Publicat: 20 Februarie, 2014 - 09:54

Care sunt problemele la ordinea zilei care îi preocupă pe editorialiştii din presa scrisă? propunem o scurtă trecere în revistă a comentariilor din ediţiile de astăzi...

OCTAVIAN ANDRONIC: Piaţa Universităţii din Kiev (AMOS News)
"Flăcările, fumul, distrugerile vizionate în direct de la Kiev, mi-au readus în memorie momentul 13 iunie 1990 de la noi. La fel ca la Kiev, o manifestaţie de protest – îndreptată, culmea, nu împotriva unui regim opresiv, ci împotriva celui care abia se instalase printr-o victorie zdrobitoare la urne – care dădea semne clare de epuizare, a fost reactivată de o gafă a autorităţilor: încercarea de “curăţare” a Pieţei Universităţii de ultimii manifestanţi cazaţi în corturi. Reacţia a fost violentă şi a antrenat şi alte categorii de populaţie, predispuse la violenţe care, în faţa unor organe de ordine timorate, au dezlănţuit iadul. Au fost incendiate autobuzele jandarmilor, aceştia au fost ciomăgiţi, comando-uri au atacat şi pătruns în sediile Poliţiei Capitalei şi SRI-ului, Televiziunea a fost luată cu asalt. Toate aceste gesturi nu aveau nici o legitimitate democratică, dimpotrivă, ele făceau parte din recuzita clasică a puciurilor menite să răstoarne un regim. De înţeles, până la un punct, în cazul regimurilor opresive, o astfel de acţiune nu putea să intre în componenţa unei schimbări politice efectuate într-un cadru democratic. Din păcate, excesele la care s-au dedat “salvatorii” din Valea Jiului, la care s-a recurs pe fondul neputinţei poliţiei şi a “neutralităţii” armatei, au alimentat copios interpretările din mass media mondială, care a ignorat condiţiile în care a debutat criza, rezumându-se la evidenţierea apelului la contingentele paramilitare şi la acţiunea acestora împotriva “populaţiei paşnice” care distrusese şi incendiase tot ce i-a ieşit în cale."

LIVIU AVRAM: Amnistia: obiectiv prioritar al programului secret de guvernare (Adevărul)
"Dovada cea mai limpede o oferă Crin Antonescu. În plină criză guvernamentală legată de poziţii în Executiv, Crin Antonescu a introdus printre pretenţiile PNL faţă de PSD, aparent inexplicabil, una desprinsă din alt film: renunţarea la proiectul de lege privind amnistia şi graţierea. Replica premierului a fost anemică şi imprecisă, ceva de genul „subiectul oricum nu mai e de interes, pentru că nu se bucură de sprijin politic în Parlament”. Crin Antonescu nu s-a lăsat amorţit de replica moale a premierului şi a plusat: şi-a instruit deputaţii să ceară repunerea pe ordinea de zi a proiectului, cu scopul explicit de a fi respins definitiv. Pesediştii au parat abil lovitura. Sub pretextul că nu au mandat de la partid, ei au obţinut amânarea cu o săptămână a discuţiilor, ceea ce devoalează un fapt interesant: pentru pesedişti, în pofida eşecului vremelnic din „marţea neagră”, legea amnistiei e o carte care încă se joacă, un pod care încă aşteaptă să fie cucerit."

SILVIU SERGIU: O victorie periculoasă a lui Crin Antonescu (Evenimentul Zilei)
"Sunt convins că electoratul USL nu înţelege mare lucru din actuala criză guvernamentală. Sau poate nu-i vine să creadă ce vede cu ochii. Bag mâna-n foc că resimte şi multă frustrare asistând, neputincios, la ruperea Uniunii. Răgazul pe care Crin Antonescu i l-a acordat premierului seamănă mai degrabă cu cele câteva zile pe care foştii iubiţi, care au decis să meargă pe drumuri separate, şi le oferă pentru recuperarea hainelor de la domiciliul comun. Câteva zile pentru Ponta pentru a pune la punct detaliile procesului verbal de predare- primire. O decizie salutară. O criză guvernamentală majoră este tot ce ar fi lipsit României. Crin Antonescu şi Victor Ponta au încercat ieri să-şi paseze reciproc responsabilitatea eşecului USL. Nu cred că, peste vreo două săptămâni, va conta foarte mult dacă PNL a plecat pentru că PSD i-a pus beţe-n roate lui Klaus Iohannis, sau dacă PSD l-a şicanat pe primarul Sibiului, pentru a forţa debarasarea de liberali."

LELIA MUNTEANU: Submarinul decapotabil (Gândul)
"După ce şi-a tunat ideologia de dreapta, botoxându-şi-o cu idei de stânga, după ce şi-a făcut mărire de statut şi a pus ochii pe o poamă de divizia A, cu care a trăit o frumoasă poveste de dragoste politică, focoasa liberală face pe nebuna. Altfel spus: după ce şi-a refăcut viaţa, combinându-se (combinaţiile se numesc în politică alianţe sau uniuni) cu băiatul de la Dormeo, iabraşa democrată a început să-şi dea poalele peste cap, ba - ca să-şi salveze căsnicia, cum a declarat pe toate posturile - s-a usedit şi cu alţii. Cine-i de vină? Băsescu. Naş Băsescu. Că doar din cauza lui s-au luat. Acum le dă porunci de împăcare şi le-a promis că, dacă vor rămâne împreună, le face cadou un submarin frumos, decapotabil."

FLORIN CONDURĂŢEANU: Unde e zvâcnetul de inimă? (Jurnalul Naţional)
"Americanii nu suportau să piardă meciul cu România, ieşeau şifonaţi şi din punctul de vedere că erau gazdele Campionatului mondial. Atacau în valuri, cu toţi jucătorii, mai puţin cu portarul, măcar să egaleze fiindcă tricolorii deschiseseră balul calificării în şaisprezecimi prin golul marcat de un fundaş “fără teamă şi reproş”, prin Dan Petrescu. Defensiva noastră era condusă de mintea limpede Belodedici, care urmând deviza “pe-aici nu se trece”, s-a rănit şi la cap în urma unui duel aerian cu o matahală de înaintaş american. Lui Belo îi şiroia sângele pe faţă şi la marginea terenului doctorul Pompiliu Popescu îi spune că e necesară coaserea arcadei despicate, drept care îl va anestezia local. “Coase-mi rana pe viu, n-avem timp de injecţii pentru anestezie! Nu vezi că năvălesc americanii, trebuie să mă întorc pe teren.” A strâns din dinţi Belodedici, n-a scos nici un vaiet, a intrat pe teren cusut în carne vie, cu ditamai bandajul, dar a ţinut în frâu ofensiva gazdelor americane. România a câştigat partida decisivă pentru pătrunderea în fazele de dincolo de grupe. Şi apoi a eliminat fosta campioană mondială, atât de lăudata Argentină."

SABINA FATI: Cu cine joacă Băsescu după ruperea USL? (România Liberă)
"Victor Ponta şi Traian Băsescu au un protocol de colaborare care continuă să funcţioneze în ciuda faptului că PSD încearcă să preia controlul asupra Justiţiei. Acest parteneriat este o formulă prin care preşedintele şi premierul se angajau să aibă o relaţie civilizată, să asigure funcţionarea statului de drept şi să nu intre într-o coliziune care să destabilizeze ţara. În spatele acestui document, relaţiile dintre cei doi s-au degradat treptat, deşi Traian Băsescu a garantat, la un moment dat, în faţa cancelariilor Vestice pentru tânărul premier şi pentru ceea ce părea orientarea lui pro-europeană. Între timp Victor Ponta a exersat câteva piruete care îl fac mai puţin frecventabil: i-a lăsat pe cei din partidul său să se bucure de o imunitate întărită în faţa procurorilor, nu s-a opus amnistiei generalizate, a lucrat în favoarea unor grupuri de afaceri prietene, ştegrând spre exemplu printr-o Hotărâre de Guvern jumătate de milliard de dolari din datoriile Rompetrol, unde aveau interese nu doar kazahii, care au cumpărat această companie, ci şi oamenii din jurul premierului, s-a fofilat de la întâlnirea cu reprezentanta Washingtonului care a venit la Bucureşti, a întârziat să vorbească despre masacrul din Ucraina, cel mai mare vecin al României şi încet-încet pare dispus să schimbe sensul axelor strategice."

ADRIAN VASILESCU: BNR îşi fundamentează politica monetară într-o ţară reală şi nu într-una imaginară (Ziarul Financiar)
"Văd cum prinde contur, în unele dezbateri publice, tentaţia de a învinui Banca Naţională pentru că populaţia ar fi supraîndatorată la bănci şi că tocmai din această cauză consumul ar fi în suferinţă. Sunt voci ce repetă cu insistenţă: „Dacă BNR restricţiona creditarea, n-am fi ajuns aici!“… Ciudat, dar această învinuire este adusă cu înverşunare de aceleaşi voci care, în anii 2004-2008, criticau normele Băncii Naţionale privind „limitarea riscului de creditare“. De fapt, reglementările BNR nu făceau altceva decât ceea ce era firesc să facă: reduceau viteza de creştere a creditelor. Baca Naţională n-a intervenit dintr-o dată, în 2003, când a început să se extindă creditarea, cu măsuri dintre cele mai drastice. A înaintat pas cu pas, acţionând în raport cu evoluţia creditului şi, mai ales, cu capacitatea reală a populaţiei de a rambursa creditele solicitate. Aşa că normelor din 2003, aplicate începând de la 1 februarie 2004, le-au urmat altele, în vara lui 2005, apoi altele în 2006, în 2007, în 2008… Toate menite să atenueze riscul de creditare. Dacă, astăzi, aşa-numitele credite neperformante s-au înmulţit, ajungând la peste 20 la sută, principala cauză este însăşi criza, cu efectele ei: reduceri de salarii, pierderi de locuri de muncă, facturi mari la întreţinere şi multe altele."