16 Feb 2017 - 10:00

Care sunt problemele la ordinea zilei care îi preocupă pe editorialiştii din presa scrisă? Vă propunem o scurtă trecere în revistă a comentariilor din ediţiile de astăzi... 

Octavian Andronic: Punctul pe Y. Republica procurorilor (AMOS News) 
"Scenariul eliminării lui Dragnea a apărut imediat după 11 decembrie, iar toate gesturile și manevrele ulterioare ale lui Iohannis au urmărit acest obiectiv. Și refuzul numirii luyi Shaaideh, și amânarea numirii lui Grindeanu și chiar atacul frontal asupra Guvernului în absența lui Dragnea. Iohannis a știut, pas cu pas, ce are de făcut, în timp ce Alianța a fost prinsă de fiecare dată pe picior greșit. Aceste manevre au fost blindate de cosmetizarea mesajului generat de Ordonanța 13 (Ordonanța 14 a avut doar rolul de momeală) simplificat până la formula  eficientă de „salvare a penalilor de pușcărie”. Campania care a scos lumea în stradă a fost susținută și alimentată de ofensiva procurorilor care - așa cum bine observa colegul Octavian Știreanu în lucidele sale analize - au dat, practic, o lovitură de stat ...de drept, prin implicarea lor, dincolo de orice regulă democratică. Practic, se poate spune că Augustin Lazăr și Codruța Kovesi au încălcat cea mai elementară regulă a justiției ieșind public la atac cu armamentul din dotare, dând interviuri mincinoase (cum le caracterizează însuși inventatorul lor - al...binomilor!)presei străine și ascunzând o realitate de care nimeni nu s-a mai împiedicat: cea remarcată în analiza influentului cotidian The Times - anticorupția în România a devenit o armă politică pusă în slujba unui stat neosecurist care și-a subordonat instituțiile de forță!"

Octavian Ştireanu: Băsescu la Justiţie (Azi)
"Într-unul dintre editorialele trecute, care se chema „Urnele sau Cătuşele?“, afirmam că disputa din România acestor zile este între voinţa populară exprimată la vot şi concretizată în decizii ale Guvernului, pe de o parte, şi ofensiva de neimaginat a Sistemului securist, alertat în faţa perspectivei de a pierde din puterile discreţionare în stat. Demisia lui Florin Iordache de la Ministerul Justiţiei a dat un răspuns: Cătuşele au înfrânt Urnele. Ministrul pleacă, Sistemul e biruitor şi-şi continuă marşul infernal peste reguli, norme şi principii democratice. Nu mai departe decât ieri, în plenul Parlamentului, trei lideri importanţi de partide arătau starea reală de lucruri din Rămânia. Liderul UDMR afirma că „statul de drept este o ficţiune grotescă şi o glumă proastă“. Fostul preşedinte al ţării, acum senator şi lider de partid de opoziţie, denunţa obsesia trimiterii oamenilor în puşcărie, afirmând că în toată Europa, numărul dosarelor pentru abuz în serviciu nu atinge 100, în timp ce în România sunt peste 2.700! Iar preşedintele Senatului acuza, din nou, beţia puterii de care sunt cuprinse instituţiile de forţă, ale căror şefi „folosesc guverne şi miniştri pentru a obţine şi mai multă putere“. În orice stat din lume, asemenea teme ridicate la un asemenea nivel, în forul legislativ naţional, ar alarma întreaga societate şi ar determina, cu adevărat, ieşirea oamenilor în stradă. La noi, e pace şi linişte, ministrul pleacă, Sistemul jubilează, anunţă obiectivul următor – demisia Guvernului – şi pregăteşte asaltul final, cel asupra Parlamentului, cu ocazia dezbaterii OUG 13 şi 14."

Iulian Chifu: Orbecăială în Politica Externă a Rusiei: Blocaje, suspiciune şi retragerea încrederii pe toate meridianele (Adevărul) 
"Lavinia Bălulescu: Cum am confundat un gât de lebădă cu sfârşitul lumii 15 februarie 2017, 23:31 Citesc mai târziu download pdf print article ArticolComentarii 2 citeste totul despre: cifra matematica caligrafie scoala blog editorial lavinia balulescu editorial lavinia balulescu +2 (2 voturi) 29 share 0 inShare 16 Live Aboneaza-te la newsletter Abonare FOTO Arhivă Am şapte ani jumate. Nu pot să-l fac pe 2. Pot să fac orice pe lumea asta, inclusiv, nu ştiu..., să am grijă de o găină, să plantez grâu într-o sacsie, să mătur, am învăţat să citesc de la patru ani, dar nu pot să-l fac pe 2. Ştiu ce înseamnă 2, ştiu cum arată el, ştiu cum îl desenează doamna învăţătoare la tablă, ştiu cum ar trebui să îl fac eu, maică-mea mi l-a arătat de miliarde de ori, dar mie pur şi simplu nu îmi iese. Încep cu cârligul, care e de fapt cea mai banală chestie, continui până pe la mijloc, apoi e momentul pentru gâtul lebădă, însă împuţitul ăla de gât de lebădă nu e cum ar trebui, niciodată nu e cum ar trebui. Şi chiar dacă prin absurd îmi iese un gât de lebădă perfect, la final, când trebuie să fac valul, un lucru atât de uşor, valul, tocmai ăla iese ori fals, prea tremurat, ori o linie simplă, care strică tot. Mă pierd."

Simona Popescu: Fenomenul "Piaţa Victoriei", o bombă cu efecte perverse (Cotidianul)
"Am preferat să nu mai scriu o vreme, inevitabil ar fi trebuit să mă refer la proteste şi nu am vrut să mă pronunţ până nu mă lămuresc exact ce se întâmplă. Mulţi editorialişti au făcut-o însă, luând apărarea unei părţi sau a celeilalte cu o părtinire şi o încăpăţânare demne de cauze mult mai bune. Asistăm la un măcel mediatic care tinde să-l depăşească în amploare pe cel de acum 27 de ani. Părţile sunt foarte bine îndoctrinate şi înarmate, nu iartă, nu iau prizonieri, vor totul sau nimic. Analiştii, indiferent că sunt de partea lui Iohannis sau de a lui Dragnea, ratează tocmai unica frumuseţe a formării unei noi generaţii de români adevăraţi. Am să vă explic cum am ajuns la această concluzie. În mod sigur, mulţi dintre voi aţi citit editorialele în care îmi exprimam dezamăgirea faţă de generaţia Facebook, fără legătură cu România reală şi problemele ei, gata să iasă şi să bată cu PET-ul în asfalt, fără să înţeleagă de ce face acest lucru. Şi nu cred că m-am înşelat prea tare. Asta era însă atunci. Lucruri importante s-au întâmplat, lucruri care printr-o perversitate a sorţii vor face ca efectele generate de manifestaţiile stradale să se întoarcă exact împotriva propriilor organizatori."

Dan Constantin: România privește doar înapoi (Jurnalul Naţional)
"Marile dezbateri din România au legătură cu trecutul. Procesele Revoluției și Mineriadei se bucură de interesul țării care privește cu nesaț intrarea la Parchet a conducătorilor României de acum aproape trei decenii. Pentru mulți dintre cei cu vârsta de 30-40 ani, acuzații din aceste procese sunt complet necunoscuți, coborâți dintr-un alt film. Multe televiziuni întrețin mitul Ceaușescu prin prezentări fie caricaturale, fie manipulatorii, menite să agațe artificial formațiuni politice de trecutul comunist al României. Filonul istoric este bun de scos la lumină doar pentru a striga lozinci cu anatema ,,ciuma roșie”, deși tinerii protestatari par fanatizați ca în vremurile ,,ciumei brune”. Pe falia dintre trecut și prezent nu se poate construi ceva temeinic. Podurile sunt greu de proiectat și nu au puncte stabile de prindere între cele două epoci. Comunismul a fost integral dezavuat și demolat, iar capitalismul are consistența piftiei. În acest sens, diagnosticul lui Farage, care spune că România nu a încheiat tranziția ieșirii din comunism, nu ar trebui să ne supere, ci să fie un motiv de punere pe gânduri."

Elena Şerban: BULLSHIT-ul lui Dragnea (Puterea)
"Nu trecură nici două săptămâni de când Liviu Dragnea avu un vis ciudat care nu îi mai dădu pace deloc. Se făcea că tocmai fusese ales Stăpânul Universului, legiuitorul cel atotputernic al întregii galaxii la picioarele căruia fiecare pământean și marțian nu mai pridideau să aducă ofrande. Și, cum se bucura el de toate acestea și cum toată suflarea aștepta ca Atotputernicul să dea prima lui decizie, Dragnea hotărî: prima lui lege intergalactică va fi ca el însuși să fie nemuritor, să scape de judecata de apoi. Cum se trezi în România zilelor noastre, anesteziat încă de efectul nemuririi și al atotputerniciei sale, Dragnea a pus mâna pe sceptrul puterii, și-a chemat noaptea cel mai fidel urmaș de la Ministerul Justiției și i-a înmânat onoarea de a face dreptate urmăriților penali și condamnaților pentru abuz în serviciu. S-a închis apoi în turnul său de fildeș, mândru nevoie mare de decizia luată în numele dreptății supreme. Mai ieșea din când în când, întrebând pe câte un argat dacă e totul bine în țară. De frica șefului, nimeni nu i-a spus adevărul în față și nu i-a prezis catastrofa ce avea să vină de unde se aștepta mai puțin: de la cei care l-au pus pe scaunul măreției." 

Mălin Bot: Efectul #rezist: Românii care au redat demnitatea României sunt hărțuiți de Guvernul PSD (România Liberă)
"Dragnea, Tăriceanu și Grindeanu nu numai că refuză să plece de la butoanele puterii, au trecut la hărțuirea celor care le cer demisiile în ptotestul #rezist. Este o reacție care denotă, din nou, instinctele totalitare ale grupării care controlează acum România. Toate agențiile de presă și publicațiile importante din lumea întreagă vorbesc despre România elogios. Din 1989 nu a mai beneficiat țara noastră de o asemenea mediatizare și atenție. Un editorial Washington Post spune că ”România oferă un semnal încurajator pentru democrație. Pariul că o populație indiferentă va înghiți această manevră insolentă s-a dovedit a fi teribil de nechibzuită. Manifestațiile românilor fac Europa mai stabilă, iar Trump ar trebui să țină cont înainte să critice UE”..."
 
Adrian Vasilescu, BNR: Dacă am reuşi să facem din 2017 un an al intensificării bătăliei pentru educaţia economică… (II) (Ziarul Financiar)
"Ne-am rătăcit, timp de prea mulţi ani, în iluzia amară că am putea să valorăm în ochii lumii mai mult decât valorează educaţia în ochii comunităţii noastre de 19 milioane de suflete. Deşi, în această ordine a ideilor, lumea e de neînduplecat. Prestigiul şi educaţia merg mână în mână. Anul trecut, în vară, Comisia Europeană ne-a pus în faţă o oglindă, ca să vedem, să reflectăm şi să acţionăm: în topul european al educaţiei economice ocupăm ultimul loc. Iar feedbackul acestui tablou nu are cum să nu ne îngrijoreze. Căci, în Uniunea Europeană, între cele 28 de ţări membre, noi ocupăm locul 27 în topul bunăstării, în împrejurarea în care de cele 26 de ţări de dinaintea noastră ne despart nu numai limite tehnologice, dar şi limite culturale, prejudecăţi sociale, neobişnuinţa de a înota în apele repezi ale economiei globale. De aici decalajele. Iar urcarea ţării noastre pe locuri din faţă, în poziţiile 26, 25 sau mai sus, nu va fi posibilă fără integrarea prin educaţie în ordinea globală şi în noua aspiraţie europeană de competitivitate."

Format: 

Topic: