Publicat: 18 Aprilie, 2013 - 10:11

Care sunt problemele la ordinea zilei care îi preocupă pe editorialiştii din presa scrisă? Vă propunem o scurtă trecere în revistă a comentariilor din ediţiile de astăzi...
 
OCTAVIAN ANDRONIC: Cât cântăresc datoriile de jumătate de milion euro în deciziile de numire ale procurilor? (AMOS News)
"Un amănunt care a trecut aprope neobservat, pe mine m-a şocat. Este vorba despre candidaţii la funcţiile de conducere din parchete, problemă care a inflamat vreme de mai bine de o lună, mediile politice şi nu numai: declaraţiile de avere ale celor propuşi de Ponta. În mod special de datoriile acestora. Nu mai puţin de jumătate de milion de euro cumulează datoriile pe care cinci din cei şase procurori le au la bănci, prieteni sau cunoscuţi. Singurul a cărei avere nu este grevată de aşa ceva este Codruţ Olaru. Acesta nu are bani în conturi, dar are vreo două case şi o maşină. S-ar putea spune că este cel care şi-a gestionat cel mai bine veniturile. În cazul lui Bogdan Licu lucrurile stau ceva mai complicat: are o avere mobilă şi imobilă consistentă, dar şi o groază de datorii: deţine două terenuri, patru apartamente şi o casă, precum şi trei autoturisme. În acelaşi timp, este înglodat în datorii, având de înapoiat aproape 400.000 de euro, la prieteni şi la bănci. Al doilea mare datornic este Tiberiu Niţu, care are de returnat credite de peste 200.000 de euro la bănci. Din capul locului mi se pare că aceasta este problema care poate greva asupra calităţii actelor profesionale pe care vor avea să le îndeplinească viitorii şefi ai parchetelor."
 
CEZAR PAUL-BĂDESCU: Viitorul mai sună şi bine (Adevărul)
"Din fericire, realitatea nu e aşa de simplă, cum ne place nouă să credem din comoditate. Mi s-a confirmat acest lucru şi de curând, când am găsit din întâmplare o cronică la o carte a mea, „Tinereţile lui Daniel Abagiu“, pe un blog al unor copii: „Bursuteca - Blog de lectură al clasei a VII-a B, Liceul Gh. Sincai“. Site-ul este prezentat astfel: „Suntem elevii din Cercul de lectură al clasei a VII-a B (B de la bursuci!) din Liceul Gh. Şincai, Cluj-Napoca. Suntem coordonaţi de un bursuc-şef, dna prof. Anca Ursa. Am început cu o carte pe care am citit-o cu toţii, «De veghe în lanul de secară», şi acum fiecare îşi prezintă cărţile preferate.“ Iar un widget de pe blog are titlul „Avem 13 ani şi ne place să citim“. Nu că e extraordinar ca o profesoară să aibă o asemenea iniţiativă şi să mai şi găsească nişte copii frumoşi care să răspundă cu entuziasm la ea? Asta, în ciuda condiţiei proaste pe care o au profesorii în societatea noastră, când s-a ajuns ca nimeni să nu mai dea doi bani pe ei şi pe ceea ce fac. Asta, în ciuda internetului care se zice că-i strică pe tineri, făcându-i dependenţi de lumea virtuală şi construindu-i după modelul copy/paste. Iată că există o profesoară care nu a depus armele, doamna Anca Ursa, iată că există copii încă pasionaţi de cărţi şi care nu folosesc internetul pentru prostii, ci pentru a scrie despre ceea ce au citit."
 
MĂLIN BOT: Domnu` Ponta, luați banii de la mafioți, nu de la mine! (Evenimentul Zilei)
"Mulți dintre români privesc povestea cu retrocedările fără prea mult interes. Cei care nu au de recuperat nimic sau nu sunt chiriași într-un imobil aflat în litigiu, adică nu au interese directe, sunt greu de convins să acorde atenție acestui subiect. Tema este însă foarte importantă pentru că plătim toți pentru situația de acum. Mafia retrocedărilor ne fură pe toți, chiar dacă nu avem prin fișele fiscale o rubrică aparte din care să aflăm exact ce sumă pleacă în conturile paraziților care au sufocat tot procesul de retrocedare. Guvernul nu mai are încotro își asumă astăzi răspunderea pentru că statul are de plătit o factură uriașă în contul retrocedărilor. Mii de români care au fost victime ale mafiei din primării, cadastru și mai ales justiție, s-au adresat Curții Europene a Drepturilor Omului împotriva statului român. CEDO obligă statul să le plătească despăgubiri de zeci de mii sau sute de mii de euro. Banii sunt plătiți din bugetul de stat, cel la care cotizăm cu toții prin impozite și taxe. Nimeni nu merge apoi pe firul fiecărui dosar pentru a recupera banii de la corupți."
 
CRISTIAN T. POPESCU: Girafa Năstase? (Gândul)
"Câteva întrebări care nu i-au fost puse d-lui Adrian Năstase în interviul de la Antena 3: * Subsemnatul nu mă număr printre cei care cred că Adrian Năstase şi-a înscenat sinuciderea. Aseară, dânsul a considerat nimerit să-şi apere autenticitatea tentativei de suicid, ca şi cum ar fi fost vorba de o pictură valoroasă din bogata sa colecţie. E originală, domnilor, dacă veneam fără cravată şi descheiat la guler, vedeaţi ce cicatrice mare am. Glonţul a trecut, stimaţi telespectatori, aproape record mondial, la un singur milimetru de carotidă. Şi dacă-mi dădeam şi cămaşa jos, puteaţi să admiraţi gaura de ieşire a glonţului prin umăr. Întrebare: Dl. Năstase e de părere că o încercare de suicid reală a unui fost ministru de Externe, fost preşedinte al Camerei, fost prim-ministru al României, prin care vroia să se sustragă de la executarea unei sentinţe a Justiţiei din ţara pe care a condus-o, e mai demnă de admiraţie, mai benefică imaginii României în exterior decât o sinucidere trucată? * Dl. Năstase şi-a adus fiul, pe Andrei Năstase, cu el la emisiune - nu comentez de ce. A mulţumit ambilor săi băieţi că n-au clacat în faţa evenimentelor, iar mamei sale i-a transmis televizat că îi pare rău pentru suferinţa dânsei. Dar dacă sinuciderea ar fi fost reuşită, ce s-ar fi întâmplat cu fiii şi cu mama d-lui Năstase? Nu s-a gândit la ei şi când punea mâna pe pistol? A contat mai mult umilirea adusă aroganţei d-lui Însuşi?"
 
SORIN ROŞCA STĂNESCU: ANI pierde banii (Jurnalul Naţional)
"Functionarii Agentiei Nationale de Integritate i-au solicitat Guvernului Ponta 2 o mararire de salarii. Executivul s-a conformat. Printr-o ordonanta de urgenta. Care a fost, zilele trecute, adusa la Senat pentru a fi adjudecata. Am cerut scoaterea de pe ordinea de zi a cestui proiect de act normativ, pana cand Parlamentul va putea analiza raportul de activitate al acestei institutii. Dar domnul senator Ilie Sarbu, seful celui mai mare grup parlamentar, s-a opus. Utilizand un tertip. Convingandu-si colegii ca au putut analiza ceea ce nu au analizat. Eu voi demonstra ca ANI lucreaza in paguba. Cu materialul clientului. In sensul ca ANI si-a postat raportul de activitate pe site. El nu a putut fi analizat pana in prezent in Parlament. Dar ce conteaza? Prin mila Guvernului Ponta si pe mana domnului Ilie Sarbu, functionarii acestei temute institutii si-au luat sacii si i-au pus in caruta. Ce scrie, insa, in raportul pe care, singura, institutia si-l face? Citesc si ma crucesc. In esenta, avem imaginea clara a unui dezastru. Cine are cea mai mica indoiala nu are decat sa acceseze, pe internet, "raportul de activitate ANI". Eu doar voi rezuma."
 
MIHAI PÂLŞU: Minciuna impardonabilă (Puterea)
"În viaţă nu este întotdeauna grav când minţi, dar este de nepermis atunci când refuzi adevărul. În politică nu este întotdeauna grav când promiţi, dar este de neacceptat să nu îţi asumi nereuşita. În România, viaţa urbei se confundă cu cea politică. De aici şi ideea că noianul de angajamente electorale sunt percepute drept minciuni pe tipicul vieţii curente. În prezent, românii nu mai pot discerne diferenţa dintre o făgăduială şi o minciună. Şi nu trebuie să dăm vina pe incultura poporului, ci în special pe metodele folosite de politicieni în lupta lor electorală. Atunci, ce trebuie să ştie poporul ca să nu mai fie manipulat ca un copil de ţâţă? În primul rând, să nu se mai uite la televizor ca viţelul la poarta nouă; în al doilea rând, să nu mai creadă că tot ce zboară se mănâncă; în al treilea rând, să nu se ducă la pomul lăudat cu sacul; în al patrulea rând, să înţeleagă că bogatul ia şi cămaşa de pe sărac. Pentru a vorbi la obiect, vă ofer în continuare câteva dintre tehnicile de manipulare folosite de politicieni, fără jenă."
 
SABINA FATI: De ce a intrat în panică Voiculescu şi cine este Dumnezeul de care se teme? (România Liberă)
"Se simte încolţit pentru că Victor Ponta l-a abandonat, Crint Antonescu nu a ştiut cum să-i apere interesele, iar justiţia e pe urmele lui. Părintele Antenei 3 le-a comunicat de la TVR aliaţilor şi inamiclior săi că nu va abandona lupta şi că n-ar fi bine să-l înfrunte. Ce-l face pe Dan Voiculescu invincibil? Banii, televiziunile, relaţiile, sistemul în care a crescut şi s-a îmbogăţit? Toate acestea fac din cel care si-a început cariera turnându-şi rudele la Securitate un personaj periculos, care e în stare de orice pentru a-şi atinge scopurile. Mesajul lui transmis la o oră de vârf la  televiziunea publică a fost destul de limpede, chiar dacă nerostit până capăt: nu vă puneţi cu mine. Nu este foarte clar în ce calitate l-a invitat TVR la o emisiunea în care de obicei se dezbat evenimentele cele mai importante ale zilei şi care de această dată a devenit un spaţiu dedicat lui Dan Voiculescu. Fostul senator, inculpat într-un dosar de corupţie, pe care l-ar vrea prescris şi-a transmis ameninţările de la televiziunea publică pentru a demonstra că şi-a păstrat încă influenţa în rândurile puterii şi că poate beneficia de toate pârghiile acesteia, inclusiv  de cele propagandistice.  În paralel, însă, Antena 3, televiziunea concepută de Voiculescu să fie în ofensivă permanentă faţă de duşmanii, rivalii şi chiar prietenii sai, politici sau economici îl atacă pe Victor Ponta şi îi dă de înţeles lui Crin Antonescu să schimbe placa şi să fie mai dur cu primul ministru."
 
ADRIAN VASILESCU: Inflaţia: lecţiile lunii martie (Ziarul Financiar)
"De douăzeci şi doi de ani şi jumătate, lună de lună, Institutul de Statistică măsoară inflaţia şi comunică rezultatele. Cel mai recent comunicat a fost publicat săptămâna trecută, cuprinzând datele lunii martie. Trei sunt lecţiile principale. Merită să fie detaliate. Prima lecţie: rata inflaţiei pe 12 luni, din aprilie 2012 până în martie 2013 inclusiv, e încă mare: 5,25 la sută. Iar când spun mare iau în calcul împrejurările actuale. Diferite, desigur, de anul 1993, când România a avut cea mai mare inflaţie de după decembrie ’89 – 300 la sută. Economiile populaţiei au fost puternic depreciate. De atunci, preţurile au parcurs un proces alternativ, când în sus, când în jos, mişcarea lor fiind tot mai înceată: de la 300 la sută în 1993 la 1,79 la sută în mai 2012. Pragul de 1,79 la sută, din mai 2012, a impus un nou reper. La acest nivel, mişcarea preţurilor a înregistrat cea mai bună performanţă. Aici ar trebui să revină şi să rămână inflaţia noastră. Aşadar, când spun că inflaţia pe 12 luni din martie, de 5,25 la sută, e mare o raportez la nivelul de 1,79 la sută din mai 2012 şi nu la cel de 300 la sută din anul 1993. Un alt termen de comparaţie, poate cel mai semnificativ, îl constituie datele din celelalte 26 de ţări din Uniunea Europeană. Dacă în mai 2012, România avea una dintre cele mai bune rate pe 12 luni din Uniunea Europeană, în martie 2013 ocupă ultimul loc."