9 Sep 2014 - 08:54

Care sunt problemele la ordinea zilei care îi preocupă pe editorialiştii din presa scrisă? Vă propunem o scurtă trecere în revistă a comentariilor din ediţiile de astăzi... 

OCTAVIAN ANDRONIC: Răzbunarea lui Tăriceanu (AMOS News) 
De astăzi, Călin Popescu Tăriceanu deschide lista de semnături pentru demiterea preşedintelui.  Anunţul său prealabil a fost primit cu proteste vehemente din partea liderilor aflaţi în opoziţie şi cu rezerve de cei de la putere. Comentariile au variat între "ce rost mai are acum" şi "ne gândim şi vedem pe parcurs".  Motivele pe care le invocă preşedintele Senatului, cel care era premier la prima suspendare, se referă la încălcări ale Constituţiei devenite un abicei în practica prezidenţială. Dintre acestea Tăriceanu a selectat întrunirea PMP de la Cotroceni şi fotografiile cu tricou de partid, precum şi amestecul în procesul de nominalizare a comisarului european. Motive la fel de bune ca oricare altele dintre cele pe care le-a oferit aproape fără întrerupere şeful statului. 
 
Andrei PLESU: Un interviu din 2002 (Adevărul) 
Printre vechi interviuri, lăsate în afara culegerii „Din vorbă în vorbă” (Humanitas, 2013), am regăsit unul publicat de Robert Turcescu în Evenimentul Zilei (2002). Reiau un fragment, pentru motive pe care le voi enumera, laconic, la sfîrşit.
(…) Robert Turcescu: Cum vi se pare acum viaţa politică din România, raportul acesta dezechilibrat dintre putere şi opoziţie? Andrei Pleşu: Într-adevăr, absenţa unei opoziţii cu perspective consistente este un lucru foarte grav pentru că riscăm să ne obişnuim iarăşi cu ideea unui singur partid. E, în mod absolut, vina actualei opoziţii care, încă de pe vremea în care era la guvernare, dar şi prin comportamentul ei de acum, s-a dovedit a fi incapabilă să impună ceva credibil şi durabil pe plan politic. Dacă lucrul ăsta nu se va rezolva în următorii doi ani, mă aştept la împrejurări foarte grave pentru România. Alt lucru care mă deprimă este calitatea foarte discutabilă a oamenilor politici. La noi n-a apărut încă omul politic exemplar, de anvergură reală, civilizat, echilibrat, consecvent cu el însuşi, fără să fie isteric, fără să fie fanatic, pe scurt, omul politic european.

Mălin BOT: Dacă nu căscăm bine ochii, riscăm ucrainizarea României (Evenimentul Zilei)
Multe evenimente importante, consumate în ultimii doi ani, pot fi reinterpretate într-o nouă cheie după ce Putin a început dezmembrarea Ucrainei. România nu este total ferită de pericolul ”ucrainizării”, dacă românii nu sunt mult mai atenți cu ce se întâmplă în jurul lor și se lasă atrași în jocul dezbinării.Acum un an un posibil plan al Rusiei de a rupe bucăți din Ucraina era tratat cu multă reticență și considerat mai degrabă produs al unei scenarite paranoide. Astăzi vedem imagini cu o țară distrusă de război și dezmembrată de grupări teroriste susținute de la Moscova.
Terenul a fost pregătit din timp de la Moscova pentru succesul operațiunii. A avut loc un război mediatic, apoi o destabilizare din interior și abia la final s-a ajuns la „omuleții verzi” din armata Rusiei care își petrec concediul de odihnă sub arme în războiul civil din Ucraina.

Iulian ANGHEL: Libertatea nu e gratis: România are nevoie şi de un „NATO economic“ (Gândul)
În condiţiile în care separatiştii ucraineni înarmaţi şi sprijiniţi de la Moscova susţin că vor fi mulţumiţi doar când vor ajunge la graniţele României, iar preşedintele Ucrainei Petro Poroşenko a afirmat la BBC că Rusia nu poate cuceri rapid doar Kievul, dar chiar şi Bucureştiul sau alte capitale, întrucât are o armată modernă de 1,2 milioane de oameni, un nou angajament de securitate clar al NATO este binevenit.România şi-a atins obiectivele la summit-ul NATO de la Newport (Ţara Galilor) de la sfârşitul săptămânii trecute, susţine preşedintele Traian Băsescu: va avea un comandament NATO pe teritoriul ei, o unitate NATO de intervenţie rapidă compusă din câteva sute de oameni şi un centru de pregătire navală la Marea Neagră, ce va fi vizitat cu regularitate de vase americane şi NATO. Dar pentru România, securitatea trebuie însoţită de investiţii, prin urmare ea are nevoie şi de un NATO economic.

Dan Cobstantin: Băse cu bordura, Erdogan, 1 ½ oră cu Obama(Jurnalul Naţional)
Băsescu Traian şi-a arogat cu emfază succesul obţinut la Summit-ul NATO prin includerea Mării Negre ca un element strategic cheie în politica militară a Alianţei. Mai era puţin şi Băsescu, îmbătat de propriile vorbe, ar fi fost în stare să spună că el apus pe hartă Marea Neagră şi că acest reper geografic este determinat de activitatea prestată de el şi familia lui pe Litoral. Rolul lui Băsescu la Summit a fost însă unul absolut secundar, preşedintele României ieşind în evidenţă prin momentele penibile oferite. El s-a arătat un ţopăitor de talent, sărind pe peluză ca să ajungă în faţa lui Obama şi să-i capteze atenţia făcând echilibristică pe bordură (!!). Cel care s-a remarcat în mod real la Summit a fost noul preşedinte al Turciei, Recep Tayyip Erdogan. Întâlnirea pe care  a avut-o cu preşedintele SUA a durat 90 de minute, fiind cea mai consistentă discuţie purtată de liderul american în întâlnirile bilaterale. Informaţia a fost pe larg comentată în conferinţa de presă de la Departamentul de Stat în care s-a relevat că Turcia este principalul aliat la Marea Neagră. 

Răzvan Mateo Mateescu: Președintele tuturor legumelor(Puterea)
Suspendarea lui Băsescu, de fapt transformarea campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale într-una pentru referendumul de demitere a președintelui, este o strategie pe care PSD și aliații săi își bazează speranțele într-o victorie la scrutinul din noiembrie.Dacă Băsescu nu e, nimic nu e, par să își fi dat seama politicienii de la Putere uitându-se la atuurile lor în lupta electorală. Ponta e un candidat slab, Tăriceanu și mai slab, Iohannis câștigă teren, Udrea e peste tot, cântă și dansează, Macovei sare la gât, așa că trebuia făcut ceva. O suspendare și referendumul ce îi va urma ar fi, cred ei, motivele reînvierii spiritului care i-a adus la putere în 2012, deși obiectul revoltei e pe cale de dispariție, și anume ce au denumit a fi „răul pentru țară” reprezentat de Băsescu.

DAN CRISTIAN TURTURICĂ: NATO își face treaba. România, când? (România Liberă)
Istoria ne pune din nou în față, brutal dar sincer, o oglindă. Ce vedem în ea? Același paradox jenant care ne urmărește de 25 de ani încoace.
Pe de o parte, evenimentele internaționale, de la granițele noastre sau mai îndepărtate, deși complicate și îngrijorătoare, ne-au fost mai degrabă favorabile. Chiar și atunci când am avut motive să ne fie frică pentru viitorul națiunii, urmările au fost, în final, de bun augur. Pe de altă parte, nu suntem capabili să profităm la maxim de turnura fericită a lucrurilor. De ce? Pentru că în timp ce istoria sau prietenii se achită de partea lor de misiune, noi nu facem cea ce ne revine nouă ca efort, pentru a capitaliza schimbările pozitive și a le traduce într-o viață mai bună pentru toți cetățenii și într-o întărire a democrației.

Format: 

Topic: