu e greu de făcut şi am decis să încep să acord consultanţă pentru alţi doritori de fonduri nerambursabile."

Format: 

Topic: