Publicat: 10 Decembrie, 2020 - 16:00
Share

Nu sunt nici politician și nici virusolog. Așa că voi vorbi despre ambele. Pentru că asta face toată lumea bună în tara asta. Vorbește și susține teze, mai ales despre ceea ce nu știe.

Cum bine știm dar transpare clar în ultimile zile, la politica se pricepe oricine. Este suficient să vedem ocupațiile (că de meserie la unii nu poate fi vorba) celor ce vor fi fost aleși parlamentari pentru a înțelege cât de ușor este să faci politică. Deopotrivă la medicina că și la fotbal și politica se pricepe toată lumea. Orice persoană respectabilă știe cum se tratează diferite afecțiuni, ce antibiotic este mai tare, are vaste cunoștinte de virusologie și vaccinologie și mai presus de toate ne explica cât de ușor este să practici aceasta meserie. Mai interesant este că unii sunt atât de convingători încât reușesc să creeze adevărate curente de opinie. Mult mai lesne decât medicii practicieni care sunt priviți cu suspiciune. Cât despre efecte adverse sau sechele după vaccinuri, deja învățații după ureche, din scara blocului sau din mediul virtual, pare că au scris tomuri. Imaginare desigur.

Apolitic și puțin interesat de subiect, aș pune în discuție câteva idei după evenimentul electoral de duminică. Absenteismul se datorează nu doar dezinteresului sau comodității multora dintre noi. S-au mai relevat câteva categorii de cetățeni după cum urmează. „Fricoșii” pe care teroarea mediatica și informațională și mai ales așa numitele mesaje de interes public i-au  făcut să devina anxioși și să rămână la domiciliu pentru a nu risca. Categoria „dinte pentru dinte” au gândit că dacă „ei” ne-au închis viață și ne-au impus reguli hai să ne răzbunam și noi prin dezinteres. Un segment populațional  important l-aș încadra în „dezamăgiți și vizionari”. Dezamăgiți de atâția ani de promisiuni și nerealizări, aceștia au considerat că nu exista o ofertă electorală reală, iar perspectivele se întrevăd similare celor istorice. Ultima categorie ar fi „nepăsătorii” care au creat o tradiție personală sau de grup din absenteismul la vot, dar cârcotesc post factum pe unde apucă.

Mesajele electorale au fost destul de nepenetrante și stupide iar unele repetate cu obstinație au produs chiar reacții paradoxale. Migrația parlamentarilor de la adversari la partidul mai la moda, a adus deasemenea un soi de stupefacție și scârbă în raport cu mesajele radicale ale oratorilor de partid. Despre tema „nu penali în funcții publice”  au curs râuri de comentarii și fluvii de opinii. Personal cred că nu s-a definit exact aceasta noțiune. Deoarece nimeni nu înțelege daca este vorba de condamnări definitive, de diverse calități procesuale ale unei persoane în raport cu anumite fapte sau de zvonuri sau știri pe surse. Aberațiile mesajelor electorale au jignit inteligența multora dintre electori, iar joaca de-a plimbatul și comentatul  anost  prin studiourile de televiziune ale avangardelor de partid a crescut senzația de disconfort. Lipsa interacțiunii umane în modelul clasic al meetingurilor electorale și imposibilitatea de a discuta teme și idei cu vreun candidat la nivel județean au sporit confuzia, lehamitea și nemulțumirile. Au lipsit desigur și parangheliile de la aceste întâlniri și tricourile sau gălețile. 

În fond anul 2020 a avut în Romania doua teme dominante – pandemia și alegerile. Iar oamenii au obosit să se mai implice fizic și emoțional pentru himere de partid sau să urmărească personaje „arondate” celor două dominante. Obsesia alegerilor și a temei acarului Păun reprezentat de un partid au deranjat și plictisit. Certitudinea că nimic nu s-a schimbat de fapt în acești 31 de ani de la decembrie 1989, calitatea umană și morală a personajelor implicate și eternele scandaluri nedublate de realizări notabile de nicio parte (a spectrului politic) au accentuat lehamitea. O țară gri, în derivă, fără infrastructură, devalizată și cu oameni din ce în ce mai săraci nu poate produce evenimente electorale notabile la scară istorică. 

Partide greu caracterizabile doctrinar avem în România de când cu noua democrație postdecembristă, dar apariția unui prunc politic născut din „spirale ale tăcerii”,  frustrare intens vocalizată și un amestec de teme obscure chiar că reprezintă originalitate românească. Să mergi după false teme, după obscurantism și speculații naționaliste sau conspiraționiste este imaginea hăului cognitiv din politica românească și a precarei informări a electorului român. În termeni fotbalistici, pleacă cam ușor după fentă.

Tema medicală a perioadei pandemice a fost și ea întoarsă pe toate fețele. Dincolo de personaje cu păreri halucinante și elucubrante, medici care nu au tratat pacienți în viață lor sau experți de renume, în spațiul public s-au relevat tot felul de ciudățenii. Legislative, de comunicare și de acțiune. Nu cred că au fost diferențe semnificative în evoluția pandemiei comparativ cu alte state europene. Poate că noi nu am avut două valuri ci un platou destul de înalt între etape și un mod mai neclar de raportare. În toată Europa am asistat la o creștere alarmantă a numărului de cazuri după vacanțele de vară și relaxarea aferentă. Ce ne plasează pe alte coordonate este poate numărul mare de decese din serviciile ATI și particularitățile arhicunoscute ale spitalelor patriei. Așa cum am mai semnalat și în alte rânduri avem o populație tarată biologic și măcinată de boli cronice, infecții nosocomiale neraportate care omoară pacienții care au și infecție cu SARS-COV2, dotări eterogene la nivel național pentru aceleași specialități medicale, condiții mizere în spitale vechi și fără circuite adecvate, lipsa semnificativă de personal medical și lipsa oricărui plan real pentru situații de dezastre sau pandemii. Și peste toate reticența populației, nebunia anti botniță, negarea existentei bolii până la intrarea în ATI și un număr impresionant de leacuri și remedii care ne vor feri de covid. 

Vaccinul este înțeles de mulți că o agresiune controlată a forțelor oculte la adresa libertăților noastre. Alții ne anunță profetic că vom face leucemii, cancere sau ne vor crește coarne și alții promovează pătrunjelul sau știrul la rang de soluție terapeutică pentru multe boli. Este evident că aceste vaccinuri anti covid 19 vin foarte repede și că au „ars” multe etape clasice ale dezvoltării unui vaccin. Dar asta nu înseamnă că nu sunt eficiente. În fond principiile de bază ale producerii unui vaccin sunt cunoscute în lumea medicală. Și cert este că vaccinurile au salvat milioane de vieți la scară istorică. Vaccinuri ativirale s-au mai făcut. Izolarea fragmentelor de  ARN se face de rutină, procedeele de stimulare a imunității celulare sunt de asemenea cunoscute. Poate de aici trebuie judecat avansul temporal tradus în rapiditatea punerii pe piață a primului vaccin. Al cărui prospect lămurește anumite dileme ale oricărui medic practician și oferă un suport pentru a explica publicului larg în termeni rezonabili ce beneficii sau riscuri poate avea vaccinul. O situație de criză planetară a impus măsuri de criza și o regrupare a comunității academice și de cercetare, care să ofere soluții. Dincolo de evidentul ”boom” financiar de care vorbește toată lumea. 

Atâta vreme cât vaccinarea nu este obligatorie, cred că elucubrațiile conspirationiste gen microcipare, pașaport internațional pe baza cardului de vaccinări sau îmbolnăvirea controlată a populației ar trebui lăsate pentru temele pseudo politico-sociale ale noii generații de aur din parlamentul nostru. Vor fi lansate curând și alte vaccinuri și o parte a populației le vă accepta. Alții vor face boala și nu vor mai avea timp. Alții vor da orice să aleagă între vaccin și sonda de intubație sau ventilatorul de la ATI. Vaccinarea poate ne mai cumpără timp până la apariția unui antiviral dedicat așa cum carantinele totale din primăvara au făcut-o pentru organizarea mai buna a sistemelor medicale. Acum trebuie să scadă presiunea pe spitale și pe corpul medical epuizat.

Imunizarea în masa a populației prin boala nu s-a realizat. O spun clar experții. O ciudățenie poate, dar vedem că în China nu mai apar cazuri de ceva vreme. Să ne gândim că ei au și fac deja vaccinul și acesta este eficient? Sau să speculam că nu raportează cazurile?

În orice caz, în țara politicii și medicinei pentru toți, controversele vor fi aprige în continuare. Vom avea un nou guvern și deși va fi reprezentat de 15% din populația țării va guverna. Vom avea show politic demn de emisiunile de umor involuntar. Din nou Caragiale va fi desuet. Medical ne vom proiecta între realitatea crunta din sistemul sanitar, munca silnica a corpului medical  din spitalele ce îngrijesc acești pacienți și strălucirea meteorică a personajelor mesianice care promit salvarea de la dezastru că și cei din parlament. 

Realitatea virtuală este total diferita de cea „reală”. Și asta o vedem cu toții, o comentăm în cercurile noastre sau în alte medii. Propun să ne mutam interesul către fotbal pentru că acolo este la fel, dar nu ne jucam nici cu sănătatea și nici cu viitorul unei națiuni. Chiar dacă îi vom deranja pe cei autoproclamați experți ai fenomenului (ce originalitate autentic românească), măcar o vom face fără riscuri majore. Și ne vom distra la fel de copios.

Topic: 

Format: