Publicat: 25 Decembrie, 2015 - 08:33
Share
Omul cel nou în Hristos este omul în care locuieste pacea lui Dumnezeu și care lucrează pentru împăcarea oamenilor

PASTORALA PREAFERICITULUI PĂRINTE PATRIARH DANIEL LA NAȘTEREA DOMNULUI 2015

Pacea lui Dumnezeu dăruită oamenilor

PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL,

PREACUCERNICULUI CLER ȘI PREAIUBIȚILOR CREDINCIOȘI DIN ARHIEPISCOPIA BUCUREȘTILOR

HAR, MILĂ ȘI PACE DE LA HRISTOS DOMNUL, IAR DE LA NOI PĂRINTEȘTI BINECUVÂNTĂRI

'Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu

Și pe pământ pace, între oameni bunăvoire !'

(Luca 2, 14)

Preacuvioși și Preacucernici Părinți,

Iubiți credincioși și credincioase

Sărbătoarea Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos are multe întelesuri duhovnicesti, pentru că întruparea sau înomenirea Fiului veșnic al lui Dumnezeu este izvorul multor daruri și binefaceri pentru omenire.

Fiul lui Dumnezeu Cel veșnic viu Se face Om muritor, pentru a dărui oamenilor muritori viața vesnică. Fiul lui Dumnezeu Se face Om, pentru ca omul să poată deveni fiul lui Dumnezeu după har (cf. Ioan 1, 12). Pe scurt, înomenirea lui Dumnezeu are ca scop îndumnezeirea omului.

Coborârea Fiului lui Dumnezeu Iisus Hristos între oameni este începutul înălțării omului în împărăția iubirii Preasfintei Treimi. Însă această înăltare a omului are ca bază împăcarea dintre Dumnezeu Cel Sfânt și omul căzut din legătura cu El prin păcatul neascultării. Planul lui Dumnezeu de împăcare a Sa cu omenirea căzută prin păcatul neascultării este binevestit de îngeri la Nașterea Fiului Său ca om în Betleem. În această privință Sfântul Chiril al Alexandriei, în al său Comentariu la Evanghelia după Luca, spune că îngerii au cântat 'slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire' (Luca 2, 14), deoarece îngerii 'sunt în pace cu Dumnezeu, și ei în nici un chip nu încalcă hotărârea lui Dumnezeu și stau în mod temeinic în dreptate și în sfințenie. Dar noi nenorocitii, aducem și asezăm împotriva vointei Stăpânului nostru poftele noastre, și de aceea ne aflăm ca niste vrăjmasi ai Săi. Însă această stare a fost dezlegată de către Hristos. Căci El este pacea noastră, și El, prin Sine, ne-a unit cu Dumnezeu Tatăl. El a scos dintre noi și Dumnezeu păcatul care ne făcea dusmanii lui Dumnezeu, El ne-a făcut drepti prin credință și El cheamă aproape de Dumnezeu pe cei care nu erau aproape de Dânsul'.

Taina Nasterii Domnului Iisus Hristos în Betleem este reprezentată în chip simbolic și duhovnicesc în Liturghia euharistică ortodoxă, mai întâi prin Rânduiala Proscomidiei, când se pregătesc darurile liturgice (pâine și vin) care vor fi aduse, la momentul potrivit al Sfintei Liturghii, pe Sfânta Masă din Altar pentru a fi sfințite. Proscomidiarul reprezintă pestera de la Betleem, iar cruciulița care stă pe un suport semisferic, deasupra pâinii de pe Sfântul Disc, este numită 'Steaua' care i-a călăuzit pe cei trei magi de la Răsărit, și care s-a oprit deasupra pesterii de la Betleem, unde se afla Pruncul Iisus, numele cetătii Betleem însemnând 'Casa Pâinii'. De aceea, când acoperă Sfântul Disc, preotul rosteste cuvintele: 'Și venind steaua, a stat deasupra unde era Pruncul' (Matei 2, 9). Înainte de începerea Sfintei Liturghii euharistice, preotul slujitor se roagă rostind cuvintele din cântarea îngerilor de la Betleem: 'Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire' (Luca 2, 14).

Pacea lui Dumnezeu dăruită oamenilor în și prin Iisus Hristos este celebrată în întreaga viață liturgică a Bisericii Ortodoxe, dar mai ales în Sfânta Liturghie, când se rostesc cuvintele: 'Pace tuturor' și 'Pace tie cititorule' la citirea Apostolului, 'Pace tuturor' și 'Pace ție celui ce ai binevestit' la citirea Sfintei Evanghelii, 'Pace tuturor' înainte de Crez, după ecfonisul: 'Cu îndurările Unuia-Născut Fiului Tău...', și 'Pace tuturor' după rugăciunea Tatăl nostru.

Vorbind despre pacea lui Dumnezeu făcută și adusă de Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Sfântul Apostol Pavel spune că Însusi 'Dumnezeu Tatăl era în Hristos, împăcând lumea cu Sine însusi... și punând în noi cuvântul împăcării' (2 Corinteni 5, 18-19).

Această pace se și numeste 'pacea lui Dumnezeu, care covârseste orice minte și care păzeste inimile și cugetele noastre în Hristos' (Filipeni 4, 7). Această pace dăruită oamenilor în și prin Hristos este temelia împăcării oamenilor cu Dumnezeu și a împăcării și înfrătirii popoarelor între ele. De aceea, Apostolul Neamurilor spune despre Hristos că 'El este pacea noastră, El Care a făcut din cele două lumi (iudeii și neamurile) — una, surpând peretele din mijloc al despărtiturii, desfiintând vrăjmăsia în trupul Său, legea poruncii și învătăturile ei, că întru Sine pe cei doi să-i zidească într-un singur om nou și să întemeieze pacea. Și să-i împace cu Dumnezeu pe amândoi uniti într-un trup, prin Cruce, omorând prin ea vrăjmăsia' (Efeseni 2, 14-16) .

Așadar, omul cel nou în Hristos este omul în care locuieste pacea lui Dumnezeu și care lucrează pentru împăcarea oamenilor cu Dumnezeu și întreolaltă. De aceea, 'făcătorii de pace, fiii lui Dumnezeu se vor chema' (Matei 5, 9).

Întrucât Dumnezeu este Dumnezeul păcii (cf. Romani 15, 33; Filipeni 4, 9), pacea este dar al lui Dumnezeu și roadă a Duhului Sfânt (cf. Galateni 5, 22), pacea este însotită de dreptate și de bucurie, pentru că 'Împărăția lui Dumnezeu este dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt' (Romani 14, 17).

Darul păcii spirituale, al împăcării omului cu Dumnezeu, cu sine și cu semenii se cere prin rugăciune și se cultivă prin gânduri, cuvinte și fapte bune, astfel încât pacea spirituală a sufletului devine izvor de pace socială, de pace în familie, în comunitate și în lume.

Sfinții Părinți ai Bisericii învață că patimile egoiste ca: lăcomia sau iubirea obsesivă de avere, de putere și plăcere și altele asemănătoare produc în suflet tulburare, iar această tulburare se răsfrânge apoi în relatiile dintre oameni, care devin tensionate, conflictuale și chiar violente, mai ales din cauza nedreptătilor și suferintelor create de lăcomie. Când inteligenta umană este stăpânită de patimile egoiste ale invidiei, vicleniei și minciunii, ea produce în suflet și în societate dezordine și multe răutăti, în schimb întelepciunea care vine de la Dumnezeu este 'curată, apoi pasnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de milă și de roade bune, neîndoielnică și nefățarnică. Și roada dreptătii se seamănă întru pace de cei ce lucrează pacea' (Iacob 3, 17-18).

Iubiți frati și surori în Domnul,

Sfânta Evanghelie ne spune că în timpurile din urmă, care pot fi întelese și ca timpuri de criză spirituală și morală, 'din pricina înmulțirii fărădelegii iubirea multora se va răci' (Matei 24, 12), iar Sfântul Apostol Pavel, vorbind despre degradarea spirituală a societătii când slăbeste credința oamenilor în Dumnezeu și când libertatea lor nu mai este unită cu responsabilitatea, spune ucenicului său Timotei, episcop în Efes: 'și aceasta să stii, că în zilele din urmă vor fi vremuri grele; că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginti, lăudărosi, trufasi, hulitori, neascultători de părinți, nemultumitori, fără cucernicie, lipsiți de dragoste, neînduplecati, clevetitori, neînfrânati, cruzi, neiubitori de bine, trădători, necuviinciosi, îngâmfati, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu, având înfătisarea adevăratei credinte, dar tăgăduind puterea ei. Depărtează-te de acestia...' (2 Timotei 3, 1-5).

În fața acestei crize spirituale și morale, creștinii statornici și luptători nu se descurajează, ci răspund printr-o viață spirituală și morală mai intensă, potrivit îndemnului: 'fii credincios până la moarte și îți voi da cununa vieții' (Apocalipsa 2, 10).

Cât de mare este darul păcii spirituale a sufletului și darul păcii sociale în familie, în comunitate și în lume se poate întelege mai ales când această pace lipseste, când pacea și bucuria sufletului sunt înlocuite cu tulburarea și cu depresia, cu ceartă și cu violenta, cu răzvrătirea și ura, cu învrăjbirea și ostilitatea, când fiecare judecă pe toți ceilalti, fără a-și vedea propriile greșeli.

Astăzi, când crește violenta verbală și fizică în familie, în scoală, în societate și se înmultesc conflictele militare și terorismul în multe părți ale lumii, când mulți oameni, fiindcă nu mai au pace și bucurie în suflet, caută fericirea în alcoolism ori în consumul de droguri, iar alții ca să scape de depresie și deznădejde se sinucid, activitatea educatională, pastorală și social-filantropică a Bisericii trebuie intensificată. Împreună cu familia, cu scoala și cu alte institutii abilitate, Biserica trebuie să dezvolte și mai mult o educație și o cultură a păcii spirituale interioare și a păcii sociale, o cultură a respectului reciproc și a reconcilierii, în locul urii, al învrăjbirii și al violentei prezente în lumea de azi. În acest sens, este foarte actual îndemnul Sfântului Apostol Pavel care spune: 'Căutati pacea cu toți oamenii și sfintenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu' (Evrei 12, 14).

Această perspectivă a unei culturi a păcii spirituale și sociale trebuie studiată și promovată mai ales începând cu anul 2016, declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca An omagial al educatiei religioase a tineretului crestin ortodox. Modul pozitiv în care este dobândit și cultivat darul păcii prin rugăciune și actiune educativă, personală și comunitară, poate deveni modul de viață sănătoasă și armonioasă într-o lume individualistă și secularizată, agitată și stresată, tehnicizată și robotizată, în care, în mod paradoxal, există multă comunicare virtuală, dar puțină comuniune reală, multă aglomeratie de oameni în orase, dar putine remedii pentru singurătate și depresie.

De aceea, darul păcii și al bucuriei sărbătorii Nașterii Domnului Hristos trebuie împărtăsit, prin rugăciune și daruri spirituale și materiale, mai ales în aceste zile, copiilor orfani, bătrânilor singuri, oamenilor săraci, familiilor îndoliate și întristate, bolnavilor și tuturor celor necăjiți și neajutorati.

Astfel, pacea și bucuria îngerilor și păstorilor de la Betleem vor lumina sufletele și chipurile oamenilor care simt că semenii lor cu suflet bun și generos devin mâinile iubirii milostive a lui Hristos către toți oamenii defavorizați, aflați în nevoi sau în dificultate.

Ca și în anii trecuți, în noaptea de 31 decembrie 2015 spre 1 ianuarie 2016 ne vom aduna în biserici spre a multumi lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El, mai ales pentru darul vieții, și spre a-I cere ajutorul Său pentru Anul Nou în care intrăm.

Cu prilejul sărbătorii Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos și al Anului Nou — 2016, vă adresăm tuturor doriri de sănătate și mântuire, pace și bucurie, dimpreună cu urarea traditională: La mulți ani !

'Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtăsirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți !' (2 Corinteni 13, 13).

Al vostru către Hristos-Domnul rugător și de tot binele doritor,

D A N I E L

PRIN HARUL LUI DUMNEZEU

ARHIEPISCOP AL BUCUREȘTILOR, MITROPOLIT AL MUNTENIEI ȘI DOBROGEI, LOCȚIITOR AL TRONULUI CEZAREEI CAPADOCIEI

ȘI PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

Dată în Reședința Patriarhală din București, cu prilejul Sărbătorii Nașterii Domnului; anul mântuirii 2015.

Biroul de Presă al Patriarhiei Române