24 Feb 2017 - 09:55

Care sunt problemele la ordinea zilei care îi preocupă pe editorialiştii din presa scrisă? Vă propunem o scurtă trecere în revistă a comentariilor din ediţiile de astăzi... 

Octavian Andronic: Sfânta Codruța și muritoarea Laura (AMOS News) 
"Bilanțul DNA din acest an se bucură, ca și cel de anul trecut, de prezența președintelui Iohannis, cel care demonstrează în acest fel deplinul său atașament față de instituțiile de forță prin care își garantează prerogativele și controlul asupra „statului de drept”.(Mi-ar place să îl văd participând ți la un bilanț al Educației sau al Sănătății, deși nu cred ca voi avea șansa asta în actualul meu mandat - nomina odiosa!). Spre deosebire însă de anul trecut, Codruța Kovesi nu mai este aceeași. Aura sa de zeiță a anticorupției este tot mai maculată de dezvăluirile privind corupția din propria sa „gospodărie”, de rolul dubios al „contractului de asociere” cu SRI și nu în ultimul rând de alegațiile privind legăturile sale secrete cu personaje de genul Ghiță. De unde anul trecut bilanțul era show-ul de la care nimeni nu dorea să lipsească sau să nu fie invitat, de data asta sobrietatea manifestării pare să indice amurgul inevitabil al super-instituției în care fusese transformat un simplu serviciu al Parchetului General. Iată, dealtfel, ce scriam în urmă cu un an despre acest eveniment, în comentariul cu titlul „Beatificarea Codruței”..."

Octavian Ştireanu: Băsescu la Justiţie (Azi)
"Într-unul dintre editorialele trecute, care se chema „Urnele sau Cătuşele?“, afirmam că disputa din România acestor zile este între voinţa populară exprimată la vot şi concretizată în decizii ale Guvernului, pe de o parte, şi ofensiva de neimaginat a Sistemului securist, alertat în faţa perspectivei de a pierde din puterile discreţionare în stat. Demisia lui Florin Iordache de la Ministerul Justiţiei a dat un răspuns: Cătuşele au înfrânt Urnele. Ministrul pleacă, Sistemul e biruitor şi-şi continuă marşul infernal peste reguli, norme şi principii democratice. Nu mai departe decât ieri, în plenul Parlamentului, trei lideri importanţi de partide arătau starea reală de lucruri din Rămânia. Liderul UDMR afirma că „statul de drept este o ficţiune grotescă şi o glumă proastă“. Fostul preşedinte al ţării, acum senator şi lider de partid de opoziţie, denunţa obsesia trimiterii oamenilor în puşcărie, afirmând că în toată Europa, numărul dosarelor pentru abuz în serviciu nu atinge 100, în timp ce în România sunt peste 2.700! Iar preşedintele Senatului acuza, din nou, beţia puterii de care sunt cuprinse instituţiile de forţă, ale căror şefi „folosesc guverne şi miniştri pentru a obţine şi mai multă putere“. În orice stat din lume, asemenea teme ridicate la un asemenea nivel, în forul legislativ naţional, ar alarma întreaga societate şi ar determina, cu adevărat, ieşirea oamenilor în stradă. La noi, e pace şi linişte, ministrul pleacă, Sistemul jubilează, anunţă obiectivul următor – demisia Guvernului – şi pregăteşte asaltul final, cel asupra Parlamentului, cu ocazia dezbaterii OUG 13 şi 14."

Nicolae Manolescu: Ce se întâmplă cu PNL? (Adevărul) 
"Rezultatul dezechilibrat al alegerilor sau Ordonanţa de Urgenţă au grăbit propagarea focului şi pot fi considerate cauze mai degrabă conjuncturale. Când vorbesc de dezechilibru electoral, am în vedere două lucruri. Primul este procentul sub 40% al participării la vot, ceea ce a permis PSD să creadă sau, cel puţin, să strige urbi et orbi că a a fost ales de popor, cu toate că doar 18% din electorat i-a dat votul. Al doilea element dezechilibrator a fost pletora de partide minuscule şi greu identificabile prin program, mai ales pe dreapta, care au dus la dispersarea votului util. Cauza esenţială a crizei sociale de astăzi este criza politică din PNL din cursul anului încheiat."

Sorin Avram: De la "DNA să vină să îi ia!" la "Cineva să vină să ne dea!" (Cotidianul)
"PSD a mărit salariile, dar a mărit şi decalajele între câştiguri. De exemplu, un preşedinte de consiliu judeţean este abia pe locul 78 ca venituri salariale în instituţia pe care o conduce. În ceea ce priveşte salariul unui primar, acesta este cu mult mai mic decât lefurile pe care le câştigă directorii din cadrul primăriei. În această perioadă, preşedinţii de consilii judeţene şi primarii fac bugetele şi le dă cu minus. Nu ajung banii de salarii până la sfârşitul anului, chiar dacă taie sume consistente de la investiţii. Salarii mai mari înseamnă mai puţin bani pentru şcoli, drumuri şi reţele de apă şi canalizare, şi bani insuficienţi pentru a ţine în viaţă căminele de bătrâni, centrele pentru persoanele cu handicap şi casele de tip familial pentru copiii fără familii. Măririle salariale decise de Guvernul PSD au luat şi din banii care ar fi trebuit alocaţi modernizării şi dotării spitalelor."

Dan Constantin: De la Stoltenberg la Uncheșelu (Jurnalul Naţional)
"Ministrul Afacerilor Externe al României a participat la sfârșitul săptămânii trecute la o selectă reuniune internațională. Teodor Meleșcanu s-a întâlnit la Munchen cu persoane de mare influență și putere de decizie care analizau și trasau în cadrul Conferinței pentru Securitate orientări în politica mondială. În lista de convorbiri sunt menționate, pe site-ul MAE, discuțiile cu secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, cu miniștrii de externe ai Ucrainei, Turciei, Iranului, Georgiei, cu Madeleine Albright, fosta șefă a diplomației Statelor Unite, dar și cu doamna Fatoul Bensouda, procurorul-șef al Curții Penale Internaționale. Întors la București duminică noaptea, în agenda de luni a ministrului de Externe a fost înscris un dejun de lucru cu ambasadorii țărilor UE acreditați la București și întâlnirea cu omologul din Coreea de Sud."

Elena Şerban: BULLSHIT-ul lui Dragnea (Puterea)
"Nu trecură nici două săptămâni de când Liviu Dragnea avu un vis ciudat care nu îi mai dădu pace deloc. Se făcea că tocmai fusese ales Stăpânul Universului, legiuitorul cel atotputernic al întregii galaxii la picioarele căruia fiecare pământean și marțian nu mai pridideau să aducă ofrande. Și, cum se bucura el de toate acestea și cum toată suflarea aștepta ca Atotputernicul să dea prima lui decizie, Dragnea hotărî: prima lui lege intergalactică va fi ca el însuși să fie nemuritor, să scape de judecata de apoi. Cum se trezi în România zilelor noastre, anesteziat încă de efectul nemuririi și al atotputerniciei sale, Dragnea a pus mâna pe sceptrul puterii, și-a chemat noaptea cel mai fidel urmaș de la Ministerul Justiției și i-a înmânat onoarea de a face dreptate urmăriților penali și condamnaților pentru abuz în serviciu. S-a închis apoi în turnul său de fildeș, mândru nevoie mare de decizia luată în numele dreptății supreme. Mai ieșea din când în când, întrebând pe câte un argat dacă e totul bine în țară. De frica șefului, nimeni nu i-a spus adevărul în față și nu i-a prezis catastrofa ce avea să vină de unde se aștepta mai puțin: de la cei care l-au pus pe scaunul măreției." 

Sabina Fati: (In)dependentul de la Justiție: Tudorel Toader și cine l-a inventat (România Liberă)
"Un tehnocrat bun pentru PSD & ALDE este un prieten de partid, cineva care are cel puțin un schelet în dulap, cineva care a primit favoruri, pe care a venit vremea să le întoarcă. Tudorel Toader, ministrul independent al Justiției, este un vechi amic al șefului Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, cu ajutorul căruia a și primit, de altfel, pentru zece ani un fotoliu la Curtea Constituțională. În momentele-cheie, ca judecător constituțional, Toader a știut cum să întoarcă spatele legii pentru a le da dreptate celor care l-au numit: s-a întâmplat în 2012, când s-a pronunțat pentru validarea referendumului pentru demiterea lui Traian Băsescu, deși nu exista cvorum, iar în 2016 a fost de partea celor care au reformulat abuzul în serviciu, o decizie a Curții care va duce la modificarea Codurilor Penale, probabil în sensul în care a făcut-o Guvernul cu Ordonanța de Urgență 13."
 
Adrian Vasilescu: Istoria este de partea popoarelor educate (Ziarul Financiar)
"Problema e: ori-ori! ORI vom continua să adăugăm PIB fără să adăugăm şi bunăstare; ORI vom dobândi un nou model economic, vom trece la o nouă abordare a politicilor legislativă, instituţională şi de personal. Va fi însă imposibil să parcurgem acest drum nou fără să învăţăm bine o lecţie veche: că istoria e întotdeauna de partea popoarelor educate. De-a lungul veacurilor, chiar al mileniilor, omenirea s-a convins că, în general, numai societăţile educate să răspundă la provocările împrejurărilor nefavorabile, oricât de dramatice, pot genera acte dinamice de anvergură în stare să schimbe radical, dinspre rău spre bine, cursul existenţei lor. Este opinia lui Toynbee. Şi nu avem de ce să nu-l credem, pentru că marele istoric nu a aruncat o vorbă la întâmplare, ci a extras o concluzie după analiza a zeci de civilizaţii, de la cea sumeriană până la cea occidentală modernă. Toynbee invocă două condiţii fundamentale: o atitudine demnă în faţa provocărilor, oricât de ameninţătoare, şi educarea comunităţilor pentru ca, în caz că ar fi lovite de urgii, să facă din inteligenţă şi din voinţă principalele resurse ale reuşitei."

Format: 

Topic: