Publicat: 7 Iunie, 2017 - 11:53

Persistă, cum este și firesc în absența unor informații oficiale, întrebarea de ce l-a invitat Donald Trump pe Klaus Iohannis într-o vizită de lucru la Casa Albă. De ce, după Angela Merkel, președintele României este al doilea lider UE care calcă în Biroul Oval și al treilea lider european, după prim-ministrul Marii Britanii? Cum se face că am devenit atât de importați? Care este portalul prin care Klaus Iohannis se teleportează la Washigton?

Legat de această vizită de lucru, persistă, cum este și firesc, mai multe mistere. Sunt semne legitime de întrebare generate de lipsa de transparență, de faptul că cetățeanului român nu i-a fost servită nici măcar o informație cât de cât completă. În absența unei comunicări cât de cât concludente, întâmplări care altfel ar fi poate firești devin misterioase și se află la originea scenariilor care se construiesc, legate de această întâlnire la vârf.

De pildă, aflăm, dintr-o depeșă de presă cât se poate de seacă, că s-a petrecut un fapt fără precedent. Președintele unui stat, președintele României, domnul Klaus Iohannis, înainte de a se întâlni cu omologul său, i-a făcut o vizită directorului CIA. Adică șefului spionajului american. Așa ceva nu s-a mai întâmplat niciodată. Ce să caute un președinte de stat în bârlogul șefului spionilor altui stat? Dacă ar fi fost necesară și benefică pentru viitorul României o astfel de întâlnire, ea ar fi trebuit să se consume într-un cu totul alt mod. De pildă, șeful CIA ar fi putut să vină la București și să fie primit într-o audiență de către cel mai înalt reprezentant al statului român. Sau, dacă o asemenea întâlnire ardea atât de tare, ea ar fi putut avea loc, în anumite circumstanțe, chiar și pe teritoriul Statelor Unite, dar tot sub forma unei audiențe la reședința temporară a președintelui României sau pe teritoriul României din Washington, respectiv în interiorul ambasadei. Eu nu am mai auzit niciodată ca lucrurile să se petreacă altfel. 

Imaginați-vă, vă rog, că Donald Trump îi întoarce vizita de lucru președintelui României și, fără a fi primit cu steaguri și cu imnul de stat, înainte de întâlnirea de la Cotroceni, acesta  trece pe la sediul SRI, pentru a mesteca alune cu Eduard Hellvig și pentru a pune, acolo, lumea la cale. Am spus la SRI și la Eduard Hellvig din simplul motiv că nu avem încă, după mai bine de opt luni, un șef al spionajului. Cred că, într-un asemenea scenariu, planeta ar rămâne înmărmurită. Și, în primul rând, opinia publică din Statele Unite. 

Un alt eveniment care poate fi comentat într-o perspectivă diferită de cea oficială este însăși decorarea lui Klaus Iohannis de către American Jewish Commitee (AJC). Adică de către Comitetul Evreiesc American, o organizație înființată acum 110 ani, la New York, de către magnatul american Louis Marshall. În aparență, este un fapt cât se poate de normal și chiar uzual. La fel cum nu ar trebui să ne surprindă nici distincția care i-a fost acordată președintelui României luni, în cadrul Forumului Global AJC. Totul se potrivește cu excepția succesiunii evenimentelor. Klaus Iohannis participă la acest eveniment, se află în epicentrul evenimentului, primește cea mă înaltă distincție, după care se întâlnește cu Donald Trump. Naivii ar putea să presupună că, dacă ușa către Biroul Oval nu i-a deschis-o CIA președintelui României, i-ar fi deschis-o AJC. Numai că această ipoteză este total suprarealistă. Ca să nu spun falsă.

Voi enumera, extrem de succint, câteva dintre acțiunile notabile AJC, pentru a descoperi că, cel puțin sub aspect politic, Donald Trump se plasează la polul opus. Și că ar fi cu totul și cu totul imposibil ca tocmai AJC să îi fi întins președintelui României covorul roșu către Casa Albă. 

AJC este susținătoare a căsătoriilor LGBT, în timp ce Donald Trump este contra. AJC susține activ primirea imigranților în America, în Europa și războiul anti Assad. Donald Trump dimpotrivă. AJC susține activ și pe față Partidul Democrat. După cum se știe, Donald Trump este republican, deci adversar al Partidului Democrat. AJC a susținut în mod constant intervenționismul american, începând cu bombardamentele asupra Serbiei și crearea statului Kosovo. Donald Trump este mult mai rezervat și dorește ca politica Statelor Unite să fie mai puțin agresivă și mai pragmatică. În fine, pentru a pune punct unei enumerări care altfel ar putea continua mult și bine, voi mai preciza că AJC denunță “vocile populiste și naționaliste” făcând apel la educarea și integrarea migranților în spiritul valorilor democratice și al pluralismului, în timp ce Donad Trump, pentru a salva locurile de muncă ale americanilor, ridică bariere împotriva migrației. 

Donald Trump a refuzat ostentativ să dea mână cu Angela Merkel atunci când a primit-o în Biroul Oval și a denunțat politica Germaniei ca fiind hegemonică și dăunătoare Uniunii Europene. Ca și Klaus Iohannis, Angela Merkel a primit la rândul ei premiul “Light Unto the Nations”.

Ce am putea înțelege? Că, înainte de a se întâlni cu omologul său la Casa Albă, Klaus Iohannis a găsit de cuviință să treacă și să le strângă mână unora dintre cei mai redutabili advresari ai acestuia? Să fi primit de la șeful CIA instrucțiuni în acest sens? Sau s-a prezentat la CIA pentru a primi în plic numele viitorului director SIE? Și a răspuns invitației AJC în scopul de a testa rezistența nervoasă a lui Donald Trump? Mai devreme sau mai târziu, aceste enigme vor fi dezlegate. Și abia atunci vom afla dacă George Maior, amabsadorul României în Statele Unite, sau alții care pretind că l-au teleportat pe Iohannis în Biroul Oval au jucat un rol benefic sau malefic.

Format: