Publicat: 18 Ianuarie, 2013 - 10:51

Care sunt problemele la ordinea zilei care îi preocupă pe editorialiştii din presa scrisă? Vă propunem o scurtă trecere în revistă a comentariilor din ediţiile de astăzi...
 
OCTAVIAN ANDRONIC: Cazul Voiculescu (AMOS News)
"Nelinişte mare printre simpatizanţii fondatorului conservator: când va depune jurământul de senator, pentru a putea împlini nădejdile pe care şi le-au pus în el cetăţenii care l-au votat în sectorul 4? Ba, vreo două posturi TV concurente au făcut din asta o temă de fiecare zi. Deunăzi, Voiculescu i-a liniştit pe toţi: săptămâna viitoare, la prima şedinţă în plen a senatului. Voiculescu spune că a întârziat din motive de sănătate. Adversarii politici şi trompetele lor media vor să inducă ideea că i-ar fi teamă de această operaţiune atâta timp cât dosarul său de colaborator al Securităţii nu este soluţionat deoarece ar fi obligat să jure că n-a avut nici o treabă cu odioasa instituţie. Dealtfel, a mai făcut-o odată, ceea ce ar fi suficient pentru cei care-i poartă sâmbetele. Problemele lui Voiculescu au început în momentul în care a acceptat propunerea otrăvită a lui Băsescu de a abandona partidul în cârca căruia intrase în Parlament în 2004, dând – prin „soluţia imorală” – posibilitatea Alianţei DA să preia puterea. A primit la schimb cam tot ce a cerut: ministere, agenţii, ba chiar şi un post de viceprim-ministru pe care l-a oferit prietenului său Copos. Atunci însă când acesta, copleşit de tentaţii a fost nevoit să se retragă şi Voiculescu a intenţionat să-i preia funcţia, s-a pus în mişcare mecanismul contestărilor. A fost trimis la rampă un domn sindicalist sau cam aşa ceva, şef pe la o fundaţie, care a protestat în numele democraţiei."
 
PETRE BARBU: Însoţitorul (Adevărul)
"Aveam un troler uşor. Apucasem să-mi pun un pulover, o cămaşă şi nişte şosete. Am ezitat să scot CD-ul cu Beethoven, Concertul pentru pian nr.5 „Emperor“. Îl ascunsesem în troler aşa, ca pe o icoană, ca să mă apere, ca să fiu puternic. „Ce faci, mergem?“ Am ascuns discul sub pulover, prins de curea, mergem! L-am rugat să mă ducă la un bancomat. Am scos banii fără să-i număr. Apoi, ne-am oprit la o benzinărie. A umplut rezervorul, iar eu am plătit şi i-am dat bonul. Am intrat pe autostradă. I-am trimis un SMS mătuşii Geta: sunt pe drum, ajung în trei ore! Radioul era fixat pe un post de muzică pop, în surdină, acoperit de motorul puternic şi de vocea lui egală, domoală, dar apăsată. Mi-a spus că dormise o oră, pentru că băuse o bere chiar înainte de a-l suna, dar să nu-mi fac probleme, vom ajunge! Maşina înghiţea kilometri, înghiţea noaptea, îmi înghiţea frica. A început să-mi vorbească despre cum o duce. Aleargă mult, dar câştigă cât să-şi plătească impozitele şi benzina. L-am întrebat şi eu de una de alta, de amici şi de cunoştinţe comune, până am ieşit de pe autostradă şi am luat-o spre Slobozia. Mi-a răspuns calm, cu multe divagaţii care mi-au prins bine. Am vrut să scot „Emperor“ şi să-l rog dacă pot să-l ascult. Dar n-am vrut să-l oblig să sufere alături de mine. Lasă-l să vorbească!"
 
MĂLIN BOT: Obsedați sexual cu epoleți (Evenimentul Zilei)

"Dacă ai fost plecat în concediu şi deschizi televizorul după o pauză mai lungă, te pleznesc cazurile dezaxaţilor pripăşiţi în Poliţia Română. Poliţiste izbite de pereţi, trântite peste dulapurile metalice, pipăite, ciupite, fugărite pe holurile inspectoratelor de comisari libidinoşi în călduri care le strigă tot felul de măscări. Rămâi cu impresia că poliţiştii au înnebunit din cauză că petrec prea mult timp pe site-urile porno şi au ajuns să fie incapabili să facă diferenţa între fanteziile unor regizori şi propria realitate. Fără îndoială că, dacă sunt relatări oneste, reclamaţiile poliţistelor agresate se referă la fapte deosebit de grave pentru care ar trebui să existe consecinţe pe măsură. Cazurile expuse conturează câteva fenomene care trebuie să alarmeze publicul. Chiar dacă, statistic, obsedaţii sexual demascaţi aproape că nu contează în comparaţie cu numărul total al angajaţilor din Poliţia Română, scandalul este atât de mare încât îi face să se simtă vinovaţi pe cei mai pioşi poliţişti. După toate relele care au murdărit imaginea Poliţiei şi i-au făcut ţăndări autoritatea, gâfâielile comisarilor obsedaţi sexual sunt o bomboană pe colivă. Sistemul are defecţiuni majore. Testările psihologice făcute de mântuială nu preocupă pe nimeni. Un sistem de testare care nu "vede" demenţii este inutil şi chiar periculos, pentru că menţine indivizi bolnavi la cap în poziţii de autoritate. Concluzia e valabilă şi în cazul scandalurilor fabricate."
 
RODICA CIOBANU: Când Puterea se spală pe dinţi (Gândul)
"La 36 de zile de la câştigarea alegerilor, USL comunică în scris şi verbal următoarele: 1. Senatorii şi deputaţii corupţi vor fi judecaţi, întâi, de Parlament; 2. Incompatibilii vor fi sancţionaţi cu şase luni de concediu şi îşi vor păstra mandatul; 3. Agenţia Naţională de Integritate urmează să dispară. Sunt propunerile de modificare a Statutului parlamentarilor, cu care majoritatea uselistă îşi începe sesiunea, spălându-se pe dinţii după primul ospăţ la Putere şi aruncând, de la balconul Casei Poporului, o flegmă în capul mulţimii şi alta, în faţa justiţiei. Cum, în Legislativ, s-a instalat o majoritate-mamut, iar viitoarele alegeri sunt departe, preocuparea de a nu răni sensibilităţile electoratului a dispărut cu totul, mai ales că acesta din urmă a demonstrat, la vot, că are pretenţii reduse. În consecinţă, iubitul popor al USL îşi primeşte „recompensa” mai repede decât se aştepta: un amendament special pentru miniştrii-parlamentari trecuţi, actuali şi viitori, care-i protejează de justiţie şi un altul care le dă liber aleşilor la multiple funcţii şi interese. Potrivit celui dintâi, simpla cererea de declanşare a urmăririi penale împotriva miniştrilor, adresată de ministrul Justiţiei, trebuie însoţită  de „probele relevante, puse la dispoziţie de Parchet”, raportul comisiei parlamentare urmând să facă referire la acestea, precum şi la temeiul legal şi motivele invocate de procurori."
 
DAN CONSTANTIN: Hăineală, undeva, cândva...  (Jurnalul Naţional)
"Oana Hăineală s-a îmbrăcat în haina de preşedinte al CSM şi a ieşit ca la o prezentare de modă pe un podium internaţional. În plin scandal naţional declanşat de alegerea noii conduceri a CSM, Oana Hăineală Schmidt a găsit nimerit să exporte încăierarea din interiorul breslei magistraţilor direct la Bruxelles, la sediul Comisiei Europene. Plecarea val-vârtej a procuroarei Hăineală nu a fost anunţată în programul instituţiei care este foarte exactă să aştearnă covorul atunci când şefii CSM aruncă buzduganul la Văscăuţi, Beiuş, Floreşti sau Roşiorii de Vede. Comunicatul despre vizita la Bruxelles a fost şi el făcut la înghesuială, prima variantă informând meltenii rămaşi acasă că şefa CSM s-a întâlnit cu secretarul general al Comisiei Europene, scăzut apoi printr-o erată la funcţia de secretar general adjunct. Problema devine chiar nostimă dacă aflăm că dna Hăineală nu a ştiut cu cine a stat de vorbă, dar puteau să-i spună cei care au băgat-o în hăţişurile birocraţiei UE că diferenţa între secretarul general şi secretarul general adjunct este una foarte mare: ca de la femeie la bărbat. Aşadar, Hăineală a ajuns nu la Catherine Day, ci la Michel Servoz, înalt funcţionar care conduce două direcţii: B şi D. Problema vizitatoarei neanunţate de la Bucureşti intra, credem, pe filiera B, care se ocupă de gestionarea crizelor, dentologie în serviciul public, transparenţă."
 
MIHAI PÂLŞU: Ponta ocheşte cu Fiscul prezidenţialele din 2014 (Puterea)
"Cu ceva timp în urmă, într-un moment când PSD se afla în degringoladă, Victor Ponta a ieşit public cu o declaraţie războinică. După ce am lecturat-o şi am sondat prin ograda pesediştilor, am scris că domnul Victor Ponta - încă de pe atunci om politic cu mare potenţial - se arată foarte dornic să obţină cât mai repede cu putinţă şefia PSD. Am estimat chiar că Ponta se gândeşte să obţină mult-râvnitul rang politic în cel mult o lună. Domnul Ponta se afla în stăinătate, dar m-a sunat şi, cu toate că a admis că vrea să ajungă preşedintele partidului din care face parte, a insistat că intenţia lui e să stea la rând, pentru că este încă tânăr şi are timp berechet. I-am recitit la telefon declaraţia războinică pe care o făcuse, mi-a destăinuit că era nervos, că o regretă şi ne-am despărţit cordial. După câteva săptămâni, Victor Ponta a fost uns preşedintele PSD! L-am sunat ca să plătească pariul - un nevinovat kil de vin -, dar nu mi-a mai răspuns la mobil. În acest colţ de primă pagină, în vara trecută, am scris că preşedintele Băsescu i-a cesionat premierului Ponta evaziunea fiscală. Mă refeream la faptul că Grupul de luptă împotriva evaziunii fiscale din CSAT, grup coordonat de preşedintele Băsescu, a fost cedat Guvernului Ponta I, direct sub şefia prim-ministrului. Atunci am lansat ipoteza că, dacă Ponta a vrut doar ca toate conductele cu bani negri să aibă terminalul în ograda USL, a comis o eroare impardonabilă! Dar dacă priveşte evaziunea ca pe o carte câştigătoare sau ca pe un AS ce trebuie folosit la timpul potrivit, atunci Grupul îi poate aduce avantaje substanţiale premierului Uniunii."
 
CRISTIAN CÂMPEANU: O ţară fără procurori independenţi este o ţară a fărădelegii (România Liberă)
"Instituţia Procurorului este supusă în aceste zile unui atac concertat din partea instituţiilor politice şi a mass-media arondate actualei Puteri, care, dacă va avea succes, va supune în Justiţia Penală intereselor grupurilor infracţionale, îmbrăcate, sau nu, în haine politice. O ţară în care rechizitoriile sunt sunt supuse aprobării parlamentului, faptele sunt considerate suspecte, iar procurorii sunt chemaţi să dea socoteală, este o ţară din care Domnia Legii a fost uzurpată. Încercând să sistematizăm tipurile de atacuri la care este supusă în aceste zile instituţia Procurorului în România am găsit că acestea se desfasoara pe mai multe fronturi. Fiecare dintre aceste fronturi se susţin reciproc şi toate au drept ţintă anihilarea independenţei procurorilor. Pe frontul legislativ, se încearcă, prin modificarea Legii privind Statutul Senatorilor şi Deputaţilor să se introducă un filtru parlamentar în procedura penală prin introducerea obligaţiei procurorului care doreşte să declanşeze urmărirea penală împotriva unui parlamentar de a prezenta „temeiul legal şi motivele concrete în cazul respectiv care justifică măsura solicitată. Cererea este însoţită de probele considerate relevante şi puse la dispoziţie de către Parchet, care stau la baza motivelor invocate". Până acum, Parlamentul trebuia să dea doar un aviz formal şi există o lungă istorie în care procurorii şi parlamentarii au jucat un joc de-a şoarecele şi pisica în care primii încercau să ascundă de ochii aleşilor probele iar cei din urmă încercau să pună mâna pe ele."
 
SORIN PÂSLARU: Am spart Calea Ferată la sfatul Băncii Mondiale. Ce am obţinut după 15 ani de reforme? (Ziarul Financiar)

"Neplata salariilor de către CFR S.A. la începutul acestui an, una din companiile care au rezultat în urma restructurării Căilor Ferate în anul 1998, nu este decât vârful aisbergului unui sistem aflat la limita funcţionării. Din 2007 şi până în prezent numărul de călători pe calea ferată a scăzut de la 85 de milioane la 50 de milioane. Fiecare dintre cele trei companii care au rezultat din împărţirea fostei societăţi naţionale a căilor ferate din România (SNCFR SA), şi anume CFR SA, CFR Călători şi CFR Marfă, este pe pierdere. În ultimii patru ani, de când şi CFR Marfă a intrat pe minus, aceasta fiind până în 2008 singura dintre cele trei entităţi care a prezentat un bilanţ pozitiv, au avut pierderi totale de 300 de milioane de euro. Zilnic trenurile de călători înregistrează întârzieri de zeci şi sute de minute, iar cele de marfă stau cu zilele prin gări. Viteza medie pe calea ferată la trenurile de călători a scăzut de la 86 de km pe oră în 1998 la 43 de kilometri/oră. La trenurile de marfă viteza medie a ajuns la doar 25 de kilometri/oră."