Publicat: 27 Februarie, 2014 - 09:04
Share

Care sunt problemele la ordinea zilei care îi preocupă pe editorialiştii din presa scrisă? propunem o scurtă trecere în revistă a comentariilor din ediţiile de astăzi...

OCTAVIAN ANDRONIC: Divorţul amiabil (AMOS News)
"Şi chiar s-a părut că au plecat pe drumul cel bun. Doar că, cu timpul, diferenţele de cultură, educaţie şi apucături au început să iasă tot mai mult la iveală. Desele escapade extraconjugale ale mirelui şi cercul său dubios de amici au pus-o tot mai mult pe gânduri pe mireasă şi i-au modificat comportamentul, făcând din partenera duioasă şi grijulie de la început, o persoană cârtitoare şi arţăgoasă, având veşnic ceva de reproşat. Atmosfera din căminul conjugal a devenit tot mai insuportabilă pentru ambii, ajungându-se în cele din urmă la ruptura pe care mirele, de ochii lumii, a încercat să o evite până în ultimul moment, lovindu-se însă de hotărârea de nestrămutat a ei. Mai bine săracă, dar liberă în opoziţie decât prosperă, dar nefericită la putere – a fost argumentul cu care şi-a convins familia. Divorţul nu l-a luat însă pe nepregătite pe mire: pusese deja ochii pe o înlocuitoare, persoană cu experienţă în materie de relaţii extraconjugale, gata oricând să se strecoare în aşternutul încă călduţ, abia părăsit de “cealaltă”."

LIVIU AVRAM: Bietul Ponta. Un singur ţel - Băsescu, o singură armă - trecerea timpului (Adevărul)
"Dacă ne amintim bine, debarcarea lui Băsescu era doar unul dintre obiective, asortat însă de multe alte ţeluri ambiţioase. Odată cu preluarea puterii, în mai 2012, dar mai cu seamă după câştigarea alegerilor, în decembrie acelaşi an, useliştii au purces la atingerea tuturor obiectivelor. Se pare însă că, pe rând, le-au ratat aproape pe toate – în orice caz pe cele mai importante. Puciul ratat împotriva lui Băsescu a chinuit o ţară întreagă vreme de două luni şi a înfiorat toată lumea civilizată. Privatizarea Oltchim s-a transformat într-un circ televizat şi aşa a rămas. Privatizarea CFR Marfă, eşuată şi ea, a dovedit o dată în plus cât de mult a avansat mafia în anturajul Puterii. Insovenţa Hidrolelectrica ne-a fost prezentată ca o mare şi şireată victorie împotriva „băieţilor deştepţi” din energie, dar vedem în aceste zile că totul a fost un simplu joc de scenă, menit a vârî în buzunarele lichidatorului comisionul de succes de 2,2 milioane de euro. Azi, Hidroelectrica se reîntoarce în insolvenţă, cu „băieţii deştepţi” aşteptând la cotitură – dar asta nu mai contează, comisionul a fost plătit."

SEVER VOINESCU: De mărţişor: cum iubea Eminescu (Evenimentul Zilei)
"Dacă nu v-aţi hotărît, încă, asupra unui cadou frumos şi relevant pe care să-l faceţi de 1 martie, am o sugestie. În anul 2000, la editura Polirom, sub titlul "Dulcea mea Doamnă / Eminul meu iubit",a apărut o corespondenţă inedită pînă atunci între Mihai Eminescu şi Veronica Micle. Mai precis, era vorba despre 93 de scrisori ale lui Eminescu către Micle, 15 scrisori ale Veronicăi Micle către Eminescu, 2 scrisori ale Vernonicăi Micle către Harieta, sora lui Eminescu, şi o notă a lui Maiorescu către Eminescu. Înţelegînd importanţa colosală a volumului, editorul a publicat, la început, o ediţie pretenţioasă, în care scrisorile manuscrise erau facsimilate şi tipărite, alăturat. Mai apoi, a apărut şi o ediţie fără facsimile. La vremea respectivă, aşa cum era de aşteptat, volumul a stîrnit multe reacţii. Povestea fascinantă a scrisorilor, care s-au transmis din generaţie în generaţie între succesorii Veronicăi Micle şi au ajuns, imediat după la doilea război mondial, în depozitul unei bănci elveţiene se împleteştea cu povestea extraordinară a familiei dnei Christina Zarifopol-Ilias, profesor la Indiana University în Statele Unite. De altfel, dna Zarifopol-Ilias a îngrijit, transcris, explicat şi prefaţat volumul de epistole. Tot domnia-sa s-a îngrijit ca publicul american să cunoască mai bine pe Eminescu, după publicarea scrisorilor în România."

MARIAN SULTĂNOIU: Cum s-a sinucis Tăriceanu în direct (Gândul)
"Am întrebat în stânga, am întrebat în dreapta, am întrebat la centru – nimic. Toţi, buimaci. Se vedea după cum îşi trăgeau vorbele pe nas. Stăteau perplecşi cu fruntea-n plasme. Câte unu’ repeta mecanic: „Dragă Crin...”, pauză; şi iar: „Dragă Crin...”. „Ce-i dom’le cu ăsta, a dormit în cap?!” Ce să spun... Am trăit momente de panică. Mă uitam la Tăriceanu să-i văd ochii; dacă se mişcă natural. Şi când a spus el: „Eu nu voi accepta aşa ceva”. Cum să vii la tv, a doua zi după ce partidul tău a hotărât, în cvasiunanimitate – bine ori rău, asta-i treaba lui –, ieşirea din USL, şi să spui că tu, unul singur, nu accepţi asta şi te duci la Ponta să-l iei de nodul din gât, ca să-ţi dea ministerele-napoi? ! Cum să faci asta? Nimeni nu ştie ce i s-a întâmplat lui Călin Popescu Tăriceanu, ieri dimineaţă. Pentru că, deşi pare limpede ca lumina zilei, nimănui nu-i vine să creadă că liberalul s-a lăsat atras într-un scenariu atât de grosolan, şi atât de manelist pus în scenă de Victor Ponta, de colegii şi de consilierii săi. Cum a putut intra el, Tăriceanu, în distribuţia unui astfel de şmen, făcut pe la „spatele partidului”, vorba lui Antonescu? Adică, eu aş vrea să ştiu – a crezut Popescu Tăriceanu, măcar o secundă, că poate lua USL-ul de la început? Că-l poate convinge pe Ponta să accepte pretenţiile PNL? Că-l poate convinge, apoi, pe Crin Antonescu să revină în braţele lui Ponta, spăşit şi umil? Plângând îmbrăţişaţi, cu lacrimi de telenovelă, până în weekend, când ar fi urmat să-i dea afară pe unguri din guvern?!"

IONUŢ BĂLAN: Politica dăunează grav onestităţii (Jurnalul Naţional)
"Explicam într-un articol recent - “Petrom şi Philip Morris - agenţi fiscali” - că în momentul în care companiile mari s-au săturat de supraimpozitarea profiturilor şi s-au refugiat în paradisurile fiscale, politicienii europeni, în loc să admită că greşesc, s-au apucat să suprataxeze ţigările şi benzina. Adică, apelează la selecţie adversă şi hazard moral şi-i taxează pe cei care pot. Iar pentru asta se folosesc de lanţurile cu cea mai bună logistică în distribuţie şi de taxarea la sursă. De unde se vede că UE nu e preocupată de creşterea eficienţei, ci numai de acoperirea economică a riscurilor politice. Iar când taxarea are drept scop doar tăinuirea greşelilor politicienilor se ajunge la absurdităţi. Cum ar fi ca nişte antreprenori să se transforme în agenţi fiscali. Deoarece cea mai mare parte din preţul ţigărilor şi benzinei se face venit la stat. Ceea ce înseamnă că antreprenorii satisfac mai degrabă interesele politicienilor, decât pe cele ale propriilor acţionari."

ANCA HRIBAN: Prea moale, prea slab… prea târziu (Puterea)
"Al treilea preşedinte al liberalilor care a dus partidul de mânuţă în curte la PSD. După ce partidul a jucat cum s-a cântat în Kiseleff, unora plăcându-le să dănţuiască aici mai mult decât în Aviatorilor, s-a enervat. Şi-a concediat sfătuitorul şi a început: reinventarea, rebranduirea, refacerea, relansarea. Alt discurs. Altă atitudine. Altă replică. Altă viziune. Proeuropeană, democratică. S-a schimbat vocabularul: stat de drept, independenţa justiţiei, respingerea legii amnistiei şi graţierii, valorile liberalismului. Cât pe ce să te zăpăcească de cap. La ce bun?! Răul fusese făcut! Filmul „Ştiu ce-ai făcut astă-vară” (2012): USL a răsturnat ţara cu susul în jos, cât ai zice „peşte”, lăsând lumea civilizată cu gura căscată. Ce-a făcut şeful tuturor liberalilor ajuns în jilţul de la Cotroceni: a dat indicaţii preţioase magistraţilor, a sancţionat deciziile Curţii Constituţionale, le-a bătut obrazul oficialilor UE şi SUA, îngrijoraţi de tsunamiul politic de la Bucureşti, a cerut explicaţii publice procurorului general pentru o anchetă în curs (frauda de la referendum)… Cât despre bietul partid al Brătienilor, numai de bine. Cu preşedinţii a fost mai complicat."

SABINA FATI: Se retrage Crin Antonescu din cursa prezidenţială? (România Liberă)
"Despărţirea PNL de PSD redeschide posibilitatea “dreptei” de a câştiga alegerile prezidenţiale, dacă liderii din această zonă reuşesc să aibă o strategie comună. Crin Antonescu ştie, însă, că este uzat de relaţiile compromiţătoare pe care le-a avut în ultimii ani. Alianţa liberalilor cu Dan Voiculescu de dragul audienţei şi a susţinerii de care a beneficiat din partea Antenei 3, aducerea lui Gigi Becali pe listele PNL în Parlament la alegerile generale din 2012, interimatul neinspirat la Cotroceni, în perioada suspendării lui Traian Băsescu, dar şi convieţuirea lui cu PSD îl fac nefrecventabil pentru o parte însemnată a electoratului “de dreapta”. Îşi va construi, oare, Crin Antonescu, o trambulină pentru a sări peste trecutul său recent şi va merge într-un tandem, mai mult sau mai puţin, explicit alături de Traian Băsescu în cursa prezidenţială, aşa cum speră unii liberali? Sau liderul PNL se gândeşte la o altfel de construcţie, din care s-ar putea sustrage, negociind cu restul formaţiunilor un loc pentru Klaus Iohannis?"

ANDREEA NEFERU: Ramona Mănescu a plecat de la Ministerul Transporturilor aşa cum a venit. Fără amprentă (Ziarul Financiar)
"Şase luni a stat la Ministerul Transporturilor Ramona Mănescu, absolventă de ştiinţe juridice şi fost europarlamentar, iar cazul său arată încă o dată că România începe să aibă o problemă “de cadre”. Partidele politice nu mai au oameni pregătiţi care să preia portofolii de anvergură precum cel al transporturilor, care dispune de miliarde de euro anual. Fostul ministru al transporturilor s-a remarcat încă de la prima întâlnire cu presa prin sinceritatea sa, chiar dacă aceasta s-a dovedit a nu-i fi deloc benefică. Abia ce preluase mandatul în august anul trecut şi Ramona Mănescu a recunoscut că nu mai circulase cu trenul în România de peste zece ani, dar şi că nu ştie cât costă o călătorie cu metroul, în ciuda faptului că ambele tipuri de transporturi (şi feroviar, şi metroul) se aflau în subordinea sa. Pentru a-şi mai spăla totuşi din păcate, Ramona Mănescu a decis să arate că poate călători şi cu trenul, ca orice român, aşa că în octombrie anul trecut a mers cu trenul până la Constanţa."