Publicat: 7 Martie, 2012 - 08:40
Share

 Care sunt problemele la ordinea zilei care îi preocupă pe editorialiştii din presa scrisă? Vă propunem o scurtă trecere în revistă a comentariilor din ediţiile de astăzi...

OCTAVIAN ANDRONIC: Românii au talent la grozăvii (Amos News)
"Îmi amintesc faptul că, în calitate de reporter la „Informaţia Bucureştiului”, înainte de 89, am redactat o perioadă cea mai populară rubrică a momentului: „Aflăm de la Miliţia Capitalei”. Era faptul divers al vremii, oferit cu parcimonie şi cu infinite precauţii. Aveam privilegiul rar să pot citi aproape toate telegramele centralizate referitoare la infracţiunile care se produceau în perioada respectivă. Lumina tiparului vedeau doar ştiri banale. Dar lectura exhaustivă îmi permitea să am o imagine a celor mai grave evenimente. Crimele erau rare şi, de regulă, se produceau la ţară, ca rezultat al beţiei, între vecini sau cunoscuţi. Evenimente  de calibrul criminalului în serie, Râmaru, erau rare şi nu erau popularizate, spre „a nu stârni panică în rândul populaţiei.” Mai puţin cuvioasă pe vremea aceea, lumea era, parcă, mai liniştită şi mai puţin predispusă la comiterea de fapte atroce. Nu reuşesc să înţeleg exact ceea ce s-a întâmplat ca să poată determina escalada de astăzi. Unul din factori – înclin să cred, pentru că este comun celor trei cazuri descrise aici – este psihologic. Este vorba de alienarea tot mai pronunţată la care este supusă o întreagă categorie de oameni. Alienare care vine pe fondul dificultăţilor vieţii de fiecare zi, a nesiguranţei şi a sentimentului lipsei de protecţie, a presiunii exercitate de noile mecanisme economice ce ameninţă să modifice dramatic cursul existenţei indivizilor. În toate cele trei cazuri psihicul făptuitorilor este grav afectat, fără ca acest lucru să dea de gândit celor din jur şi să determine vreo intervenţie."

OCTAVIAN ŞTIREANU: MRU, cu U de la Udrea (Azi)
"Ungureanu vorbeşte pe deasupra opoziţiei şi adversarilor politici. Pe traseu, mai presară câte-o şmecherie, care dă bine la peluză. Cum a fost aceea despre schimbarea din funcţie a Robertei Anastase, cerută de opoziţie. Premierul declară că nu poate să facă „lucruri imposibile“, cum ar fi această schimbare. „Cum se amestecă un Executiv în afacerile Legislativului? Aştept să îmi arate felul în care poate să facă un Executiv asta“, vorbeşte premierul ca din cărţi. Dar nimeni nu i-a cerut s-o schimbe el pe Anastase din funcţie. Sensul în care i s-a solicitat implicarea în acest caz era să se adreseze coaliţei de la putere, care l-a pus premier, cerându-i să-i asigure condiţii de lucru cu Parlamentul, dacă şi-ar dori cu sinceritate acest lucru. Asta însemna că PDL, dacă îl iubeşte aşa tare pe dl Ungureanu, în special, şi democraţia, în general, nu avea decât s-o revoce din funcţie pe Anastase, cum a procedat PSD cu Geoană. Premierul nu pare, însă, dispus, să întindă coarda prea tare faţă de PDL, fiind cu urechea foarte ciulită la ce zumzete vin dinspre Modrogan. Iar de-acolo, Elena Udrea decretase, sâmbătă, că „nu există niciun motiv“ pentru schimbarea Robertei Anastase din funcţie şi că solicitările USL în acest sens sunt „nişte pretexte“."

ION M. IONIŢĂ: Salvează Ungureanu guvernarea PDL? (Adevărul)
"Raed Arafat, omul de la care a plecat tot iureşul politic al acestei ierni, este pe primul loc în topul încrederii, arată sondajul IMAS realizat pentru „Adevărul". Astăzi, Raed Arafat se bucură de o cotă de încredere de 76,1%, iar pe locul al doilea se situează Regele Mihai, cu aproape 29%. Cu 22,3% , premierul Ungureanu se situează în pluton cu Victor Ponta, 23,7%, şi cu Crin Antonescu, 23,3%. Traian Băsescu a făcut o imensă gafă politică în momentul în care l-a executat în direct la televiziune pe părintele SMURD. Aflat în sondaje la categoria „muscă", preşedintele a vrut să-l facă KO pe un supergreu ca Arafat. Însă Traian Băsescu s-a repliat rapid şi a făcut două mişcări care să-l menţină în meci. Prima, l-a rechemat pe Arafat la minister. A doua, l-a adus pe Mihai Răzvan Ungureanu la Palatul Victoria. Noul premier trebuie să refacă imaginea guvernării şi să-i ofere lui Traian Băsescu şansa de a conta  în jocul politic şi după alegerile din acest an."

DAN STANCU: "Marele Satana" întinde o mână Iranului. Timpul se scurge (Evenimentul Zilei)
"Premierul israelian, Benjamin Netanyahu, a mers la Washington, luni, cu un mesaj clar pentru preşedintele Statelor Unite, Barack Obama: Israelul va rămâne "stăpânul propriului destin" şi se va asigura că iranienii nu obţin arma nucleară, iar SUA ar face bine să îşi susţină aliatul tradiţional. "Pentru ei, voi sunteţi Marele Satana, noi suntem Micul Satana. Şi ştiţi ceva, domnule preşedinte? Cred că în privinţa acestui ultim aspect au dreptate", i-a spus Netanyahu liderului de la Casa Albă. În momentul de faţă, Washingtonul admite că sancţiunile impuse Iranului nu şi-au atins scopul, dar nu poate trece cu vederea un aspect important – oficialii de la Teheran şi-au exprimat, la începutul anului, disponibilitatea de a negocia cu marile puteri o soluţie în dosarul nuclear."

RODICA CIOBANU: Iată un om care ştie ce vrea şi ne spune şi nouă (Gândul)
"Iată un om care ştie ce vrea şi ne spune şi nouă. Premierul Mihai Răzvan Ungureanu are două ţeluri politice bine definite, pe care le-a prezentat, concis, la postul public de televiziune. Primul: să rămână prim-ministru şi după alegerile  parlamentare – „Nu vreau să mă opresc în noiembrie,  n-am venit să peticesc, ci să construiesc”. Al doilea: să candideze şi să fie ales preşedinte – „Acest guvern trebuie să funcţioneze bine, iar, dacă acest lucru se întâmplă, putem discuta şi mai departe”. Este un viitor atât de limpede, atât de precis trasat, încât aproape că nu mai lasă loc de necunoscute. Este, totodată, drumul care i-a fost predestinat de către Traian Băsescu, care şi-a aflat în MRU, urmaşul, şi de către PD-L, partidul disperat după un salvator."

RĂZVAN BĂRBULESCU: Pedeleul şi palinca – pericol mortal în intersecţii (Jurnalul Naţional)
"La Iaşi, ministrul Predoiu a încercat marea cu degetul, ca să depisteze nivelul de popularitate al Exe­cu­tivului. S-a aruncat în mijlocul mulţimii ca în bazin şi mai să-şi rupă gâtul. A constatat că nu e apă. Cât a stat Guvernul în urbea natală a premierului, ieşenii au scandat pe rupte ceea ce scandează protes­ta­tarii din ţară. Şlagărul "Jos Bă­ses­cu!". Ca bonus (semn de în­cre­de­re în premier), au scandat şi "Bă­ses­cu, nu rezişti, nici cu mii de se­cu­rişti!". Ipocrizia politică s-a adap­tat însă împrejurărilor. "Oa­me­nii au dreptul să protesteze", au spus guvernanţii, noi trebuie să ne batem pentru dreptul lor de a protesta etc., etc., etc. Europeni, ce mama naibii.... Rămas fără replică în faţa scan­dă­rilor, ministrul a concluzionat mortal pentru un politician: "Dacă nu mai credeţi în nimic nu mai pu­tem face nimic...". Predoiu a înţeles exact, oamenii nu mai cred în nimic şi resping şmecheriile introduse pe filiera Băsescu. Rămas fără argumente, ministrul a continuat lem­nos: "Fără Guvern e haos. Nu sunt soluţii decât să muncim. Dum­neavoastră aveţi un vot şi îl veţi exercita". Mulţimea i-a răs­puns în versuri: "Anticipate, altfel nu se poate"."

ANDI TOPALĂ: Gunoiul de sub preşul MAI (Puterea)
"Ce pile o fi avut agentul psihopat de nu a fost ejectat de sistem până acum? Ce pile poate să aibă un astfel de personaj care în şapte ani îşi terorizează vecinii, îşi bate soţia, îi dă foc la haine, se ia la bătaie în trafic, alegându-se cu dosare penale şi cu amenzi penale? La locul de muncă era un angajat exemplar, fireşte, astfel că nimeni nu-l bănuia a fi un monstru. Şefii lui nu-şi aduc aminte să fi avut ieşiri violente precum în viaţa civilă. Cu toate acestea, sistemul se dovedeşte a fi găunos. De la medicul său curant până la agenţii secreţi ai MAI. Un sistem profesionist, bine organizat, nu dă voie unor indivizi cu probleme socio-psiho-comportamentale grave să-l penetreze sau să rămână în interior."

GABRIEL BEJAN:  Viaţa fără viitor. Cum i-a văzut Djuvara pe români în 1990 şi ce s-a schimbat de atunci (România Liberă)
"<<Haina albă de cânepă era înlocuită cu haina orăşenească cea mai tristă, constituită de cele mai multe ori, în partea de sus dintr-o flanelă sau un tricou cenuşiu, uneori jerpelit. (...) În tot cazul, estetic, era o prăbuşire totală. Lăsasem o sărăcie oarecum smerită şi decentă, regăsisem o mizerie pretenţioasă şi cu arţag>> - Neagu Djuvara. V-aţi întrebat vreodată cum va arăta România peste 20 de ani? Cum vom trăi noi, românii, într-un viitor în care lumea, în general, va fi fundamental diferită de cea pe care o ştim acum? Aceste întrebări ar trebui să frământe clasa politică, dar ar trebui să ne frământe pe fiecare dintre noi. Asta pentru că viaţa ar trebui să însemne, înainte de toate, optimism, evoluţie personală şi luptă pentru un viitor mai bun. Câţi dintre români sunt dispuşi în acest moment să se elibereze din captivitatea în care îi ţine prezentul şi au ajuns la concluzia că nu au nimic de câştigat dacă stau tot timpul cu ochii spre trecut? Ca să răspundem la această întrebare ar trebui să vedem mai întâi ce s-a întâmplat în ultimii 20 de ani, cu o bună parte din populaţia acestei ţări."

SORIN PÂSLARU: Cum am pierdut trei sferturi din bugetul transporturilor în 2011 (Ziarul Financiar)
"Institutul de Statistică a anunţat ieri că produsul intern brut a fost de 578 miliarde de lei în preţuri curente anul trecut, mai bun cu 31 miliarde de lei decât nivelul pe care a fost construit bugetul pe 2011, de 547 miliarde de lei. Îmbunătăţirea activităţii în economie nu a avut însă niciun ecou în veniturile bugetului consolidat, care au fost egale cu estimările iniţiale, adică circa 181 miliarde de lei. Aceasta înseamnă că în loc să fie de 33,1% din PIB ponderea veniturilor bugetare totale (obţinută din raportul dintre 181 miliarde lei venituri şi PIB-ul estimat de 547 miliarde de lei) a fost de doar 31,3% (raportul dintre 181 miliarde de lei venituri şi PIB-ul obţinut de 578 miliarde de lei), cu 1,8% din PIB mai puţin."