Publicat: 22 Ianuarie, 2014 - 09:38
Share

Care sunt problemele la ordinea zilei care îi preocupă pe editorialiştii din presa scrisă? propunem o scurtă trecere în revistă a comentariilor din ediţiile de astăzi...

OCTAVIAN ANDRONIC: Tragedia de la Huedin şi învăţămintele sale... (AMOS News) 
"Să te salvezi dintr-o catastrofă aeriană, dar să mori de frig şi din cauza întârzierii intervenţiei salvatorilor este o cumplită ironie a sorţii. Omul care a zburat sute de mii de mile de-a lungul şi de-a latul planetei, la manşa unor avioane de mare performanţă, şi-a găsit sfârşitul la o aterizare forţată a unei avionete prin nişte desişuri de munte. A reuşit să salveze vieţile pasagerilor şi a co-pilotului, cu preţul propriei sale vieţi şi a celei mai tinere dintre medicii aflaţi la bord. Dacă intervenţia salvatorilor ar fi fost mai promptă, poate că drama nu se transforma în tragedie. Accidentul de la Huedin pune în evidenţă disfuncţionalităţile care mai există în procedurile de intervenţie rapidă la evenimente de acest fel. Principalul „vinovat” de moartea celor doi rămâne întârzierea cu care s-a ajuns la ei, în condiţii meteo dificile, care au făcut imposibilă intervenţia elicopterului. Deşi zona în care s-a prăbuşit aparatul nu era una inaccesibilă, localizarea sa a fost dificilă, chiar dacă STS spune că prin mijloacele sale tehnice a realizat acest lucru în scurt timp. Absenţa unei strategii de intervenţie a făcut ca, deşi se putea ajunge la locul catastrofei cu vechicule 4x4, acest lucru să se întâmple practic prea târziu...."

FLORIN IARU: Tirania unanimităţii (Adevărul)
"Duşmănia mea vine din faptul că un astfel de om, dăruit cu carismă, viteză, forţă şi tupeu, nu a avut inteligenţa de a construi o Românie funcţională. Dimpotrivă, organizându-şi ţara ca pe cabinetul lui de lucru, a investit în apropiaţi, supuşi, slujnicari onctuoşi, nu în instituţii. De aceea e România nefuncţională. Cum e înlocuit pionul, cum se prăbuşeşte tabla de joc. Peste civilizaţia care se sprijină pe persoane providenţiale atârnă întotdeauna sabia lui Damocles. ICR-ul a fost asimilat lui Horia-Roman Patapievici. Procuratura, Laurei Codruţa Kövesi ş.a.m.d. O astfel de atitudine e perdantă şi asta am criticat întotdeauna la dl preşedinte. Lipsa unui plan naţional, lipsa unei preocupări pentru întreaga naţiune."

MIRCEA MARIAN: Complicitatea lui Ponta la linşajul mediatic declanşat de Antena 3 (Evenimentul Zilei)
"După câteva minute, am înţeles că, de fapt, majoritatea uselistă din CNA dorea să demonstreze că noi şi trustul Intact suntem aceeaşi mizerie – băsiştii se încaieră cu anti-băsiştii, nimic mai mult. I-am întrebat pe membrii CNA dacă au mai monitorizat vreun caz, unul singur, în care pe vreun post de televiziune să se fi lansat, la adresa unei femei, mitocăniile proferate despre Andreea Pora în emisiunea "Sinteza Zilei". Tăcere deplină pentru câteva secunde, după care fosta mea colegă de breaslă, Cristina Trepcea, ajunsă în CNA după un stagiu în postul de consilier al fostului premier Adrian Năstase, mă întreabă senin: "În România sau în lume?". Am înţeles, poate un pic prea târziu, că atacurile Antenei 3 împotriva puţinilor ziarişti care opun rezistenţă regimului Ponta nu au venit din senin. Ele sunt parte a strategiei relansatei coaliţii dintre premierul PSD şi Dan Voiculescu."

CRISTIAN Tudor POPESCU: O ţară ca foiţa de ţigară (Gândul)
"Faptul cel mai înfiorător după tragedia în sine este simţământul prim născut în mintea şi sufletul autorităţilor române: noi n-avem nicio vină, noi n-am făcut nicio greşeală, noi ne-am făcut datoria. Poate alţii să fie vinovaţii, ungurii, ruşii sau eschimoşii. Când mor oamenii cu zile şi tu erai pregătit şi plătit să-i salvezi, e posibil să nu-ţi pui întrebarea „Doamne Dumnezeule, unde am greşit? Au murit oameni, a murit o fată cu lacrimile îngheţate pe obraz, ce ar fi trebuit să funcţioneze şi n-a mers?”? E posibil, dacă eşti un neom fabricat de nemernicia de partid şi de stat. A nu-ţi asuma nimic, a te scoate nevinovat, e un reflex sfincterian al acestor creaturi care călăresc Ministerele, Serviciile, Secţiile, Inspectoratele. Poate să piară o ţară, totul e să nu-mi taie mie din salariu şi să nu mă sară la avansare. Conştiinţa basma curată ţine loc de conştiinţa curată. De aproape un sfert de veac privim spectacolul hidos al clasei politice – incompetenţă, incoerenţă, ticăloşie, lăcomie fără margini. Ni se pare lucrul cel mai groaznic din societatea românească. Dar sub această plagă infectată de pe piele, răul e şi mai mare. Ţesuturile şi organele interne sunt afectate până la fibră. Toată armata de directori şi şefi care chiar trebuie să facă ceva într-o situaţie critică sunt paralizaţi de tembelism şi laşitate. Pentru ei, Dumnezeu e nimic pe lângă partidul care i-a pus în funcţii."

MARIA TIMUC: Puterea care poate opri un război cu un cuvant (Jurnalul Naţional)
"Există o teorie care spune că ”cel mai puternic supraviețuiește” și ea se bazează pe observarea diferitelor comportamente din lumea umană sau din cea animală. Cand spunem cuvantul ”puternic” în acest caz ne referim la putrerea fizică, la forța de a supraviețui sau la aceea de a te ridica deasupra circumstanțelor potrivnice prin mijloace asupra cărora acționezi direct. Forța fizică poate fi folosită să pui la pămant un adversar în cazul în care te ajută ”fizicul” sau tehnicile învățate, ea e implicată în războaiele omenești, nu doar în cele cu arme, ci și în cele care țin de abilitatea fiecăruia de a-și zdrobi dușmanii prin arme agresive, manuite de inteligență. Forță fizică are și un leu sau un tiggu, în fața căreia căprioara sau elanul nu au nici o șansă de izbandă; natura pare să fi dotat anumite specii cu forța de a le sfașia pe altele, dar în lumea animală vedem că funcționează un fel de lege a necesității; uciderea nu are alt scop decat acela de supraviețuire. Scopul minții omenești e mai subtil, mai variat și, cu toate că el, omul, e dotat cu puterea de a iubi, a gandi, a fi conștient, a lua decizii și a discerne între bine și rău sau între adevărat și fals, atunci cand omul ”distruge” în afara necesității de a supraviețui, nu distruge din necesitate, ci din orgoliu și pentru că și-a pierdut temporar capacitatea de discernămant."

RAZVAN CHIRUTA: Nu e chiar totul putred în România (România Liberă)
"Inundaţi de ştiri tot mai sumbre, agresaţi de violenţa din politică şi sătui de propaganda din mass-media, tindem să nu observăm un miracol care se petrece în România. După 24 de ani de letargie, într-un moment în care două sisteme duc o luptă cu cele mai dure arme, un firicel de speranţă pare să prindă tot mai multă vigoare. Mai întâi au fost protestele împotriva exploatării aurului de la Roşia Montană, acele duminici în care s-au strâns în stradă, cum nu mai făcuseră de multă vreme, chiar şi 20.000 de români. Oamenii aceştia, uniţi când nimeni nu mai spera că se va întâmpla asta, au reuşit să oprească proiecte de legi pentru a căror susţinere cei interesaţi au cheltuit sute de milioane de euro. Îndârjirea unora dintre concetăţenii noştri a fost mai puternică decât cel mai mare lobby făcut vreodată în România. Aşa a căzut proiectul Guvernului „privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană”, care ar fi dat mână liberă companiei RMGC să exploateze în Munţii Apuseni, aşa a căzut legea minelor şi aşa a fost blocată, încă o dată, o lucrare mult prea controversată."

ADRIAN VASILESCU: Cum citim mişcarea preţurilor (Ziarul Financiar)
"Statisticienii măsoară, lună de lună, dinamica inflaţiei. Acum câteva zile, ne-au fost comunicate ratele mişcării preţurilor din anul trecut. Rata lunară din decembrie: 0,33 la sută. Rata pe 12 luni, din decembrie 2012 până în decembrie 2013: 1,55 la sută. Rata medie anuală, măsurând ultimele 12 luni raportate la 12 luni precedente: 4 la sută. Mişcări în general calme. Inflaţia sălbatică e deja trecut. E istorie. În 2014 vom avea de-a face doar cu o inflaţie în bună parte domesticită. Este cert, acum, că inflaţia în 2013 a avut cea mai calmă mişcare de preţuri din istoria postdecembristă. Stimulate de acest nivel scăzut al dinamicii preţurilor, speranţele merg mai departe. Împreju­rările actuale încurajează proiecţii, cel puţin pentru primele şase luni din acest an, sub cota de 1,55 la sută. Desigur, corecţiile de preţuri nu vor putea fi evitate nici în 2014. Unele cu scop terapeutic: ca să nu ne năpădească iar inflaţia ascunsă. Cărora li se vor adăuga corecţiile determinate de măsuri fiscale, de condiţii naturale, de efecte statistice şi de preţurile internaţionale. Ceea ce nu înseamnă însă că preţurile trebuie să fie corectate… de dragul corecţiilor. Şi nici pentru a acoperi munca rău organizată."