Publicat: 27 August, 2013 - 09:30

Care sunt problemele la ordinea zilei care îi preocupă pe editorialiştii din presa scrisă? propunem o scurtă trecere în revistă a comentariilor din ediţiile de astăzi...


OCTAVIAN ANDRONIC: Marea Ţiganiadă (AMOS News)
"Evident că liderii autoîncoronaţi n-au pierdut prilejul de a-şi convinge adepţii că autoritatea lor este de necontestat atâta timp cât este validată de la vârful naţiunii găzduitoare şi nici pe acela de a-şi desfăşura activităţile ilegale pe bază de protecţie indusă. Politicienii îşi fac încă iluzii în legătură cu aportul electoral al etniei: la o populaţie estimată la peste două milioane şi ceva (sigur nu ştie nici INS-ul, care a înregistrat declaraţii, nu etnii), s-ar presupune că vreun milion de votanţi ar putea aduce succesul oricărei candidaturi. S-a dovedit însă cu prisosinţă că ţiganii nu alcătuiesc un pachet electoral omogen, precum ungurii, şi că de cele mai multe ori nici candidaţii consângeni nu se bucură de voturile lor. Cu toate acestea, politicienii insistă, iar interesul lor determină din partea mass media o veritabilă escaladare a subiectului. Nu există nuntă sau paranghelie ţigănească care să nu fie relatată cu lux de amănunte, punându-se în evidenţă ostentaţia modului de viaţă şi al bunurilor unei categorii care, de regulă, nu este şi contribuabilă. Există, probabil, şi înţelegeri dubioase în care televiziuni sau publicaţii primesc „cadouri” necuvenite pentru a întări prestigiul şi autoritatea unor reprezentanţi de bază ai lumii interlope."

ANDREI PLEŞU: Nostalgia „cu chip uman” (Adevărul)
"„Nu «pleci» din comunism capră şi ajungi în capitalism, gazelă. Sau viceversa. (Cu excepţia cazurilor de ipocrizie şi duplicitate cronice). Cu ultimul film al lui Stere Gulea („Sunt o babă comunistă”), tema „comunismului” nostalgic intră într-o etapă nouă. Dezbaterea se mută din spaţiul ideologic şi politic, în acela al domesticului şi al „general-umanului”. Nu mai discutăm „dacă era mai bine sau nu, pe vremea lui Ceauşescu”, „dacă e mai important să ai paşaport şi libertate de expresie sau să ai loc de muncă asigurat şi salariu decent”, „ce e de ales între neajunsurile comunismului şi racilele capitalismului” etc. Discutăm cum arată viaţa oamenilor şi a sufletelor indiferent de sistemul politic în care i-a azvîrlit istoria. Căci, în definitiv, problematica destinului individual, a vieţii de familie, a prieteniei, a iubirii şi a suferinţei e marcată, fireşte, de context, dar are şi o dimensiune autonomă, etern omenească, aceeaşi peste tot şi în orice regim. Am mai spus-o şi altădată: orice tip de „lume” include toate elementele „lumescului”, chiar dacă în dozaje diferite. Pînă şi universul concentraţionar lasă loc pentru iubirea aproapelui, pentru lirism, pentru frînturi de umor, pentru frînturi de bucurie patetică, pentru revelaţie şi credinţă."

OVIDIU ALBU: Crin Antonescu, o epavă bântuită de fantome isterice (Evenimentul Zilei)
"Candidatul USL la Preşedinţie a oferit duminică o imagine deplorabilă. Incoerent, nevrotic, instabil, Crin Antonescu este în plin naufragiu şi cu cât se zbate mai mult, cu atât se scufundă mai adânc, târând după el şi partidul în tenebrele penibilului. „Deci, eu dacă aveam articol în statut îl dădeam afară, dom’le, pentru penibil. Şi ar trebui poate la următorul Congres să introducem asta: dacă eşti penibil, trebuie să fii exclus, că faci de râs un partid, nu se poate", spunea Crin Antonescu la sfârşitul lunii mai, imediat după ce l-a dat afară din PNL pe Andrei Chiliman, unul dintre cei mai vechi membri liberali. Acum, după ce acelaşi Antonescu a anunţat, dând din mâini, că îl lasă pe Victor Ponta să aleagă ministrul liberal al Transporturilor, ar fi cazul ca membrii raţionali ai PNL, câţi or mai fi, să solicite introducerea de urgenţă a unui astfel de articol referitor la penibil, în joc fiind însăşi supravieţuirea partidului."

ANDREI LUCA POPESCU: Ramona Nicole şi sindromul nevestei (Gândul)
"Ramona Nicole Mănesco, aşa cum franţuzit o recomandă adresa dumneaei de email din cv-ul public, continuă o lungă cazuistică pe care femeile ajunse în politica mare au împământenit-o în România. Simptomele sunt, aproape mereu, aceleaşi: lipsă de pregătire şi de competenţe în domeniul de care ajung să se ocupe, aspect fizic plăcut, cazier curat, statut de nevastă, de amantă sau de fiică. Întotdeauna, calificarea lor se face la locul de muncă. În cinstea femeilor politician din România, trebuie spus că acest profil general este din punct de vedere calitativ mult peste cel al bărbatului politician român. În cinstea doamnei Mănescu, trebuie spus că pleacă în cursă cu onorabilul statut de nevastă, iar nu de amantă. Trebuie spus din start că această viziune misogină asupra lumii politice nu stă în ochii privitorului, ci în cei ai creatorilor acestei lumi politice: bărbaţii politicieni, care promovează aproape exclusiv astfel de femei în politica românească. De la Elena Udrea sau Raluca Turcan, la Cătălina Ştefănescu sau Daciana Sârbu, de la Elena Băsescu la Alina Gorghiu, majoritatea femeilor din politică se încadrează în acest profil."

DRAGOŞ MOLDOVAN: Şoarecele şi pisicuţul (Jurnalul Naţional)
"Întrebare dificilă: îi pot propune unui om, în supermarket fiind, să zicem, să renunţe la un produs fiindcă am constatat eu că este expirat? Hă? Da, sau ba? Practic da. Însă, teoretic, omul îmi poate refuza acest drept, n-am, eu, ce să-i propun lui, n-avem nici în clin nici în mânecă unul cu altul, şi în fond şi la urma urmei de unde ştiu eu la ce-i trebuie produsul respectiv? Sau invers: teoretic îi pot propune, dar practic el mă poate refuza. Na! Din această dilemă nu puteţi ieşi!!! Ecourile gândirii răsună profund. Ce înseamnă o propunere? O iniţiativă, dar şi o sugestie. Până unde poate fi împinsă această metodă persuasivă de invaziune? Până la a-i propune cuiva să-şi unească viaţa cu a ta. Mămăăăăăăă! Propunerea poate fi refuzată, aşa-i? Aşa-i! Refuzul înseamnă o afirmaţie? Uneori şi parţial da. “Vrei o prăjitură? Nu.”, în cazul ăsta “nu” e “nu”. Dar la propunerea-iniţiativă-îndemn, “hai să ne căsătorim”, refuzul înseamnă şi afirmaţia că vreau să fiu, în continuare, liberă."

RĂZVAN MATEO MATEESCU: Putin Mondialu’ nu vrea pace şi... pace (Puterea)
"Rusia se încăpăţânează să susţină regimul lui Assad din Siria. Nu contează numărul de morţi din ambele tabere, atât timp cât, de fapt, este războiul civil al altora. Interese strategice militare şi economice, dar şi fanfaronade de „lideri mondiali” care îşi arată muşchii, să nu cumva să pară mai slabi decât rivalii americani, stau în spatele acestei atitudini. Şi cu ce preţ? O sută de mii de vieţi, câte s-au pierdut până acum? Două sute de mii vor fi de-ajuns? Nici un regim nu merită să fie menţinut cu un asemenea sacrificiu uman. Putin Mondialu’ nu vrea nici măcar cu o vorbă oficială să îl deranjeze pe Assad, dictatorul sirian. Ar putea, având în vedere că este principalul aliat al acestuia, să îi ceară un armistiţiu, să se aşeze la masa negocierilor cu opozanţii, să dea o pauză gurilor de foc. Atacul chimic despre care se spune că ar fi avut loc pe 21 august, lângă Damasc, a determinat o escaldare a declaraţiilor, dar nicidecum în sensul unei încetări a luptelor, ci spre o internaţionalizare rapidă a conflictului. Totuşi, Assad a lăsat de la el şi a permis experţilor ON."

GABRIEL BEJAN: Cum va reacţiona Antonescu la falsul război dintre Ponta şi Băsescu (România Liberă)
"Declaraţiile de duminică după-amiază ale lui Crin Antonescu arată o nervozitate care nu ar trebui să-l surprindă pe Victor Ponta. Premierul ştie cu siguranţă că supărarea preşedintelui PNL este îndreptată în primul rând împotriva sa. Mai întâi, să subliniem că Antonescu nu a aflat de la premier că, din cele două propuneri ale liberalilor pentru conducerea Ministerului Transporturilor, acesta este de acord cu Ramona Mănescu, ci de la un ziarist prezent la conferinţa de presă. Liderul PNL a reuşit să-şi mascheze surprinderea neplăcută, că nu a fost primul înştiinţat de Ponta, cu o declaraţie diplomată: “Dacă asta este optiunea premierului o salut si urez succes Ramonei Manescu în fruntea ministerului. Foarte bine că a reacţionat repede". Nu la fel de calm a părut însă Antonescu când a vorbit de “problemele” pe care le are în acest moment PNL: “Nu întâmplător ANI nu are altă activitate de un an decât PNL. Nu întâmplător cea mai mare parte din activitatea DNA pare să fie dedicată doar PNL.(…). Nu întâmplător PNL nu coabitează cu Traian Băsescu şi cu regimul său împotriva cărora au cerut votul românilor. PNL nu plăteşte taxă de protecţie unor instituţii de presă, PNL nu negociază aceste lucruri"."

DAN ARMEANU: De ce creşte şomajul cu toate că avem creştere economică (Ziarul Financiar)
"In 2013, cresterea economica este estimata a fi in jur de 2%, insa somajul a crescut de la 6,7% in decembrie 2012 la 7,6 % in iunie 2013, ceea ce ridica intrebarea de ce, daca avem crestere economica, nu exista o majorare a numarului de locuri de munca deci o scadere a somajului. Opinia mea este ca aceasta crestere a somajului in anul 2013 este determinata de structura cresterii economice din acest an. Explicatia este ca in acest an cresterea economica se bazeaza pe aportul peste asteptari al exportului net, pe partea de cerere, si pe agricultura, pe partea de oferta, componente ale PIB care au un impact scazut asupra formarii de noi locuri de munca. Astfel, daca se scoate efectul agriculturii din cresterea economica se observa o decelerare a economiei fata de anul trecut, cu impact negativ asupra cererii de munca. In plus, numărul de companii intrate în insolvenţă în primele 5 luni ale anului 2013 a fost cu 9,5% mai mare faţă de primele 5 luni ale anului 2012, atingând un nou maxim istoric cu efect si asupra somajului. Mai mult, conform unui studiu Coface, rata insolvenţelor în România a atins în 2012 un nivel de 5,67%, faţă de 0,35% în Bulgaria, 0,04% în Polonia, 0,47% în Cehia, 0,1% în Slovacia şi 3,84% în Ungaria."