Publicat: 19 Martie, 2014 - 09:49
Share

Care sunt problemele la ordinea zilei care îi preocupă pe editorialiştii din presa scrisă? propunem o scurtă trecere în revistă a comentariilor din ediţiile de astăzi...

OCTAVIAN ANDRONIC: Lui Ponta i-a trecut glonţul pe la ureche… (AMOS News)
"În 2012, o revistă online (Nature) lansa bomba: premierul României ar fi fost acuzat că ar fi copiat secţiuni ale tezei sale din publicaţii anterioare, fără a face referinţe exacte. Acuzaţia este formulată de un whistleblower anonim. Subiectul a fost preluat prompt de un jurnalist german care se făcuse remarcat în timpul suspendării lui Băsescu pe care-l susţinuse necondiţionat şi care a aruncat bomba exact pe fondul disputei dintre cei doi privitoare la participarea la Consiliul European. Un Consiliu Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi certificatelor Universitare, burduşit de suporteri prezidenţiali s-a grăbit să declare oficial că lucrarea premierului a fost plagiată. Ulterior, comisia a fost desfiinţată, iar o nouă comisie l-a exonerat pe premier de acuzaţie, pe baza unui raport făcut de ORDA, luat în considerare de Parchetul General care a emis primul NUP. Anul trecut, trei “muşchetari” – Neamţu, Papahagi şi Ofiţeru – au depus al Parchetul de pe lângă ÎCCJ o plângere penală, reluând acuzaţiile. Ieri, instanţa supremă a decis un NUP hotărât, specificând că plângerea ar fi putut să fie făcută doar de cel plagiat. Or, acesta – profesorul Ion Diaconu – nu numai că nu a făcut aşa ceva, dar a mai şi scris prefaţa volumului în care teza a fost publicată. Culmea este că analize recente au dus la concluzia că lucrarea din care s-ar fi inspirat Ponta fusese la rândul său inspirată de o altă lucrare despre care nu se ştie sigur cât de originală era."

RADU PREDA: Bărbăţie (Adevărul)
"Al său propriu şi al contemporanilor deopotrivă. Bărbăţia lui Bartolomeu s-a probat în timp. Adică nu a fost o toană, răzvrătire de moment. În general, oamenii de caracter se vădesc mai ales la capătul drumului. Au respiraţia lungă. La polul opus ambiţioşilor, hahalerelor, carieriştilor, paranoicilor, delatorilor, turnătorilor, impostorilor cocoţaţi în jilţuri bisericeşti sau analfabeţilor ajunşi la catedră. Plătind preţul libertăţii prin faptul de a fi fost acuzat de cei de stânga că era de dreapta şi de cei de dreapta că ar fi de stânga, Bartolomeu a încurcat constant logica aparatului comunist. Într-o notă din 20 septembrie 1976 a lui Gheorghe Nenciu, controlorul de tristă memorie al cultelor religioase, aflată în arhiva CNSAS, în Fondul Informativ, dosarul 1450, volumul 2, foile 209-210, se afirmă negru pe alb: „Anania a fost trimis în urmă cu 10 ani în SUA şi are o atitudine total necorespunzătoare, s-a opus participării preoţilor şi credincioşilor din cadrul parohiilor româneşti la contramanifestaţii motivând că românii vor libertate în ţară din partea regimului comunist."

OVIDIU ALBU: Planul B al PSD pentru cucerirea Cotroceniului (Evenimentul Zilei)
"După ce a obţinut postul de prim-ministru cu ajutorul PNL, PSD pune la cale o nouă şmecherie prin care speră să se caţere şi la Cotroceni tot cu sprijinul liberalilor. După eşecul ruperii PNL cu sprijinul lui Tăriceanu, pesediştii trec acum la planul B. Insistenţa cu care Victor Ponta şi liderii PSD vorbesc despre continuarea „proiectului USL”, despre „refacerea USL după alegerile din 25 mai” nu mai apare atât de lipsită de sens după ce eforturile de spargere a PNL au eşuat. Pesediştii pregătesc de fapt terenul pentru o nouă combinaţie politică, alături de aceeaşi naivi liberali, care să asigure ascensiunea la Cotroceni a lui Victor Ponta. Vehiculul identificat de data aceasta nu va mai fi Crin Antonescu, ci Klaus Iohannis sau un alt liberal de forță. Un sondaj INSCOP, dat publicităţii zilele trecute, scoate în evidenţă că tandemul preşedinte-premier preferat de cei mai mulţi dintre români ar fi Victor Ponta la Cotroceni şi Klaus Iohannis la Palatul Victoria. Astfel, această variantă ar fi dorită de 31% dintre respondenţi, în timp ce cuplul Antonescu – Iohannis ar fi votat de 22,7%, iar Ponta-Maior de 21,5%."

DIANA MARCU: Copiii tovarăşei Lucreţia Roşca (Gândul)
"Două lucruri a reuşit Lucreţia Roşca, deputat, de profesie medic, să realizeze în câteva ore: 1) să-şi atragă un uriaş val de antipatie din partea românilor aflaţi la vârsta reproductivă şi a celor care ştiu ce înseamnă cu adevărat - şi nu la vot - compasiunea şi 2) să-şi încalce flagrant jurământul pe care, odată, ca medic, l-a depus. Jurământul lui Hipocrate, din care îi reamintesc un paragraf: "Le voi îndruma îngrijirea bolnavilor spre folosul lor, pe cât mă vor ajuta puterile şi mintea, şi mă voi feri să le fac orice rău şi orice nedreptate". Două dintr-o lovitură. O declaraţie de un cinism rar i-a adus Lucreţiei Roşca notorietatea pe care în cei şase ani de şedere în Parlamentul României, pe banul public, deputata nu a reuşit să şi-o câştige. O declaraţie care, într-o altă ţară, normală la cap, i-ar fi adus Lucreţiei Roşca demiterea din spaţiul public. Pe principiul dacă nu ţi-l dă Dumnezeu, nu-l meriţi, deputata PSD - reamintesc, de profesie medic (adică absolvent de Medicină Generală, specializată în recuperare fizică) - se opune unei eventuale reluări a subprogramului naţional de fertilizare in vitro, pe care ministrul Nicolăescu l-a sistat din lipsă de fonduri. "Ca să faci un copil când nu ţi-l dă Dumnezeu, că e un bun pe care ţi-l doreşti, nu trebuie să contribuie societatea la aşa ceva", spune Roşca care vrea programe pentru altceva - stomatologie pentru vârstnici - şi nu pentru creşterea natalităţii."

DAN CONSTANTIN: Putin, discursul Ţarului (Jurnalul Naţional)
"Exact acum o lună, în 18 februarie, demonstraţia din centrul Kievului a fost cuprinsă de violenţe soldate cu zeci de morţi. Euromaidanul concentra eforturi diplomatice fără precedent. Acordul de conciliere dintre demonstranţi şi Ianukovici a fost girat de câţiva miniştri de externe dar valul mulţimii dezlănţuite l-a transformat într-o simplă hârtie. Noua putere, legitimată de aprobarea militanţilor din Maidan, s-a grăbit să anuleze legea de folosire a limbii ruse, dar şi a minorităţii române. Reacţia Rusiei a luat foarte repede contur, imediat după 23 februarire, ziua încheierii Jocurilor Olimpice de Iarnă. Lovitura a fost rapidă şi executată cu sânge rece. Crimeea şi-a declarat independenţa şi, din 18 martie revine la “Maica Rusie”.
Actul de “recuperare” a unui teritoriu la care ruşii nu au renunţat niciodată, de un interes militar major pentru flancul sudic al Federaţiei, a fost anunţat de Putin într-o manieră desprinsă din tradiţia imperială. Liderul de la Moscova a promis că foamea de teritorii a Rusiei este potolită de Crimeea. Kissinger, fostul secretar de stat al SUA, analizând istoria acestei ţări uriaşe spunea că ea este “liniştită” dacă digeră câte “o Belgie” anual. Meniul pe 2014 a fost servit. Te întrebi dacă Euromaidanul de după 18 februarie a fost gândit ca o trambulină pentru discursul Ţarului din 18 martie."

VALENTINA GRIGORE: La limita penibilului! (Puterea)
"Fără pic de stupoare aflăm că 40% dintre studenţii care trebuiau să termine studiile în 2013 au abandonat, de fapt, facultatea. Cel puţin aşa zice Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti. Vinovaţi, evident, sunt statul şi universităţile care au luat măsuri „la limita penibilului” sau deloc pentru a diminua acest fenomen. Nu, pe bune? Nu ţin partea statului sau a universităţilor avide de bani, ajunse la o aşa disperare încât acceptă studenţi fără examen. Dar ca să îmi spui că un student renunţă la facultate în anul terminal pentru că statul nu a mărit suficient subvenţia cămine/cantine sau nu a schimbat modalitatea de acordare a burselor este „sub limita penibilului”. Dacă tot voiaţi să atrageţi atenţia asupra greşelilor şi strategiilor jenante cu care statul se ocupă de viitorul tinerilor, puteaţi să spuneţi că studenţii renunţă la facultate pentru că, în sfârşit, au conştientizat că nu au ce face cu ea. Că după câţiva ani de tocit coatele pe băncile şcolii, când ajung la angajator văd că îl doare în cot de pregătirea lor. Sau că, după atâta învăţătură, primesc salarii de mizerie de la un patron absurd care habar nu are cu ce se mănâncă meseria pentru care ei, bieţii studenţii, s-au pregătit. A se înţelege, vorbesc despre acei studenţi care chiar au trecut prin facultate şi au învăţat ceva, nu despre toate pipiţele sau băieţii de bani gata care vin la şcoală doar că să îşi plimbe maşinile ori să îşi etaleze ultimele achiziţii în materie de haine, telefoane etc."

GABRIEL BEJAN: Nu va fi Elena Băsescu un preţ prea mare pentru Mişcarea Populară? (România Liberă)
"Elena Băsescu are toate şansele să mai prindă un mandat de europarlamentar, de data aceasta pe listele partidului care susţine că este cel mai curat şi mai reformator din România. Ar fi acesta un avantaj pentru Mişcarea Populară? Sau o piatră de moară? „Este cel mai activ europarlamentar, cu o prestaţie şi o activitate foarte bună în Republica Moldova, a avut o serie de luări de poziţii extrem de mediatizate, bine cotate, bine evaluate. Este un europarlamentar care ar merita să-şi continue mandatul la Bruxelles.“ Când am citit zilele trecute această declaraţie a Elenei Udrea, am fost de-a dreptul surprins. Iniţial, am crezut că, în urma unor strategii politice inteligente, liderul de facto al Partidului Mişcarea Populară îi face complimente Monicăi Macovei, a cărei activitate în Parlamentul European este de notorietate, chiar şi în ceea ce priveşte relaţia cu Republica Moldova. Surpriza mi-a fost risipită în câteva secunde când am văzut că, de fapt, fostul ministru din Guvernul Boc se referea la fiica cea mică a preşedintelui, pe care o invită, cu această ocazie, să candideze pe listele PMP. Deşi mişcarea politică era previzibilă – în contextul în care PMP este partidul de suflet al preşedintelui –, nu poţi să nu remarci modul oarecum sfidător în care este îmbrăcată această decizie, ce ţine de banalul nepotism dâmboviţean, într-o strategie de promovare a meritocraţiei."

ADRIAN VASILESCU: Miza pe consum (Ziarul Financiar)
"O carte importantă, publicată în 1935, deschide în acest sens un câmp vast de analiză. Titlul cărţii: „Drumul echilibrului financiar“. Autorul: Virgil Madgearu. Vedem cum marile dureri ale economiei româneşti din anii de după Primul Război Mondial – cu deosebire productivitatea sub media europeană, un randament scăzut al maşinilor, calitatea slabă a multor produse – erau actuale şi în decembrie 1989, după câteva decenii de „prefaceri comuniste“. Unele sunt actuale şi acum. Profesorul Madgearu, în 1935, vedea o singură cale bună: creşterea imediată a veniturilor populaţiei. „Asta propunem şi noi“ – vor spune, desigur, adepţii relansării economice prin creşteri salariale, care să ducă la intensificarea consumului şi, mai departe, la producţii mai mari. Dar Madgearu, care nu era un neştiutor în materie de legităţi economice, n-a gândit vreodată că voluntarismul în economie nu se răzbună cumplit. În toate împrejurările. Aşa că, atunci când a scris, negru pe alb, că vede pentru România „o singură cale bună: creşterea imediată a veniturilor populaţiei“, nu a crezut nicio clipă că un astfel de pas ar putea să fie făcut, pur şi simplu, prin pomparea de bani şi prin umflarea veniturilor fără nicio legătură cu productivitatea şi eficienţa muncii."