Publicat: 28 Noiembrie, 2016 - 20:45
Share

Referitor la creșterea salariului minim, Uniunea Generală a Industriaşilor din România (U.G.I.R.), Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România (C.N.I.P.M.M.R),
Confederația Patronală ”CONCORDIA”, Confederaţia Naţională a Patronatului Român (C.N.P.R.) și Patronatul Naţional Român (P.N.R.), confederații patronale reprezentative la nivel național, membre ale Alianţei Confederaţiilor Patronale din România (ACPR) își exprimă următoarea poziție comună:

Creşterea salariului minim având implicaţii multiple la nivel macroeconomic, este imperios
necesar ca înainte de adoptarea unei hotărâri în acest domeniu să fie realizate analize de impact,
testul IMM, fundamentări, raportat la criterii obiective, cu corelarea creșterilor salariale cu productivitatea
muncii, cu nivelul de dezvoltare al economiei românești, al fiecărei regiuni şi judeţ, cu luarea în considerare
a diferențelor dintre mediul urban și rural, salariul minim vizând toți angajatorii, inclusiv cei din sate și din
zonele defavorizate din România.
Analizele din cuprinsul studiului realizat de INCSMPS nu susțin scenariul creșterii salariului
minim în 2017, evidențiind numeroase efecte negative asupra microîntreprinderilor, ratei de ocupare și
șomajului, veniturilor bugetare, economiei în ansambu.

Conform dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din Legea 69/2010 a responsabilităţii fiscal-bugetare,
creşterile salariale nu mai pot fi decise, fiind mai puţin de 180 de zile înainte de expirarea mandatului
Guvernului şi perioadă de asiduă campanie electorală.

Poziția membrilor ACPR are în vedere următoarele considerente:
1. Menținerea problemelor privind stabilirea salariului minim subliniate în Raportul de țară
(“Recomandarea de RECOMANDARE A CONSILIULUI privind Programul naţional de reformă al
României pentru 2016 şi care include un aviz al Consiliului privind Programul de convergenţă al
României pentru 2016”): “lipsa unor criterii obiective pentru stabilirea acestuia generează
incertitudine”, “nu există în continuare orientări clare sau criterii care să ia în considerare
impactul acestuia supra creării de locuri de muncă, a condiţiilor sociale şi a competitivităţii”,
în contextul unei “competitivitati care nu se bazează pe costuri” si „bariere structurale care
împiedică tranziţia către o economie cu o valoare adăugată mai ridicată, ceea ce limitează
capacitatea României de a promova o creştere durabilă”.

2. În Raportul de țară se menționează și că “dialogul social rămâne deficitar”: pentru creșterea
salariului minim nu sunt finalizate dezbaterile de la nivelul Ministrerului Muncii, Familiei,
Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, partenerii sociali nefiind consultați cu privire la
ultima formă a conținutului studiului INCSMPS “referitor la nivelul salariului minim brut garantat
în plată în România prin evaluarea efectelor economice și sociale ale aplicării acestuia, identificarea
și evaluarea aspectelor care îl influențează, stabilirea acelor aspecte cu impact semnificativ
(negativ/pozitiv) asupra mediului socio-economic, stabilirea măsurilor de control a acestora și a
măsurilor de ajustare a efectelor negative”, studiu care necesită încă numeroase îmbunătățiri,
astfel cum s-a evidențiat de confederațiile patronale în cadrul ședinței din data de 16.11.2016.

3. Studiul Institutului Naţional de Cercetare Ştiinţifică în Domeniul Muncii și Protecţiei Sociale
evidențiază numeroase efecte negative în cazul creșterii salariului minim, asupra
microîntreprinderilor, ratei de ocupare și șomajului, veniturilor bugetare, economiei:
 “În situația creșterii salariului minim, firmele mici și mijlocii sunt cele care resimt cel mai mult
povara fiscală a costului salariilor lucrătorilor”.
 „Analiza detaliată a firmelor din România care au un fond de salarii brut anual per angajat în jurul
valorii salariului minim brut pe economie, denumite de noi firme vulnerabile, a demonstrat o
concentrare puternică a acestora în categoria microfirmelor (sub 10 salariaţi), cu ponderi
între 93,9% şi 96,8%”.
 „În anul 2015, în micro-firmele vulnerabile lucrau 285.121 persoane (60,8% din totalul
salariaţilor firmelor vulnerabile), în creştere faţă de 187.694 persoane în anul 2008”.
 „Ponderea firmelor vulnerabile în totalul firmelor active selectate este cea mai mare în
Macroregiunea 4 (41,9%)”
 „cea mai mare pondere a firmelor cu pierdere brută este inregistrată de firmele micro (37.2%).
Comparând profitul brut cu pierderea brută, remarcăm firmele micro in care pierderea brută
depăseste profitul brut”.
 “În firmele micro lucrează 20,1% din salariați”,”în firmele mici lucreaza 22.9% dintre
salariati”, „în firmele mijlocii lucreaza 21.39% dintre salariati”.
 „Practic, creșterea salariului minim a determinat, în general, scăderea numărului de salariați,
în special pentru companiile vulnerabile”.
 „În general, companiile care s-au inactivat au fost companii vulnerabile, pentru care salariul
mediu brut lunar era aproximativ egal cu salariul minim brut lunar. Ponderea acestora variază de la
67% în 2011 la 80% în 2014”. „Numărul salariaților din companii care s-au inactivat este relativ
ridicat: în anul 2014, 141.984 salariați, plătiți cu salariul minim, și-au pierdut locurile de
muncă, în urma inactivării companiilor respective”.
 „Supraviețuirea firmelor este corelată cu evoluția salariului minim: în general, companiile care
s-au inactivat au fost companii vulnerabile, pentru care salariul mediu brut lunar era aproximativ
egal cu salariul minim brut lunar. Ponderea acestora variază de la 67% în 2011 la 80% în 2014”.
 „Economiştii americani Neumark şi Wascher au arătat ȋn 1992 că o creştere de 10% a salariului
minim generează, cu o anumită întârziere, o reducere de 1% - 2% a ocupării forţei de muncă
tinere”
 „există efecte puternice ale salariului minim asupra ocupării şi şomajului”.
 „creşterea salariilor angajaţilor de la baza distribuţiei la nivel de firmă antrenează de multe ori
creșteri salariale pe toate nivelurile, deşi în proporţii diferite”. „În aceste condiţii, presiunea
asupra firmelor este foarte mare, costurile cu forţa de muncă fiind semnificativ mai mari.
Printre efectele reale ale creşterii salariului minim se numără într-adevăr creşterea câştigurilor
salariale ale populaţiei, însă de multe ori cu preţul disponibilizării acelor angajaţi pe care
firmele nu îşi mai pot permite să îi plătească. Mai mult, creşterea salariului minim poate duce la
inflaţie, deoarece firmele reacţionează la creşterea costurilor prin creşterea preţurilor
produselor/serviciilor”.
 „ o parte din lucrătorii cu salarii mici pot trece total sau parţial în informalitate”, ceea ce „conduce
la scăderea veniturilor fiscale (impozitul pe venit și TVA) și subminarea finanțării sistemelor de
asigurări sociale”.
 „creşterea salariului minim are implicaţii multiple la nivel macroeconomic şi trebuie să se
ţină cont de acestea atunci când se iau decizii, pentru a asigura optimizarea funcţionării
economiei şi a pieţei muncii”.
 „La nivel macroeconomic, creşterea salariului minim ar putea determina firmele mai puţin
productive să iasă de pe piaţă”.
 „în primul trimestru al anului 2016 salariul minim este cu 80% mai mare decât în anul 2010,
în timp ce productivitatea muncii este cu doar 26% mai mare comparativ cu anul 2010.
Rezultatele modelului econometric indică faptul că impactul salariului minim asupra
productivităţii muncii este negativ: o creştere a salariului minim de 10% ar determina
scăderea productivităţii muncii cu 2,3%. De asemenea, pe baza modelului estimat se observă
că ȋn Romȃnia creşterea costurilor determinată de creşterea salariului minim nu este compensată
prin creşterea productivităţii, ci dimpotrivă, productivitatea scade”.
 „o scădere a ocupării, acest rezultat poate fi un semnal de alarmă cum că firmele sunt puse ȋn
dificultate de aceste creşteri ale costurilor şi fac faţă cu greu situaţiei: ȋşi diminuează numărul
de angajaţi, iar veniturile sunt mai mici, cu importante consecinţe negative - reducerea activităţii,
periclitarea poziţiei pe piaţă. Din păcate, la nivel macroeconomic, principalul pericol este creşterea
preţurilor, deoarece singura alternativă a firmelor de a compensa costurile ridicate este prin transfer
către preţurile bunurilor sau serviciilor comercializate”.

ACPR susține necesitatea funcționării unei structuri tripartite (autoritățile publice: Ministrerul
Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul
Economei, alte autoritați interesate, confederațiile patronale și sindicale reprezentative), finanțată din
fonduri europene, care sa realizeze prognoze, analize si scenarii privind evolutia salariului minim, a
diverselor tendințe și evoluții ale economiei și pieței muncii, care să stea la baza deciziilor de modificare a
salariului minim, de aprobare a investitiilor publice în diverse zone, de alocare de resurse din fonduri
europene sau naționale, privind învătământul dual și in general, pentru orice politică publică privind forța de
muncă, studiul unui prestator de servicii sau unei singure părți nefiind suficient în acest domeniu.

4. Având în vedere că în cuprinsul studiului INCSMPS se menționează că în cazul creșterii salariului
minim „firmele mici și mijlocii sunt cele care resimt cel mai mult povara”, fiind considerate
“firme vulnerabile”, conform dispozițiilor art. 91 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării
şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările și completările ulterioare, este strict
necesară realizarea Testului IMM, a unei analize de impact a efectelor creșterii salariului minim
asupra IMM-urilor și emiterea unui aviz de către Grupul pentru evaluarea impactului economic
al actelor normative asupra întreprinderilor mici şi mijlocii, înainte de adoptarea unei hotărâri
de creștere a salariului minim, proceduri care nu au fost realizate înainte de ședința CNTDS.

5. După realizarea unei analize de impact, a testului IMM, prezentarea unei fundamentări a
creșterii propuse, raportat la criterii obiective, la productivitatea muncii, la nivelul de dezvoltare al
economiei românești, al fiecărei regiuni şi judeţ, la diferențele dintre mediul urban și rural, inclusiv
zonele defavorizate din România și consultarea partenerilor sociali se poate stabili modificarea
nivelului salariului minim brut pe țară.

6. Salariul de bază minim brut pe țară a crescut în acest an cu 19%, începând cu data de 1 mai
2016, potrivit Hotârârii Guvernului nr. 1.017/2015, neîmplinindu-se încă un an de la această
creștere importantă, care nu a fost corelată cu productivitatea muncii, astfel cum se
recunoaște și în studiul INCSMPS: „în primul trimestru al anului 2016 salariul minim este cu 80%
mai mare decât în anul 2010, în timp ce productivitatea muncii este cu doar 26% mai mare
comparativ cu anul 2010”. Nu trebuie repetat acest mod de creștere a salariului minim. Până
pe data de 1 mai 2017 este suficient timp pentru analize și negocieri pentru salariul minim.

Confederațiile patronale nu susțin o comunicare publică pe tema salariului minim, ca luptă
electorală, de care se delimintează ferm, considerând-o total inadecvată și inoportună în aceste zile
de final de mandat, în care ar trebui prezent bilanțul mecanismelor create de actualul Guvern și a
rezultatelor înregistrate pentru piața muncii, pentru întreprinderi și economie. Creşterile salariale nu
trebuie decise în perioadele electorale și pentru scopuri politice, ci pe bază de analize a multiplelor
implicații la nivel macroeconomic și fundamentări obiective, „pentru a asigura optimizarea
funcţionării economiei şi a pieţei muncii”, astfel cum este evidențiat și în studiul INCSMPS, numai
după ample negocieri între partenerii sociali, în scopul ajungerii la un consens între aceștia.