Publicat: 16 Ianuarie, 2013 - 10:35

Care sunt problemele la ordinea zilei care îi preocupă pe editorialiştii din presa scrisă? Vă propunem o scurtă trecere în revistă a comentariilor din ediţiile de astăzi...
 
OCTAVIAN ANDRONIC: BCR: banii luaţi prin clauze abuzive, înapoi!  (AMOS News)
"Uite cum se-ntoarce roata: dacă până acum am fost obişnuiţi ca băncile să recurgă la executarea silită a clienţilor care n-au mai reuşit să restituie împrumuturile luate cu dobânzi înrobitoare, obţinute prin punerea pistolului comisioanelor la tâmpla acestora, asistăm şi la operaţiunea inversă: cea mai mare (nu şi cea mai corectă) bancă din România, BCR, a fost obligată de instanţe să returneze aproape un milion de lei clienţilor cărora le-a perceput comisioane ilegale. Evident că un milion – şi încă de lei – nu e un capăt de ţară pentru o bancă. Este însă un avertisment şi un exemplu pentru faptul că în România clienţii nu mai sunt la discreţia băncilor, cum au fost în ultimii douăzeci de ani. Sub oblăduirea tacită a Băncii Naţionale, băncile comerciale au încercat să-şi acopere găurile provocate de incompetenţa şi de neglijenţa voită, scoase în evidenţă de criza financiară, pe seama celor care au apelat la serviciile lor. Nimeni dintre cei îndrituiţi nu s-a obosit să citească ce-au scris cu litere microscopice juriştii băncilor în contractele de împrumut. De multe ori nici chiar clienţii. S-au dezmeticit doar atunci când povara restituirilor, în care dobânzile copleşeau sumele reale de returnat, i-au adus în situaţia de a nu mai face faţă. Campioană a acestor abuzuri a fost, evident, banca cea mai puternică: BCR. Neobişnuiţi să lupte cu sistemul, oamenii au plecat capetele şi s-au îndatorat pe viaţă. Până când cineva a avut îndrăzneala să se opună. S-a întâmplat la Arad, unde primul reclamant a obţinut de la instanţă o soluţie favorabilă."
 
FLORIN IARU: Să vindem totul! (Adevărul)
"Ştiaţi că în România funcţionează 22 de fabrici de medicamente? Mult mai multe decât în perioada comunistă! Cu toate astea, conform unei analize recente (Cegedim, cf. ZF), cele 315 milioane de euro, cifra de afaceri a primilor 15 producători, nu reprezintă decât 12% din potenţialul pieţei. Valoarea comerţului farmaceutic atinge 3 miliarde de euro. O mină de aur, mai ales că, în majoritate, hapurile sunt stropite de izvorul nesecat al statului. Producătorul autohton e cantitate neglijabilă, precum se vede. Situaţia din industria farmaceutică se reflectă miraculos în agricultură. Scriam şi anul trecut (dar şi acum doi, trei, patru ani) cum importă România alimente într-o veselie, cam 70% din necesar. Un milion şi jumătate de hectare stau, între timp, nelucrate. Fondurile europene pentru micii fermieri zac neaccesate la Bruxelles. Magicele cuvinte ale comunismului triumfător, „mecanizare, automatizare“ s-au oprit la poarta fostei fabrici „Semănătoarea“, devenită studiouri TV. E clar, nici industria nu s-a lăsat mai prejos. Aveam şi noi un lider zonal, Oltchim, al treilea mare producător european, şi uite că dă faliment. O să importăm PVC de peste mări şi ţări! Vorbind cu un şofer de taxi, omul mi-a spus că duce dorul unei cutii de scule cu preţ chinezesc, dar la calitate cehească (n-a îndrăznit să zică „germană“). „Păi ce, am întrebat, noi nu facem?“ „Nu“."
 
SILVIU SERGIU: USL îi "salvează" pe români, nu şi România (Evenimentul Zilei)
"Din punct de vedere economic, anul în curs va fi foarte complicat de gestionat de către Guvernul USL. Nu sunt specialist în domeniu. Nu vă propun o analiză de fond, ci doar o discuţie despre principiile de guvernare ale actualei puteri. Cei mai mulţi bani din Bugetul pe 2013 se vor duce pe finanţarea statului maximal, clientelar, nereformat şi, în consecinţă, ineficient. Peste 30 de miliarde de euro, din 49 cât a estimat Executivul că reprezintă cheltuielile, se vor duce pe salariile unor bugetari în mare parte incompetenţi (mă refer în special la funcţionarii din administraţia centrală şi locală), pe un sistem de pensii al cărui deficit creşte anual, pe despăgubirea foştilor proprietari de case naţionalizate, pe drepturi băneşti câştigate în instanţe de bugetari cărora statul le-a încălcat drepturile, pe restituiri de credite contractate de vechea putere, pentru a asigura echilibrul macroeconomic, dar şi funcţionarea aceluiaşi stat corupt şi ineficient, sau pe achitarea datoriilor pe care statul le are către sectorul privat, la presiunea Bruxelles- ului."
 
RODICA CIOBANU: Cum demolează Antonescu ANI, cu pumnul lui Becali (Gândul)
"Se arată uşor preocupat: „Eu nu mă consider încă un membru 100% al PNL. În viitorul apropiat, voi avea o discuţie cu domnul preşedinte Crin Antonescu şi o să îl întreb: dacă credeţi, câtuşi de puţin, că afectează partidul ieşirile mele publice, îmi dau demisia imediat”. Nu ar trebui să-şi facă griji. Domnului Antonescu nici nu-i trece prin cap că imaginea PNL ar avea de suferit în vreun fel, din cauza a ce deputatul George Becali numeşte „trăirile” sale televizate. În recentul interviu pentru Gândul, liderul liberal evită să se pronunţe asupra modului insultător, în care Becali i-a răspuns unei ziariste, care-l chestiona în legătură cu lacunele din declaraţia lui de avere. „Eu nu judec declaraţii individuale, care nu implică politica generală a partidului”, spune el, invitându-l, astfel, pe deputat să facă ce vrea şi să bălăcărească pe cine doreşte. Nu am ştiut, până acum, că respectarea legii nu intră în politica generală a PNL. Fiindcă, dincolo de limbajul injurios prin care-şi exprimă nemulţumirile, George Becali refuză să respecte Legea 176/2010, privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice. Aceasta îi obligă, printre alţii, pe parlamentari, să-şi declare, în mod corect, averile şi interesele, inadvertenţele şi omisiunile necorectate atrăgând trimiterea în justiţie a împricinaţilor."
 
PETRE ROMAN: Eminescu pe cont propriu (Jurnalul Naţional)

"Scriu aceste rânduri în ziua aniversării lui Eminescu. Prilej potrivit pentru discursuri despre identitatea naţională, atât de strâns legată de Eminescu. El se află printre valori universale pentru că se aseamănă lor. Poezia lui Eminescu e poezie şi totodată artă dacă ne gândim că ea aproximează esenţial realitatea, depăşeşte aşteptările şi tinde să refacă lumea spre a deveni mai bună. El este totodată, în amarul uriaşei sale iubiri de neam şi ţară, anti-sensul a ceea ce întâlnim acum la tot pasul, incompetenţă, mediocritate pretenţioasă, nepăsare crasă. Noica credea că vocaţia cugetului românesc o arată infinirea lui Eminescu, aceea “de-a face insuportabilul suportabil”. Petru Creţia, la rândul lui, ţinea să arate că Eminescu “«ca om » a fost de o mare cinste, până la a refuza tot ce ştia că nu-i stă în competenţă sau puteri, de o mare sârguinţă, pricepere şi iniţiativă în tot ce făcea”. Idealul, potrivit lui Eminescu şi ca un ecou al filozofiei lui Schopenhauer, este “să te porţi mai mult ca un om care ştie decât unul care suferă”. El dorea să rezolve cumva contradicţia ireductibilă între dorinţa de a fi înţeles de semenii săi şi radicalismul creaţiei sale."
 
MIHAI PÂLŞU: Elevii, batjocoriţi sistematic de miniştrii Educaţiei (Puterea)
"De 22 de ani, guvernanţii, indiferent de culoarea politică, şi-au bătut joc de copiii noştri. Înjosirea la care au fost supuşi elevii şi studenţii României este fără margini şi pare să nu se oprească nici sub Guvernul Ponta 2. Indiferent că s-au numit Marga, Golu, Maior, Athanasiu, Miclea, Hărdău, Adomniţei sau celebra „Abramburica”Andronescu, absolut toţi s-au dovedit neaveniţi în funcţia de ministru al Educaţiei. În 22 de ani de democraţie, nici unul dintre cei 13 miniştri nu a reuşit să pună ordine în învăţământ. Ba au inventat sisteme de un absurd înfiorător - calculatorul să decidă liceul la care urmează să înveţe un absolvent de şcoală primară -, ba au pus piedici incredibile tinerilor atunci când aceştia încercau să ajungă profesori universitari sau să deţină funcţii de conducere, ba schimbau regulile jocului cu mult după începerea anului şcolar."
 
LAURENŢIU MIHU: Idila tovarăşei Andronescu cu Becali şi Vanghelie (România Liberă)
"Pentru o persoană care şi-a făcut veacul nu numai în politică, ci mai ales în mediul universitar, care a ocupat posturi de vârf în mediul academic (rector), dar şi în sistemul naţional de educaţie (de mai multe ori ministru), devine la un moment dat bizară apropierea, în cuget, de personaje burleşti ale vieţii publice româneşti precum Gigi Becali sau Marian Vanghelie. Aceasta este Ecaterina Andronescu, dar, cum se zice, întotdeauna există o explicaţie. Cu primarul de la sectorul 5, relaţia a fost mediată de oportunismul exacerbat de care Andronescu suferă. Că, în cazul dumisale, boala este fără leac s-a putut vedea în 2008, când a candidat pentru un post în Parlament sub ştampila "Garantat Vanghelie". Nici un compromis şi nici un gest, oricât de ruşinos, nu a fost la vrmea respectivă prea mare şi prea indigest pentru Ecaterina Andronescu, cât timp la orizont se profila garanţia unui nou mandat de patru ani în Legislativ. Un cuplu de excepţie, aşadar - rectorul Andronescu şi alergicul la şcoală, Vanghelie (pe post de girant şi protector)."
 
ADRIAN VASILESCU: Adrian Vasilescu, BNR: Nume de cod – „FMI“? (Ziarul Financiar)
"De vreo săptămână, presa e plină de un anumit tip de titluri. Am spicuit câteva: "Premierul i-a convocat la Guvern pe miniştrii care vor discuta cu delegaţia FMI"; "Reforma companiilor de stat, subiect delicat în discuţiile cu FMI"; "Perspectiva finalizării acordului actual cu FMI, probabil pozitivă"; "FMI va face ultimele evaluări - ce aşteaptă de la România? "… Şi iată, FMI-ul e deja la Bucureşti. Singur? Adevărul este că marţi, la Bucureşti, a sosit o misiune comună a Uniunii Europene, FMI şi Băncii Mondiale. O misiune a partenerilor internaţionali cu care România a avut, în 2009, un Acord de împrumut, continuat apoi cu un Acord de precauţie, valabil până în martie anul acesta. Din prima înţelegere ne-am ales cu o finanţare de 20 de miliarde de euro. Din a doua nu a fost tras niciun ban, e doar un acord de precauţie, dar în eventualitatea unei nevoi urgente, ce ar putea interveni în aceste vremuri de criză, autorităţile statului ar putea să apeleze şi la bani. Repet: înţelegerea e încheiată cu trei parteneri. De ce se vorbeşte numai de FMI? E cumva FMI un nume de cod pentru cei trei parteneri. Nicidecum. E o amintire impregnată puternic în memoria colectivă. Şi e greu să ne-o scoatem din minte."