Share
27 Feb 2017 - 09:20

Care sunt problemele la ordinea zilei care îi preocupă pe editorialiştii din presa scrisă? Vă propunem o scurtă trecere în revistă a comentariilor din ediţiile de astăzi... 

Octavian Andronic: Sfânta Codruța și muritoarea Laura (AMOS News) 
"„De mult, poate chiar de pe vremea sinistrei, n-am mai asistat la o manifestare atât de plină de respect şi de admiraţie la adresa unei persoane publice. După ce şefa DNA a expus în faţa unei săli pline ochi de persoane şi personalităţi echipate în costume de gală şi uniforme pline de fireturi, cu modestia-i cunoscută, impresionantele realizări ale instituţiei din anul precedent, sortând pe taraba succesurilor un sortiment aproape complet de corupţi cărora li s-a venit de hac, a fost rândul celor mai importanţi invitaţi să-şi exprime sentimentele de adâncă preţuire şi recunoştinţă pentru munca neobosită a acestui veritabil apostol feminin al dreptăţii. În cuvinte meşteşugite a fost evocată personalitatea complexă şi spiritul de sacrificiu a celui care conduce cu mână de fier cruciada împotriva corupţiei. Însuşi preşedintele, emoţionat, i-a urat să tureze la maximum motoarele instituţiei în aşa fel încât nici urmă de corupt să nu mai sălăşluiască pe meleagurile danubiano-carpato-pontice. Echipată într-un taior elegant al cărui roz intens a orbit aproape toată asistenţa, doamna judecător Livia Stanciu l-a evocat în cuvântul său pe omul de ştiinţă britanic Balzac, care ar rămâne mut în faţa efectului reeducativ asupra resursei umane furnizată instanţelor de către colega şi prietena sa, Codruţa. Iar directorul Hellvig n-a putut să-şi reprime un firesc sentiment de invidie faţă de recunoaşterea publică a importanţei şi performanţelor instituției de care SRI este legat aproape ombilical în câmpul tactic. Am asistat pur şi simplu la o slujbă de beatificare a celei pe care cronicile o vor evoca sub numele de Sfânta Codruţa cea Fără de Prihană şi Milă faţă de Corupţi."

Octavian Ştireanu: Băsescu la Justiţie (Azi)
"Într-unul dintre editorialele trecute, care se chema „Urnele sau Cătuşele?“, afirmam că disputa din România acestor zile este între voinţa populară exprimată la vot şi concretizată în decizii ale Guvernului, pe de o parte, şi ofensiva de neimaginat a Sistemului securist, alertat în faţa perspectivei de a pierde din puterile discreţionare în stat. Demisia lui Florin Iordache de la Ministerul Justiţiei a dat un răspuns: Cătuşele au înfrânt Urnele. Ministrul pleacă, Sistemul e biruitor şi-şi continuă marşul infernal peste reguli, norme şi principii democratice. Nu mai departe decât ieri, în plenul Parlamentului, trei lideri importanţi de partide arătau starea reală de lucruri din Rămânia. Liderul UDMR afirma că „statul de drept este o ficţiune grotescă şi o glumă proastă“. Fostul preşedinte al ţării, acum senator şi lider de partid de opoziţie, denunţa obsesia trimiterii oamenilor în puşcărie, afirmând că în toată Europa, numărul dosarelor pentru abuz în serviciu nu atinge 100, în timp ce în România sunt peste 2.700! Iar preşedintele Senatului acuza, din nou, beţia puterii de care sunt cuprinse instituţiile de forţă, ale căror şefi „folosesc guverne şi miniştri pentru a obţine şi mai multă putere“. În orice stat din lume, asemenea teme ridicate la un asemenea nivel, în forul legislativ naţional, ar alarma întreaga societate şi ar determina, cu adevărat, ieşirea oamenilor în stradă. La noi, e pace şi linişte, ministrul pleacă, Sistemul jubilează, anunţă obiectivul următor – demisia Guvernului – şi pregăteşte asaltul final, cel asupra Parlamentului, cu ocazia dezbaterii OUG 13 şi 14."

Cristian Unteanu: O ipoteză tulburătoare: relaţie directă între schimbările climatice şi violenţa socială (Adevărul) 
"De mai mult timp au apărut semnale îngrijorătoare asupra a ceea ce, în acest moment, tinde să se afirme ca un fenomen dintre cele mai îngrijorătoare prin dimensiunea şi profunzimea sa: violenţa socială. Sărmana Românie bogată, liberă să se autodistrugă! Foarte uşor de constatat că, din ce în ce mai rapid, se dezvoltă în toate societăţile acestui început de secol XXI reacţii violente de o intensitate neobişnuită, marcând din ce în ce mai tare relaţiile interumane, dar şi impregnând societăţi întregi în care populaţia asistă stupefiate la apariţia unui ciclu al acţiunilor violente sau ultra-violente ca formă de răspuns imediat şi brutal la orice element considerat contradictoriu de către un individ sau de un grup de indivizi. Ne-am obişnuit cu analizele acestui fenomen din perspectiva opoziţiei Occident/islamism fundamentalist. Cu siguranţă, acesta este unul dintre marile resorturi care au generat terorismul care ameninţă acum spaţiul occidental, cu toate tragediile binecunoscute. Dar, la fel de evident, nu este vorba decât de un capitol al stării de violenţă endemică existentă acum în lume şi, ca atare, nu poate explica decât parţial reacţiile de violenţă, mai ales în spaţiul urban."

Simona Popescu: SRI şi zmeura Marincea (Cotidianul)
"Umblă un zvon cum că generalul Căpşună va fi numit în funcţia deținută până de curând de Florian Coldea. Şi că acesta s-ar fi ocupat şi de ofiţerii conspirați ai Serviciului. Minunată veste, dacă este adevărată, bineînţeles. Poate acum, mai mult ca niciodată, este cazul să se discute la modul cel mai serios despre acoperiţii din presă, pe care noul şef operaţional al serviciului îi cunoaşte foarte bine, deoarece exact el i-a coordonat. Că ei există, nu este ceva negat nici de şeful SRI, Eduard Hellvig, şi nici de Comisia parlamentară de control. Aici nu vorbim despre vreo teorie a conspiraţiei, ci despre o realitate obiectivă: presa – câmp tactic al SRI. Nici n-ar fi ceva grav, atâta vreme cât acoperiţii nu s-ar erija în lideri de opinie, folosindu-şi energic poziţia de jurnalişti pentru a face jocuri politice sau economice. Acum vreo 10 ani, un coleg jurnalist lansa un apel către toţi liderii de opinie din presă să declare dacă sunt agenţi ai unui serviciu secret sau nu. M-am trezit şi eu să-i susţin iniţiativa şi să mă declar, într-un editorial pe care l-am publicat în ziarul România liberă, unde lucram la acea vreme, om dintotdeauna liber de orice obligaţii faţă de servicii secrete sau alte organizaţii care cer subordonare sau obedienţă. Efectul? Două luni m-am simţit ca o străină în propria redacţie. Unii mă priveau cu milă, alţii cu superioritate, iar un număr restrâns de colegi, cu ură."

Dan Constantin: De la Stoltenberg la Uncheșelu (Jurnalul Naţional)
"Pe toate le-am auzit în ultimii ani. Venite din cele mai selecte guri și condeie ale națiunii. Aceeași națiune care acum 20 și ceva de ani era împărțită între cei care au mâncat salam cu soia și ceilalți, între monarhiști și republicani, feseniști și țărăniști... drept e că prima referire la dantura celorlalți de atunci vine - mai țineți minte "boșorogii fără dinți vor să fie președinți"? - dar, după textul lui Gabriel Liiceanu, mi se par mici glumițe. Nu știu cum mai stă domnul Liiceanu cu dantura, acum vreo doi ani și ceva părea perfectă. Și-a etalat-o, zâmbind satisfăcut la decorarea cu ordinul Steaua României în grad de ofițer. Dantura concetățenilor săi fiind o temă veche în scrierile lui, cred că știa la momentul ceremoniei că aproape 80 la sută dintre români aveau probleme cu măselele. Mă și mir că n-a scris atunci un text pe care să-l semneze “Gabriel Liiceanu, decorat cu Ordinul Steaua României cu Dinți”. Lăsând decorațiile la o parte, texte precum “România fără dinți” vin din altă epocă. Epoca în care caracteristicile fizile ale indivizilor îi urcau sau coborau în ierahia socială și în care doar cei aleși supraviețuiau."

Elena Şerban: BULLSHIT-ul lui Dragnea (Puterea)
"Nu trecură nici două săptămâni de când Liviu Dragnea avu un vis ciudat care nu îi mai dădu pace deloc. Se făcea că tocmai fusese ales Stăpânul Universului, legiuitorul cel atotputernic al întregii galaxii la picioarele căruia fiecare pământean și marțian nu mai pridideau să aducă ofrande. Și, cum se bucura el de toate acestea și cum toată suflarea aștepta ca Atotputernicul să dea prima lui decizie, Dragnea hotărî: prima lui lege intergalactică va fi ca el însuși să fie nemuritor, să scape de judecata de apoi. Cum se trezi în România zilelor noastre, anesteziat încă de efectul nemuririi și al atotputerniciei sale, Dragnea a pus mâna pe sceptrul puterii, și-a chemat noaptea cel mai fidel urmaș de la Ministerul Justiției și i-a înmânat onoarea de a face dreptate urmăriților penali și condamnaților pentru abuz în serviciu. S-a închis apoi în turnul său de fildeș, mândru nevoie mare de decizia luată în numele dreptății supreme. Mai ieșea din când în când, întrebând pe câte un argat dacă e totul bine în țară. De frica șefului, nimeni nu i-a spus adevărul în față și nu i-a prezis catastrofa ce avea să vină de unde se aștepta mai puțin: de la cei care l-au pus pe scaunul măreției." 

Razvan Chiruta: Rovana "e cu românii”, dar plătește taxe în Bulgaria (România Liberă)
"„Noi, PSD, suntem cu ţara şi cu românii“, a strigat sâmbătă, cu pumnul în aer, noul ministru al Fondurilor Europene, Rovana Plumb, către miile de oameni săraci aduşi cu autocarele să susţină Guvernul Grindeanu de la Târgovişte. Rovana Plumb ţine atât de mult cu românii încât în 2013, pe când era ministru al Mediului, a introdus un costisitor timbru de mediu care i-a împiedicat mai ales pe cei cu bani puțini să-şi cumpere măcar o maşină ieftină la mâna a doua. Rovana Plumb ţine atât de mult cu ţara încât a făcut tot posibilul să nu achite statului român tocmai acea taxă de poluare şi a înmatriculat Audi-ul Q7 al familiei, autoturism de 50.000 de euro, în Bulgaria. Rovana Plumb ţine atât de mult cu românii încât atunci când a existat o iniţiativă parlamentară de eliminare a timbrului de mediu, tocmai ea a fost cea care s-a opus."
 
Cristian Hostiuc: Ironic, Dragnea şi PSD vor ajunge tot la mâna multinaţionalelor pentru 100 de euro în plus la salariu: Asta dacă vor ca toţi românii să trăiască mai bine (Ziarul Financiar)
"În 1988 sau 1989 sau 1990, România a avut un PIB(valoarea adăugată într-un an) de 38-40 de miliarde de dolari, cu un salariu mediu net de 150 de dolari (3.300 de lei). În 1992, salariul mediu net a scăzut la 65 de dolari, la un PIB de 38 miliarde de dolari. Chiria în Bucureşti era de 40-50 de dolari, pe lună pentru o garsonieră, iar un apartament cu 2 camere era undeva între 4.000-5.000 de dolari. Când m-am angajat, în toamna lui 1993, aveam un salariu net de aproximativ 90 de dolari. În 2000, România avea un PIB de 40 de miliarde de dolari/euro, cu un salariu mediu net de 100 de dolari. O garsonieră în Mihai Bravu, Bucureşti, era undeva la 65 de dolari. Între 2000 şi 2008, investiţiile în economie, atât ale multinaţionalelor, cât şi ale companiilor româneşti, au depăşit 130 de miliarde de euro, ele fiind aproximativ egale de fiecare parte. În 2008, la un PIB de 140 de miliarde de euro (168 de miliarde de dolari), salariul mediu net a fost de 512 dolari(430 de euro). O garsonieră avea o chirie de 200-250 de euro, iar apartament cu 2 camere în Militari era tranzacţionat undevaîntre 70.000-90.000 de euro, dacă nu chiar spre 100.000 de euro la începutul anului. În 2009, când a început criza, PIB-ul a scăzut la 118 miliarde de euro (140 de miliarde de dolari), cu un salariu mediu în România de 460 de dolari(380 de euro). Salariul minim era de 600 de lei brut (150 de euro). Preţul unui apartament de 2 camere a scăzut la 50.000 de euro, iar chiria a rămas între 200-250 de euro."

Format: 

Topic: