Publicat: 15 Martie, 2012 - 08:06
Share

 Care sunt problemele la ordinea zilei care îi preocupă pe editorialiştii din presa scrisă? Vă propunem o scurtă trecere în revistă a comentariilor din ediţiile de astăzi...

OCTAVIAN ANDRONIC: Izvorul umilinţelor prezidenţiale (Amos News)
"Şirul erorilor flagrante de evaluare a început odată cu primul guvern al Alianţei DA, când jumătate dintre miniştri au fost nominalizaţi de el însuşi. Printre aceştia, funcţionari de la Primăria Capitalei, propulsaţi din scaunele descleiate ale diferitelor direcţii în fotoliile capitonate de miniştri. Va rămâne demnă de Cartea Recordurilor nominalizarea unei domnişoare blonde – Pârvulescu pe nume – pentru funcţia de ministru al Integrării Europene, persoana în cauză demonstrând la audierea din Parlament că habar n-avea cu ce ar fi trebuit să se ocupe un astfel de minister. De tot râsul a fost şi numirea noului ministru al Transporturilor, un domn pe nume Dobre, care se ocupa anterior de maşinile Primăriei, a cărui unică performanţă a rămas păguboasa încercare de reziliere a contractului cu Bechtel, care a provocat ministerului pierderi uriaşe. Situaţii umilitoare a avut de înfruntat preşedintele şi la numirile din propriul său staff. În aceeaşi carte a recordurilor va rămâne şi prestaţia doamnei Udrea, făcută din jurisconsult la Primărie, şefă a Cancelariei prezidenţiale, care habar n-avea că Norvegia nu e în UE şi că nu are preşedinte, în toiul pregătirii unei vizite oficiale în ţara nordică. Şi mă rezum la atâta, ca să nu mai pomenesc alte câteva nume ai căror purtători au comis isprăvi de neuitat. Dar, poate că cea mai umilitoare experienţă a preşedintelui rămâne."

OCTAVIAN ŞTIREANU: Aplicaţie la teren ratată (Azi)
"Venirea premierului la Antena 3 este un semnal în acest sens şi o testare a situaţiei. Este o aplicaţie la teren, în condiţii reale. Ungureanu – comiţând un gest impardonabil în această meserie – s-a scăpat, „s-a trădat“ , trimiţând destul de repede câteva săgeţi otrăvite spre Voiculescu. Gâdea l-a dezarmat, preluându-i rapid energia negativă, precum în artele marţiale şi întorcându-i-o în cap: „Atât de târziu aţi pomenit de Voiculescu?!?!... Mă aşteptam s-o faceţi mai repede!...“. Touché!, cum s-ar spune în scrimă. Mihai Gâdea şi emisiunea „Sinteza zilei“ sunt o redută mediatică – poate ultima, poate singura – în calea unui regim politic devastator, sub aspect moral şi democratic. MRU a venit nu s-o cunoască, ci s-o cucerească. N-a reuşit. Un aer prea de sus. Prea arogant. Prea sfidător în a da de înţeles tuturor că lumea ar trebui să ia seama cu cine vorbeşte."

LIVIU AVRAM: Gâdea şi MRU. Lecţie de presă (Adevărul)
"Marţi, 13 martie, a fost o zi cu ghinion pentru presa română. Şi întâmplător, sau poate că nu, ghinioanele au lovit în acelaşi loc. Dimineaţa a început cu o ştire măsluită la Antena 1, în care o nefericită cu microfon a pus o precupeaţă din piaţă să joace rol de bugetară sărmană. Ar fi rămas, poate, un episod răzleţ de turmentare jurnalistică dacă n-ar fi venit seara, la Antena 3, ceea ce se anunţa a fi o ciocnire a civilizaţiilor, o finală de campionat mondial, o bătălie de la Kursk. Când colo, am asistat la un Austerlitz  de fix două minute, adjudecat de Mihai Răzvan Ungureanu în momentul în care a cerut precizări asupra semnificaţiei cuvântului „salutar", iar interlocutorul său a arătat că nu le deţine. Restul a fost agonia unui Mihai Gâdea într-un meci în care nu era  nici arbitru ca să dicteze KO, nici antrenor care să arunce prosopul. Cel puţin aşa s-a văzut la televizorul meu. La alte televizoare e posibil să se fi văzut altfel, drept urmare e de aşteptat ca în zilele următoare să vină puhoi de analişti şi psihanalişti care să ne arate că noi, ceilalţi, ne înşelăm."

VLAD NISTOR: Ce se va întâmpla la Târgu Mureş? (Evenimentul Zilei)
"Disputa de la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş a devenit astăzi unul dintre subiectele cele mai tensionate ale vieţii publice româneşti. Controversele par a fi pornit de la raportarea agresivă şi nepotrivită a unor oameni politici la o lume care nu le este deloc proprie şi ale cărei reguli fundamentale de funcţionare le sunt complet necunoscute. Totul pleacă de fapt de la diferenţa esenţială dintre modul în care o Universitate funcţionează în comparaţie cu ansamblul angrenajului social pe care România de astăzi îl reprezintă. Decizia, competiţia, chiar dezbaterea ideologică sau politică, într-o Universitate pot avea cu totul alte justificări, explicaţii şi modalităţi de impunere decât în restul societăţii romaneşti. De fapt, Universităţile au reprezentat în ultimii 20 de ani singurele spaţii în care politicul nu a reuşit cu adevărat, oricâte eforturi ar fi făcut, să pătrundă. Recentele alegeri din întregul sistem academic românesc au dovedit în mod definitiv că Universităţile, chiar şi într-un an electoral, chiar şi atunci când opţiunile politice ale celei mai mari părţi a electoratului sunt cât se poate de ferme, pot avea opţiuni care în mod aparent contrazic trendul. Explicaţia este una cât se poate de simplă şi anume aceea că logica după care aceste grupuri umane funcţionează este cu totul alta decât cea comună, este una cu mult mai justificată, mai coerentă şi cu mult mai conştientă decât a restului societăţii."

RODICA CIOBANU: Deranjamentul (Gândul)
"Ca orice partid la putere, care se respectă, PD-L îşi făcuse propria-i ordine, în administraţia centrală. Ca orice partid la putere, care se respectă, PD-L îşi făcuse propria-i ordine, în administraţia centrală. Omul lui  A, secretar de stat colo, cel al lui B, director dincolo, al lui  C, şef la agenţia aia, al lui D, la cealaltă şi tot aşa până la ultima literă a alfabetului,  posturile fiind multe în grasul aparat de stat şi pedeliştii mulţumiţi. Cât a fost prim-ministru Emil Boc, care înţelegea nevoile colegilor, ordinea s-a păstrat intactă, iar conexiunile au funcţionat fără scurtcircuite grave, dar urmaşul său, Mihai Răzvan Ungureanu, formal independent, începe să tulbure aranjamentul. A numit în fruntea Corpului de Control al  guvernului un avocat din Iaşi, fost coleg de universitate, şi-a ales un nou consilier de imagine, vechi amic, a forţat trei demisii, a trimis DNA peste Agenţia Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi mai are de gând să facă nişte schimbări, care unora nu le pică bine. Iar reacţiile  încep să apară."

RĂZVAN BĂRBULESCU: Haznale sau piscine? (Jurnalul Naţional)
"Trei oameni şi ceva pe un loc. Ca la medicină. Unul lucrase cu mistria şi prin Spania. Două femei fără vârstă plângeau sfâşiate de fericire că au fost admise. Alta îşi frângea mâinile, avea doi copii şi pe maică-sa grav bolnavă, fusese respinsă. Mai plecase şi bărbatu-su de nebun. Salubriştii care făceau angajările se cruceau. De când se ştiau funcţionari cu condică şi pix nu pomeniseră proşti care să se bată pe mături. Cât de sărac să fii! La Craiova, pentru prima dată pe continent, s-a dat concurs la măturarea rigolei. Cinci sute de oameni deznădăjduiţi s-au aşezat la coadă încă de la cinci dimineaţa ca să apuce nu un calculator sau televizor la ofertă, ci mătură, salopetă şi o leafă de câteva sute de lei. Măturatul străzii nu presupune decât o sărăcie lucie şi condiţie fizică. Iarna dai la lopată pe rigole până-ţi sar ochii. În România, lipsa locurilor de muncă provoacă boli psihice, sinucideri, statistici dezastruoase. Şase din cele mai sărace regiuni ale Uniunii sunt în România. În spatele nostru, după numărul de regiuni sărace, mai este Bulgaria. Care ne iau turiştii. Fiindcă turismul lor a fost pus pe picioare de nemţi. Bulgarii au un merit incontestabil: nu l-au stricat."

GEORGE DAMIAN: Ziua maghiarilor de pretutindeni (Puterea)
"Maghiarii din întreaga lume se adună azi să îşi amintească de ziua de 15 martie 1848, ziua în care a izbucnit Revoluţia de la Budapesta. Nu este o aniversare periculoasă pentru nimeni, maghiarii au tot dreptul să îşi  amintească de istoria lor. În aceeaşi măsură au şi românii acelaşi drept. Dacă pentru maghiari 15 martie 1848 înseamnă începutul unei lupte pentru emancipare de sub dominaţia austriacă, pentru români, 15 martie 1848 înseamnă începutul oprimării. Românii din Transilvania nu au avut drepturi politice până în 1848, iar Revoluţia Maghiară nu s-a grăbit să îi trateze drept egali pe români, în ciuda idealurilor generoase proclamate. Conducătorul Revoluţiei Maghiare, Lajos Kossuth, visa să îi maghiarizeze pe toţi ne-maghiarii din provinciile supuse Budapestei. Pentru maghiari, 15 martie poate fi ziua începutului luptei de eliberare, pentru români reprezintă începutul oprimării."

SABINA FATI: De ce-i urâm pe unguri sau ce se întâmplă de 15 martie (România Liberă)
"În fiecare an, înainte şi după 15 martie, când este ziua maghiarilor de pretutindeni, românii devin excesivi, nu doar pentru a preîntâmpina sau pune la punct abuzurile verbale sau imaginaţia istorică a liderilor unguri, ci şi pentru a demonstra că există un pericol imediat: extremismul maghiar. Admiratorii vigilenţi ai lui Vadim Tudor din instituţiile publice transilvănene ridică, de 15 martie, baricade pentru a proteja românitatea, în vreme ce naţionaliştii din toate partidele îi pun la zid pe maghiari, într-o competiţie în care marele premiu nu s-a mai acordat din 1990, când în confruntarea româno-maghiară din stradă au murit cinci oameni. Ion Iliescu a câştigat atunci, dramaticul premiu al învrăjbirii, iar ca salvator al naţiei, şi alegerile prezidenţiale cu peste 80 la sută din voturile exprimate. Şi atunci, şi acum sunt în discuţie drepturi fundamentale ale minorităţii maghiare, deşi între timp legile s-au îmbunătăţit semnificativ."

ADRIAN VASILESCU: Scumpiri răzleţe în februarie şi inflaţie de numai 2,59% pe 12 luni (Ziarul Financiar)
"Agitaţia în jurul inflaţiei se încinsese în ianuarie. Dar anticipaţiile alarmiste nu s-au adeverit în februarie, lună pentru care se prezisese o explozie generalizată a preţurilor. Şi nu se vor adeveri nici în martie. O inflaţie de 2,59 la sută pe 12 luni, cu o rată de 0,64 la sută în februarie 2012 exprimă o creştere cât se poate de calmă. Aşadar, inflaţia continuă picajul la începutul lui 2012. Persistă însă un climat inflaţionist. Un climat periculos, în sensul că se menţine încă tendinţa de exacerbare a componentei psihologice a creşterii preţurilor. Sunt induse anticipaţii aiurea, ce derutează pieţele şi răvăşesc economia. Din această cauză, au loc deseori mişcări anapoda ale preţurilor, care au o sensibilitate accentuată la factorii emoţionali."