Publicat: 5 Martie, 2012 - 09:04

Care sunt problemele la ordinea zilei care îi preocupă pe editorialiştii din presa scrisă? Vă propunem o scurtă trecere în revistă a comentariilor din ediţiile de astăzi...

OCTAVIAN ANDRONIC: Problema vlahilor (Amos News)
"În ciuda bunelor relaţii, de-a lungul ultimilor vreo zece ani sârbii au făcut “ureche surdă” la repetatele noastre intervenţii care vizau drepturile românilor din Valea Timocului. Aproape de neînţeles, acest lucru, în condiţiile în care minoritatea românească din Voivodina beneficia de ele. Am avut prilejul chiar eu, în cadrul unor vizite oficiale, să particip la întâlniri ale liderilor noştri cu reprezentanţii acestei comunităţi şi la promisiunile –aprobate tacit de gazde – făcute cu aceste prilejuri. Cu toate acestea, nimic nu s-a concretizat. Care este explicaţia? Istoria. Românii din Voivodina au făcut parte din fostul imperiu austroungar, de pe vremea căruia au obţinut primele drepturi. Cei din Valea Timocului au împărtăşit soarta tuturor celor din paşalâcul turcesc din această zonă. O minoritate “vlahă” a fost inventată abia după recensămintele de după primul război mondial, nefiind afiliată celei din Voivodina. De-a lungul întregii perioade s-a produs un intens proces de asimilare, care face ca astăzi doar o parte dintre cei 300.000 de vorbitori de limbă română din zona să se considere români. Încăpăţânarea sârbilor de a nu lua în seamă solicitările României ţine de teoria faptului că vlahii nu au un corespondent geostatal. Dacă pentru unguri şi pentru români există nişte tutele statale, pentru “vlahi” nu există nimic. Şi în orice contencios internaţional se poate veni cu argumentul acesta, pentru a scoate din joc România. Cam acelaşi lucru se întâmplă în cazul românilor din Ucraina, trataţi drept moldoveni, interlocutorul agreat în orice negociere fiind Moldova, nu România."

OCTAVIAN ŞTIREANU: Un veto prostesc (Azi)
"Băsescu fusese nu mai departe decât în luna noiembrie, anul trecut, într-o vizită oficială la Belgrad, prilej cu care n-a lăsat nimic de înţeles că ar avea ceva împotriva acestui statut al Serbiei. „Nu se poate spune că partea sârbă nu a făcut paşi în direcţia recunoaşterii drepturilor minorităţilor“, afirma Băsescu, declarând că problema minorităţii române din Serbia nu va reprezenta un impediment pentru aspiraţiile europene ale acestui stat. După numai trei luni, însă, Băsescu a avut o opinie total opusă, ceea ce, pentru cei care-l cunosc, nu mai e nicio surpriză. Veto-ul României la adresa Serbiei – şi care a ţinut doar câteva ore, e drept! – a stârnit ilaritate printre liderii europeni, fiind considerat o atitudine ruptă de spiritul european, demnă de naţionalismele secolului XIX ş.a.m.d. Întrebarea care se pune este ce a vrut, totuşi, să obţină Băsescu din această atitudine ostilă faţă de Serbia: o atenţionare a Europei că, la o adică, ne putem încorda şi noi muşchii? O subalternizare a Serbiei? Sau rezolvarea problemelor minorităţii române din Serbia, într-un moment prielnic de şantaj internaţional?"

RAMONA URSU: Miliarde de nimeni. O mână de băieți deștepți (Adevărul)
"Declaraţia doamnei cu milioane de euro exprimă exact ceea ce gândeşte 2% din populaţia globului. Căci atât e procentul reprezentat de mâna de oameni în ale căror conturi e strânsă jumătate din bogăţia lumii. În acest timp, în Grecia, oameni care cu zece luni înainte aveau un loc de muncă decent stau la coadă pentru a primi de pomană o bucată de pâine. Exact ca în ţările lumii a treia, acolo unde oamenii trăiesc din mila asociaţiilor caritabile. Pe scurt, criza lumii a apărut aşa: o mână de indivizi feroci au descoperit o reţetă de îmbogăţire rapidă, gen Caritas. Cum? E explicat foarte bine în excelentul documentar ”Inside Job”. O bancă acordă împrumut ipotecar pentru o persoană fizică. La rândul ei, banca vinde ipotecile către fondurile de investiţii, gen Lehman Brothers. Acestea din urmă adună de pe piaţă toate creditele, de la cele imobiliare până la cele pentru maşină sau cardul de credit pentru a crea derivate complexe numite obligaţiuni ipotecare colaterale."

SEBASTIAN LĂZĂROIU: Fraudarea alegerilor locale (Evenimentul Zilei)
"Încerc să vă pregătesc pentru şlagărul lunii iunie. Parcă îl aud deja în urechi. “Au furat alegerile!” “Democraţia din România a fost ucisă!”. Îl veţi auzi cu precădere la Trustul Intact, îl veţi auzi la PSD şi la PNL. Nici nu ar fi prima oară în România când Opoziţia şi trompetele sale îşi justifică eşecul la urne prin lungi lamentaţii despre “hoţii” de la Putere care au deturnat simpatiile nemărginite ale poporului pentru USL. E previzibil că se va întâmpla aşa dată fiind diferenţa care îndeobşte apare între scorul de simpatie din sondaje şi rezultatul alegerilor locale. La alegerile locale componenţa politică a votului este mult diminuată. Cine cunoaşte mecanismele de mobilizare la vot la scrutinul din comune şi oraşe înţelege despre ce este vorba. Să luăm ca exemplu o comună din România, cu un număr mediu de 2.000 de votanţi. Poate că jumătate dintre ei nu mai vor să audă de PDL, de Băsescu, de Boc şi alte personaje demonizate în ultimii ani în presa autohtonă. Când operatorul de interviu merge la ei acasă, aceştia vor spune invariabil că, dacă duminică ar fi alegeri parlamentare, ar vota cu USL."

LELIA MUNTEANU: O să-mi iau mitralieră şi mă duc pă croazieră... (Gândul)
"În timp ce Victor Ponta e calm şi prevenitor ca o somaţie de la Enel, Crin Antonescu umblă cu capsa pusă, din post în post. Era un Pacanini al politicii de Dâmboviţa, cânta ca un virtuoz pe două coarde (sol şi mi), până a dat-o-n manele. Ultimul lui hit, care-a ridicat gradenele-n picioare: „(...) vom trece peste toate aceste lucruri, pentru a-i nimici din punct de vedere politic pe aceşti oameni care ne conduc astăzi şi care sunt duşmanii noştri politici (...) Pentru ceea ce fac Traian Băsescu şi ai lui în ţară, noi îi califică drept duşmani. Ne vom lupta cu mijloace democratice, atenţie, fără nicio urmă de extremism, dar ne vom lupta cu ei aşa cum te lupţi cu un duşman, nu cu un adversar. Avem multe probleme să organizăm o asemenea armată de asemenea anvergură, suntem mereu în progres, ei de asta turbează, pentru faptul că nu reuşesc să rupă USL ceea ce ar fi singura lor şansă. Nu vor reuşi, ne vom bate cu ei aşa cum te baţi cu un duşman şi din punct de vedere politic îi vom nimici. Vom elibera această ţară de ei”!  Uau!"

RĂZVAN BĂRBULESCU: Pedeleul şi palinca – pericol mortal în intersecţii (Jurnalul Naţional)
"La Iaşi, ministrul Predoiu a încercat marea cu degetul, ca să depisteze nivelul de popularitate al Exe­cu­tivului. S-a aruncat în mijlocul mulţimii ca în bazin şi mai să-şi rupă gâtul. A constatat că nu e apă. Cât a stat Guvernul în urbea natală a premierului, ieşenii au scandat pe rupte ceea ce scandează protes­ta­tarii din ţară. Şlagărul "Jos Bă­ses­cu!". Ca bonus (semn de în­cre­de­re în premier), au scandat şi "Bă­ses­cu, nu rezişti, nici cu mii de se­cu­rişti!". Ipocrizia politică s-a adap­tat însă împrejurărilor. "Oa­me­nii au dreptul să protesteze", au spus guvernanţii, noi trebuie să ne batem pentru dreptul lor de a protesta etc., etc., etc. Europeni, ce mama naibii.... Rămas fără replică în faţa scan­dă­rilor, ministrul a concluzionat mortal pentru un politician: "Dacă nu mai credeţi în nimic nu mai pu­tem face nimic...". Predoiu a înţeles exact, oamenii nu mai cred în nimic şi resping şmecheriile introduse pe filiera Băsescu. Rămas fără argumente, ministrul a continuat lem­nos: "Fără Guvern e haos. Nu sunt soluţii decât să muncim. Dum­neavoastră aveţi un vot şi îl veţi exercita". Mulţimea i-a răs­puns în versuri: "Anticipate, altfel nu se poate"."

GEORGE DAMIAN: Putin câştigă întotdeauna. Dar Rusia? (Puterea)
"Autoritarul Putin este deocamdată singura soluţie pentru echilibrul Rusiei. Departe de a fi un democrat, departe de a fi un prieten al Statelor Unite sau al Uniunii Europene, Putin rămâne cea mai bună soluţie pentru Rusia, cel puţin el reprezintă o garanţie minimă a unei stabilităţi jucate pe muchie de cuţit. Putin ştie că cel mai mare pericol pentru Rusia nu este reprezentat de Uniunea Europeană sau de Statele Unite, ci de infiltraţia chineză în Asia Centrală şi Siberia, alături de focarele islamice din sud. Rusia se comportă precum un urs încolţit. Simte ameninţarea asiatică, dar îşi arată colţii spre Occident. Rusia este în acest moment un colos cu picioare de lut: economia sa şi stabilitatea socială sunt dependente de exporturile de resurse energetice, gaze naturale şi petrol. Aceleaşi resurse sunt folosite şi ca instrumente de politică externă. O modificare a modului de producere şi folosire a energiei în lumea occidentală va fi dezastruoasă pentru Rusia, care îşi va vedea reduse câştigurile din exporturi. Pacea socială de la Moscova va dispărea în secunda în care banii occidentului nu se vor mai scurge în conturile Gazprom."

DAN CRISTIAN TURTURICĂ:  Un nou proiect politic - cine îl susţine şi cine l-ar vrea îngropat (România Liberă)
"În urmă cu o jumătate de an, am fost invitat să moderez una dintre dezbaterile Conferinţei Naţionale a Economiei Sociale din România. Tema principală a sesiunii privea perspectivele şi problemele de care se lovesc Casele de Ajutor Reciproc. Cei ce nu au mai auzit de iniţialele CAR din perioada comunistă trebuie să ştie că mecanismul de împrumuturi reciproce, fără dobânzi, care funcţiona printre salariaţii din fabricile şi uzinele patriei, prin care milioane de români au reuşit de-a lungul timpului să pună deoparte o sumă suficientă pentru a-şi cumpăra mobilă, sau televizor color, aragaz, frigider, aspirator, sau măcar să-şi plătească datoriile la prieteni, nu doar că a supravieţuit capitalismului, ba chiar a evoluat într-un sistem care acordă credite mici, la dobânzi mult mai scăzute decât băncile. Banii luaţi de la CAR-uri au rămas şi astăzi pentru un număr foarte mare de salariaţi sau pensionari cu venituri la limita supravieţuirii unica soluţie pentru a-şi cârpi sărăcia. Aproape un milion de români apelează curent la ea, mulţi împrumutând doar câteva sute de lei, pentru a-şi plăti medicamentele sau întreţinerea. Ei nu sunt clienţi, ci membri ai Caselor de Ajutor Reciproc."

CRISTIAN HOSTIUC: Degeaba cere Isărescu scăderea dobânzilor dacă oamenii şi-au pierdut încrederea în bănci să ia un credit. Şi nu sunt ei de vină (Ziarul Financiar)
"BNR a redus de trei ori consecutiv dobânda, de la 6,25% la 5,5%, iar Isărescu s-ar fi aşteptat ca imediat, ca în America, băncile să scadă şi ele dobânzile pe tot lanţul, depozite, credite. În acelaşi ritm. Asta ar fi însemnat o reducere cu 12% a costul creditului şi implicit a bonificaţiei la depozite. Dar nu s-a întâmplat aşa. O parte din bănci, confruntate cu un deficit de resurse pe relaţia de finanţare a portofoliului de credite acordat anterior din cauza faptului că băncile mamă le-au redus liniile de împrumutut, au ţinut dobânzile la depozite sus, dacă nu chiar le-au ridicat. Asta, ca să nu le plece şi resursele atrase de pe piaţa internă. La credite noi în lei, dobânzile s-au mărit, după datele BNR din ianuarie. La cele vechi, legate la indicele pieţei interbancare Robor, ratele au scăzut pentru că indicele a scăzut. De la monologul scăderii dobânzilor, guvernatorul BNR a trecut la discuţia despre lichiditate. Băncile au şi vor avea atât de mulţi bani încât vor fi nevoite să reducă dobânzile. Şi asta odată cu venirea primăverii şi topirea zăpezilor, după cum a precizat el poetic."