Publicat: 24 Octombrie, 2013 - 10:32
Share

Care sunt problemele la ordinea zilei care îi preocupă pe editorialiştii din presa scrisă? propunem o scurtă trecere în revistă a comentariilor din ediţiile de astăzi...

OCTAVIAN ANDRONIC: Bătălia pentru scaun (AMOS News)
"Episodul participării lui Ponta la Consiliul European fără mandat din partea preşedintelui, la începutul guvernării useliste, va rămâne un reper în relaţia dintre cei doi oameni politici. Şi, chiar dacă n-au ajuns la faza la care preşedintele şi premierul polonez s-au îmbrâncit sub privirile uimite ale liderilor europeni, disputa lor, concretizată prin imposibilitatea în care s-a aflat Ponta de a participa la lucrări, deşi el era prezent, iar Băsescu renunţase să mai facă deplasarea, a strârnit nu puţine comentarii şi aprecieri negative la adresa situaţiei din România. Participarea la reuniunile comunitare a rămas un capitol nelămurit şi nereglementat. Punctul de vedere al premierului – cum că el ar trebui să fie prezent atunci când se discutau chestiuni “tehnice” ce privesc politica economică şi socială nu este împărtăşit de preşedintele care se erijează în deţinătorul atribuţiilor privitoare la tot ce înseamnă politica externă, conform împărţelii sarcinilor prin Constituţie. Până acum, o singură dată Ponta a avut prilejul să ia loc la masa celor mari, deşi acolo se află într-o proporţie covârşitoare şefi de guverne – cu excepţia celor care cumulează ambele funcţii. În ce ne priveşte, confuzia este generată şi formulările vagi din textul constituţional dar, mai ales, de interpretările partizane. Cu toate că acesta ar fi fost principalul său rost, nici pactul de coabitare nu a atins această problemă."

LIVIU AVRAM: Dan Şova, cam incompetent ca procuror (Adevărul)
"Dan Şova a vrut să arate că lucrează "cu mâinile curate", dar în final a ieşit altceva Am impresia că ministrul Dan Şova nu a vrut cu adevărat să-l dea pe mâna Justiţiei pe afaceristul despre care a afirmat că, într-un hotel din China, i-a propus să-i ofere o şpagă. Sau, dacă a vrut, nu s-a priceput, deşi trece drept un eminent jurist printre colegii săi de partid. Să reamintim faptele. Ministrul Dan Şova a efectuat la începutul lui septembrie o vizită economică în China. După cinci săptămâni, el a declarat agenţiei Mediafax că, în timpul acelei vizite, directorul unei companii de drumuri din Bihor i-ar fi propus o şpagă dacă e ajutat să câştige un contract de autostrăzi. Şova spune că, în momentul în care a auzit oferta, a respins-o ferm şi i-a spus ofertantului că-l va reclama la DNA. Ceea ce, odată ajuns în ţară, a şi făcut."

LAURA CIOBANU: Dreapta: generali fără armate şi generali fără viziune (Evenimentul Zilei)
"Electoratul de dreapta, acela care mai este interesat de politică, asistă în ultimele zile la un spectacol nu doar jalnic, ci şi lipsit de originalitate. Sub pretextul unificării, politicienii Dreptei îşi dau vârtos la gioale, cu un entuziasm cu care n-au mai asediat de mult gleznele USL. "Generali fără armate", "uselist simpatic" şi alte soiuri de alinturi zboară în toate direcţiile, dar strict în perimetrul Dreptei. Vocile unora, care recomandă deschidere în gândire şi prudenţă în declaraţii, rămân neauzite în hărmălaia generală. Este greu de înţeles cum îşi mai imaginează oamenii ăştia că se pot aşeza la masa dialogului după ce s-au insultat în acest fel. Şi chiar dacă le-ar ieşi, în final, împăcarea, în elanul de a-i zice una adversarului niciunul dintre lideraşii de sertar de azi ai Dreptei nu s-a întrebat câte parale vor mai da pe ei alegătorii care îi vor vedea cum se pupă după ce s-au încondeiat public atât de categoric."

ALINA MATIŞ: România, ce vrei tu să faci pentru Kosovo? (Gândul)
""Victor, ce vrei tu să faci pentru România?", l-a întrebat glumeţul Biden pe premierul român pe care l-a avut oaspete. Ponta: „i-am spus 'anul viitor nu se va întâmpla nimic, dar din 2015 cred că România va fi alături de toate statele europene, pentru a avea o poziţie coordonată cu partenerii noştri'”. Scriam, în urmă cu mai bine de un an, după ce 17 europarlamentari români au votat cam în şoaptă (povestea, AICI) un raport care cerea Bucureştiului să recunoască statalitatea Kosovo, că existau, la acea vreme, multe semne că lucrurile se schimbau în jurul graniţelor noastre şi că România nu va avea de ales şi va recunoaşte, probabil imediat după 2014, independenţa Kosovo. Gând la gând cu bucurie. Premierul spune, la Washington, după ce ni s-a arătat iar obrazul pentru această problemă nerezolvată (la fel făcea şi Hillary Clinton anul trecut), că întocmai aşa vom face: vom recunoaşte independenţa Kosovo în 2015. Surpriză? O greşeală geostrategică? Un precedent periculos pentru Ţinutul Secuiesc? Niciuna."

ADRIAN NĂSTASE: România şi Statele Unite (Jurnalul Naţional)
"Astăzi aş dori să mă refer la o carte publicată în 1988, în coordonarea lui Paul D. Quinlan, sub titlul “The United States and Romania - American-Romanian relations in the twentieth century”. De fapt, o colecţie de studii, având ca autori foşti ambasadori americani în Romania - Harry Barnes sau David Funderburk - dar şi numeroşi comentatori români sau americani. Sunt examinate relaţiile bilaterale de la începuturi - interesant este faptul, notat, în urmă cu exact o sută de ani, în 1913, de către secretarul de Stat William Jennings Bryan, în sensul că România era atunci “singura ţară din lume care nu avea reprezentare politică sau comercială în Statele Unite”. Nu voi insista asupra temelor în disputa între cele două ţări la sfârşitul secolului 19 sau la începutul secolului 20. Cert este că în 1941, România a declarat război Statelor Unite. În interogatoriul din “procesul marii trădări naţionale”, din 1946, Ion Antonescu a fost întrebat de către acuzatorul public Stoican ce anume l-a determinat să declare - şi fără să consulte Guvernul - război Statelor Unite. Răspunsul, neconvingător, al lui Antonescu, a fost “Anglia ne-a declarat război. Ministrul Statelor Unite a plecat de aici. Germania ne-a impus acest lucru, eram în cadrul alianţei germano-italiene şi a trebuit să facem acest lucru”."

ANCA HRIBAN: Poveste cu licurici (Puterea)
"A descălecat la Washington, a ajuns la Casa Albă, a stat cu mister vice-president un ceas şi cam atât. Timp de o oră, pare că Joe Biden a vorbit şi Victor Ponta a ascultat. (Aşa arată galeria foto de pe site-ul Guvernului.) Ca la şcoală. Sau ca la Berlin, cu Merkel. Declaraţii comune n-au fost. Documente nu s-au semnat. Obama n-a intrat (în biroul albastru) să dea bună-ziua (ca altădată). Doi porumbei drăgălaşi au zburat dinspre premier: consideraţii amabile despre una din temele de campanie ale preşedintelui american privind reforma sistemului de asigurări de sănătate din SUA, supranumită „Obamacare”, pe care a catalogat-o drept controversată. Ca şi cum Obama ar veni la Bucureşti şi ar întreba: „Ce făcurăţi, bre, cu CFR Marfă?!”. Al doilea porumbel are legătură cu meseria de bază a premierului: procurorii. „L-am asigurat că justiţia va fi din ce în ce mai mult scoasă din bătăliile politice interne. (...) Sunt convins că lucrul acesta se va întâmpla începând cu 2014 şi nu vom mai avea nici în România discuţiile cu «ăştia sunt procurorii mei şi trebuie să vă bag pe toţi în închisoare ca să arăt că eu sunt cu procurorii sau cu judecătorii»”, a spus Ponta. Aici ceva nu este clar: adică, procurorii mei sunt buni şi ai lor sunt răi? După modelul Lucian Papici şi al tuturor „procurorilor băsişti”, care fac „dosare politice”, de exemplu, unui vicepremier curat ca lacrima?! O fi iar un caz de dedublare de personalitate: de la Washington se vede într-un fel, de la Bucureşti se vede altfel."

SABINA FATI: A devenit Ponta favoritul SUA? (România Liberă)
"Privit din afară, peisajul politic autohton arată destul de sărac: liderul celui mai mare partid este un plagiator cu destule reflexe mitomane, preşedintele liberalilor glisează între retorica naţionalistă şi cea antioccidentală, în vreme ce formaţiunile care se autodefinesc „de dreapta“ nu au încă un prezidenţiabil comun, iar printre aspiranţi nu există deocamdată nimeni care să poată modifica balanţa de putere. O analiză atentă a personajelor aflate pe piaţa politică românească arată că cei care au credibilitate externă (Mihai Răzvan Ungureanu sau Cătălin Predoiu) nu au susţinere politică, iar cei care au în spate partide mari nu sunt foarte bine văzuţi (Crin Antonescu) sau sunt acceptaţi fără să li se acorde şi încrederea necesară (Victor Ponta). Traian Băsescu a fost, în ultimii aproape 10 ani, omul de legătură al Occidentului în România şi interfaţa cu alte zone în care Vestul nu are acces, dar Bucureştiul şi-a păstrat pârghiile de acţiune (Siria, de exemplu). Actualul preşedinte a înţeles încă dinainte de venirea sa la Cotroceni care sunt mizele strategice ale Marilor Puteri şi ce poate câştiga România dacă devine un aliat credibil al SUA. Între timp, pe orice hartă militară a Statelor Unite, România apare printre principalii parteneri ai Washingtonului, detaşându-se nu doar de plutonul fostelor state socialiste, ci şi de Vechea Europă. Washingtonul e interesat să păstreze şi pe mai departe o relaţie specială cu România, mai ales că în ultimii ani s-a implicat şi a investit în reformarea armatei, dar şi a structurilor speciale, de aceea are nevoie de cineva de încredere în fruntea ţării după ce Traian Băsescu îşi va termina mandatul."

DRAGOŞ DRAGOTESCU: Guvernanţi, trataţi România ca pe propria afacere! (Ziarul Financiar)
"Puneti banii in miscare! Daca nu se transforma urgent potentialul economic in rezultate concrete, Romania va merge in continuare din rau in mai rau. Prioritatea zero a oricarui guvern al tarii pana in 2020 trebuie sa fie circulatia banilor. Acest obiectiv se poate face intr-un singur fel: gestionand bunurile statului ca orice afacere privata. Cu curaj si profesionalism, prin oameni responsabili, fie politicieni, fie tehnocrati. Intr-o lume pragmatica, bazata prioritar pe interese, intr-o competitie deschisa si acerba, Romania s-a regasit mai mereu depasita de tarile concurente. Globalizarea nu iarta! A(facerile) lumii moderne se bazeaza pe puterea economica. Acest lucru se simte, se vede peste tot, in orice domeniu economic. Il traiesc zi de zi toti antreprenorii care au supravietuit crizei economice. Singura persoana importanta care are tangenta direct cu problemele reale din economia privata este Mugur Isarescu. Domnia sa si-a permis sa vorbeasca uneori deschis despre ce nu merge sau cum ar trebui sa functioneze economia."