Publicat: 17 Februarie, 2014 - 09:24

Care sunt problemele la ordinea zilei care îi preocupă pe editorialiştii din presa scrisă? propunem o scurtă trecere în revistă a comentariilor din ediţiile de astăzi...

OCTAVIAN ANDRONIC: Alianţa orgoliilor (AMOS News)
"Uniunea Social Liberală s-a constituit ca o alianţă politică electorală, al cărei scop era preluarea puterii şi guvernarea în etapa 2012 – 2016. Cele două partide principale şi-au împărţit, din start, cele mai importante funcţii, social-democraţii urmând să preia şefia guvernului, iar liberalii preşedinţia. Fiecare partid a avut, la ora constituirii, câte un partener, cu care liberalii au format o mez-alianţă (Alianţă de Centru-Dreapta: ACD), iar social-democraţii integrând partidul lui Oprea (UNPR) în propria sa structură. În continuarea acestui edificiu politic, părţile au făcut concesii reciproce, cea mai importantă dintre acestea fiind acceptarea de către PSD a unei parităţi de „unu la unu”, în ciuda calculelor hârtiei care indicau un avantaj consistent al social-democraţilor. S-a pornit de la premisa că în acest fel se vor nivela disputele şi se va asigura o eficienţă sporită demersului electoral prin listele comune care compensau diferenţele."

LIVIU IOLU: Când a pierdut Crin Antonescu sprijinul PSD? (Adevărul)
"După aceste vorbe, Varujan Pambuccian iese afară din plen, nervos, să fumeze. Fără el şi grupul pe care îl reprezenta, USL nu putea să dărâme Guvernul. Lângă Pambuccian vine Viorel Hrebenciuc, îl ştiţi, cel cu „sforile“. Îl ascultă pe reprezentantul minorităţilor care, printre altele, ameninţă că nu mai votează moţiunea. După o înjurătură de nereprodus, spusă apăsat la adresa şefului liberalilor, Hrebenciuc îi explică lui Pambuccian că „ăsta nu ajunge preşedinte“ pentru că că oricum „mai sunt trei ani în care se întâmplă multe“. Cu această asigurare, Varujan Pambuccian intră în plen şi îşi convinge colegii din Grupul minorităţilor că e bine să voteze moţiunea de cenzură. Aproape că au trecut cei trei ani de la „profeţia“ şi asigurările date de Viorel Hrebenciuc, iar Crin Antonescu se vede tras pe sfoară de PSD-işti. Cam târziu şi după multe poze în care alianţa cu social-democraţii părea indestructibilă. Dacă USL merge mai departe şi după brusca iluminare a preşedintelui liberal, înseamnă că altceva îi ţine împreună, ceva mai important decât o candidatură la preşedinţie pe care PSD n-avea nici un gând să o susţină încă de la început."

ION CRISTOIU: PNL abia aşteaptă să fie călcat în picioare de PSD! (Evenimentul Zilei)
"Venerabilul Mircea Ionescu Quintus a declarat, înaintea reuniunii informale a PNL dedicată Crizei din USL, că în prezent unitatea USL e mai importantă decît candidatura lui Crin Antonescu la prezidenţiale. Deşi liberal din tată-n fiu, cum îi place să-şi spună, Mircea Ionescu Quintus e un fel de văr primar al PSD-ului. De cînd îl ştiu, din 1990, adică, el a întruchipat în PNL gruparea nărăvită la compromisuri cu FSN-ul şi urmaşii acestuia, PDSR şi PSD. Gura PSD-ului din PNL adevăr grăieşte! Mircea Ionescu Quintus a dat expresia poziţiei mărturisite sau nu în public de către a nomenklatura PNL faţă de raporturile dintre PSD şi PNL. Ar fi prostesc ca PNL să plece de la Putere de dragul ipoteticii victorii a lui Crin Antonescu la prezidenţialele din 2014. Intervenţiile lui Crin Antonescu din ultimul timp sînt dominate de efortul făţiş de a convoca, în confruntarea cu USD, orgoliul de partid al liberalilor. Pe toate televiziunile de ştiri, Crin Antonescu face figuraţia unui conducător de partid care mai degrabă intră în Opoziţie decît să se lase călcat în picioare de către PSD. Fanii şi făniţele lui Crin Antonescu îşi simt pulsul crescînd de admiraţie faţă de un asemenea Bărbat al partidului numit Liberal."

CRISTIAN Tudor POPESCU: Simona - simfonia a 9-a (Gândul)
"Aţi văzut-o cu câtă linişte şi-a trăit victoria? N-a aruncat racheta, nu s-a prăbuşit pe spate, nu s-a luat cu mâinile de cap. Un zâmbet senin, atât, asta a fost oda bucuriei Simonei. Pentru că ea are o calitate sufletească rară printre jucătoarele de top, aceea de a se bucura mai mult să joace tenis, să simtă fiecare minge, decât să câştige. Bjorn Borg spunea că pentru a ajunge un mare campion trebuie să ştii să învingi şi când nu eşti în formă. Însă în finala de la Doha, Simona Halep a demonstrat şi reciproca: O mare campioană ştie să câştige şi când adversara nu e în formă. Ceea ce nu e deloc atât de simplu pe cât pare. Angelique Kerber a început prost meciul. Obosită, probabil de semifinala cu Jankovic, Kerber suferea de ceea ce se cheamă „picioare grele”. Îi era greu să alerge şi să se poziţioneze la minge. Şi, dincolo de fizic, chipul nemţoaicei o arăta şi obosită psihic, lipsită de voinţa de a învinge. Pericolul pentru Simona într-o astfel de situaţie era oricând posibila „revenire din pumni” a unei jucătoare de top, nr. 9 mondial, ca Angelique. La 5-1 pentru Simona în primul set, Kerber a început să se mişte mai bine, i-au intrat câteva lovituri decisive şi, chiar dacă a pierdut setul, iar în pauză avea lacrimi în ochi în vreme ce antrenorul îi spunea să dea drumul la picioare, şi-a regăsit stânga nimicitoare în primele ghemuri ale setului 2."

IONUŢ BĂLAN: Fiscul fluieră a PIB (Jurnalul Naţional)
"România a înregistrat cea mai puternică creştere a PIB din UE în 2013. Dar aşa cum spuneam la începutul lunii octombrie, cu cât vom avea mai multă creştere economică, cu atât vor fi mai reduse încasările la buget. De altfel, Guvernul a realizat, la sfârşitul toamnei, a doua rectificare negativă a bugetului. De aici se vede că nu creştere trebuie să ne propunem, ci să funcţionăm. Acestea fiind spuse ar mai fi un aspect de dezbătut. Deşi încă nu s-au dat publicităţii cifrele privind deflatorul PIB - cel care evidenţiază variaţia tuturor preţurilor din economie, nu doar a celor de consum - mă aştept ca acesta să se fi situat pe trimestrul al patrulea în apropierea inflaţiei la consumator, chiar sub aceasta, pentru că am asistat la o accelerare a creşterii economice în a doua parte a anului. De asemenea, cred că în întregul an 2013 inflaţia medie şi deflatorul PIB au avut dinamici similare. Asta după ce, în 2012, deflatorul - ce pune semnul egal între majorarea nivelului preţurilor şi deficitul de productivitate - a fost mai mare cu peste o treime faţă de inflaţia la consumator."

LAURENTIU MIHU: Ruperea USL poate îngroşa coada la DNA. Până atunci, ultimul mesaj dat de CCR e fără precedent (România Liberă)
"Despărţirea partidelor din coaliţia la putere este opţiunea cea mai logică, dar dificultăţile de care se izbesc liderii USL transcend registrul unui calcul politic normal. În seara lui 28 noiembrie 2012, Crin Antonescu se destăiunia la Antena 3: "Pe 7 decembrie, sper într-o fericită coincidenţă, chiar în ultima zi de campanie electorală, se împlinesc doi ani de când, pornind de la o discuţie privată între mine şi Liviu Dragnea, după aceea evident şi cu Victor Ponta, cu toată lumea, cu partidele noastre, a crescut un proiect care se constituie în cea mai puternică alianţă, construcţie politică din România acestor ultimi 20 de ani". Un an mai târziu de la declaraţia lui Antonescu privind originile noului Univers, legea descentralizării trecea în Parlament prin angajarea răspunderii. Cu acel prilej, baronii locali şi-au frecat mâinile în care li se dădeau mult visatele chei de la cămările statului, iar Guvernul Ponta dădea încă o dată un semnal extrem de periculos. Practic, prin asumarea răspunderii în condiţiile unei majorităţi parlamentare comparabilă cu cea existentă în Marea Adunare Naţională, Executivul de la Bucureşti demonstra - pentru a câta oară?! – că puii lui Ion Iliescu şi ciracii lui Dan Voiculescu au făcut în sfârşit “Marele Salt Înainte”, care în România începutului de secol XXI ar fi echivalent cu trecerea de la “proprietatea e un moft” la “dezbaterea este pentru naivi”, iar “statul de drept pentru proşti”."

SORIN PÂSLARU: Nici cu plus 3,5% în 2013 România nu ajunge la PIB-ul din 2008. Faţă de 1989 suntem la 132,8% (Ziarul Financiar)
"România a avut numai 8 ani de scădere economică în trei perioade în intervalul de 24 de ani de la revoluţie încoace, dar scăderea din cele trei perioade a fost atât de violentă încât cei 16 ani de creştere nu au putut decât cu greu să o compenseze. Ca urmare, faţă de 1989 suntem azi cu un PIB real mai mare cu doar 32,8%. Deci în aproape un sfert de secol, timp în care am avut investiţii străine, am pus computere la treabă, ne-am conectat la exteriorul mult visat, am reuşit să majorăm producţia naţională de bunuri şi servicii doar cu 32,8% faţă de anul de bază 1989. Cele trei perioade de scădere au fost 1990-1992, când PIB-ul real s-a mic­şorat cu 25% cumulat, 1997-1999, când scă­de­rea cumulată a fost de 7,3%, şi 2009-2010, când scăderea cu­mu­lată a fost de 7,6%. Se observă că recesiunea din 2009-2010 a fost mai brutală - de o amplitudine mai mare şi pe o perioadă mai scurtă - decât cea din 1997-1999, dar a fost de trei mai redusă ca amploare faţă de cea din 1990-1992, când practic s-a scris „cartea“ pentru economia românească după 1990."