17 septembrie 2021

Prin lumea magică şi misterioasă a circului românesc, la „Adevăruri despre trecut”

Distribuie pe rețelele tale sociale:

„Despre magie, animale şi alte poveşti fantastice” – în noul episod „Adevăruri despre trecut”. Relatări şi interviuri excepţionale vor reconstitui lumea circului românesc din ultimii 40 de ani. Diana Deleanu, realizator, ne dă întâlnire la TVR 1, duminică, 6 iunie, de la 15.30.

„Se mai poate întreba cineva de ce Picasso a pictat arlechini şi clovni? De ce Jean Cocteau a scris despre vraja arenei, de ce Ion Luca Caragiale a publicat o interesantă cronică de circ sau de ce Victor Eftimiu se lăsa atras de oamenii de sub cupolă? Dincolo de sclipirea arenei, exista o lume pe cât de interesantă, pe atât de necunoscută, căci numerele care se succed ascund în spate zeci, sute, mii de ore de trudă: cu ezitări, cu fireşti căutări. Ore de efort, de antrenament continuu. Cineva spunea că în circ există momente în care nu se poate greşi decât o singură dată. Avea dreptate, nu? Totul înseamnă risc! Dar, viaţa de circ este fascinantă!”, e de părere magicianul Leonard Iosefini, unul dintre cei mai îndrăgiţi iluzionişti, invitat, alături de alte câteva nume sonore, într-un nou episod „Adevăruri despre trecut” să recompună, din amintiri şi poveşti, lumea circului românesc din ultimii 40 de ani.

Circul a străbătut anii grei ai existenţei sale exprimându-şi măiestria pe estrade improvizate, sub cupole de pânză expuse intemperiilor provocatoare de felurite dezastre, soldate cu panică şi uneori cu victime. Dar un lucru e clar: acest gen de spectacol, de la formele sale timpurii până la cele sofisticate din zilele noastre, n-a dus niciodată lipsă de public amator de giumbuşlucuri. Căci, aşa cum scria un reporter în anul 1932, oraşul fără circ e unul trist, întunecat, „ca o viaţă fără copilărie”.

La început de iunie, când sărbătorim copiii şi copilăria, în seria documentară „Adevăruri despre trecut”, Diana Deleanu, realizator, ne propune un episod special, cu poveşti, relatări şi interviuri excepţionale ce vor readuce în lumina reflectoarelor lumea magică şi misterioasă a circului românesc din ultimii 40 de ani. Îl putem vedea în premieră la TVR 1 duminică, 6 iunie, de la ora 15.30.

„Într-o lume gri şi plină de frustrări, circul oferea culoarea şi oportunităţi”

„E o poveste complicată comunismul, mai ales la circ. Într-o lume gri şi plină de frustrări, circul oferea culoarea şi oportunităţi. Acrobaţii erau printre puţinii care aveau şansa de a călători şi de a lucra în Occident. Era paşaportul românilor către Vest şi un mare avantaj din acest punct de vedere, pentru că foarte mulţi sportivi de performanţă veneau la circ ca să plece în străinătate.

Dar, la Circ, mai mult decât oriunde, riscul pândea la orice reprezentaţie”, adaugă regizorul Ion Cărmăzan. „Niciodată nu am înţeles (înainte de a fi în arenă), când mama îmi spunea: un artist de circ ştie când intră în arenă, dar nu se ştie cum iese de acolo”, povesteşte Ewelyn Marinof, artist de circ, care cunoaşte scena de la o vârstă fragedă: „Şi eu, dar şi mama mea, Rodica Marinof, am debutat la 5 ani. Ea, la Turnu Severin, eu, în Elveţia, iar fetiţa mea, tot la 5 ani, în Germania. Îmi aduc aminte de 1981, eram la un circ din Elveţia împreună cu părinţii mei. Am auzit că se dădeau bani şi i-am spus mamei că vreau să intru în spectacol. Se uită la mine şi zice: cu ce să intri? Nu ai nimic pregătit! Mi-au făcut un cerculeţ mic, am intrat cu picioruşele pe o parte, am făcut sfoara, apoi, la final, mi-au dat un pahar cu apă pe cap, coboram până jos şi mă ridicam. Cu asta am câştigat eu primii bani, la 5 ani. Până la 7 ani am trăit cu ei. Îi vedeam în manej cum lucrează, mă duceam la spectacole, îi aplaudam, îmi doream să fiu ca ei. Mi-a fost foarte greu. Am învăţat să trăiesc pe cont propriu, de la o vârstă destul de fragedă, să mă descurc singură. Ca să devii cel mai bun trebuie să-ţi placă, nu trebuie să te ducă mama cu forţa, trebuie să simţi tu şi atunci devii cel mai bun”.

Circul de Stat este rezultatul conceptului de culturalizare a cartierelor muncitoreşti şi de creare a unor spaţii recreative pentru mase, concept promovat de regimul comunist din România. În 1954 lua fiinţă Circul de Stat, sub influenţa culturii sovietice, care a ridicat spectacolul de circ la nivel de artă, ca şi în cazul baletului şi al operei. Riscul, pericolele, dar şi glamour-ul artiştilor de circ făceau săli pline.

„Spectacolele circului însemnau public, însemnau lume, iar în perioada comunistă regimul încerca să ridice nivelul cultural al poporului, să transforme clasa muncitoare venită în mare parte de la ţară într-o populaţie semi educată, care să înţeleagă şi să contribuie financiar la realizarea planul de încasări al Circului de Stat. Mai apropiat de ceea ce se întâmpla în lumea circului a fost Gheorghe Gheorghiu Dej, cel în perioada căruia s-a fondat Circul de Stat din Bucureşti. Şi în perioada căruia a fost construită clădirea în care funcţionează circul”, povesteşte consultantul de specialitate al emisiunii, Lavinia Betea.

În urma unui număr de iluzionism pe scenă, în care a solicitat-o drept ajutor chiar pe Elena Ceauşescu, la cererea expresă a acesteia, maestrul Iosefini, un personaj considerat incomod ca mai toţi marii artişti, a fost demis de la conducerea Circului de Stat. Neimpresionat, Aurel Iosefini i-a cerut reîncadrarea sa pe post lui Dej, care nu a ezitat, ba chiar i-a transmis şi un mesaj Lenuţei Ceauşescu. Aceasta şi alte istorii despre circ, mai vesele sau mai triste, aflăm duminică, 6 iunie, la „Adevăruri despre trecut” din lumea acrobaţilor zburători şi a animalelor dresate.

„În anii ’80, când se introdusese programul de autofinanţare pentru toate instituţiile cultural-artistice, se spune că, în mare parte, planul unora era făcut mutând depăşirile făcute de Circul de Stat”, precizează Lavinia Betea. Atât de mare era succesul spectacolelor susţinute de artiştii circului.

„În timpul unui spectacol, dresoarea Lidia Jigla a fost sfâşiată de leul cu care lucra în arenă”

Aşa titrau ziarele timpului. „Presa nu cultiva senzaţionalul, aşa că s-au născut multe legende” (Lavinia Betea)… Faptele din ştirea zguduitoare ne sunt explicate de Leonard Iosefini:
„Dresura nu e aşa, o chestie uşoară Sunt animale sălbatice, e foarte greu. Ursul e cel mai periculos, mai periculos decât leul. Leul se uită la tine, ştii când te atacă, îl simţi, ursul – niciodată. Lumea gândeşte că leul doreşte răul stăpânului. Leul nu te mănâncă pentru că îi e foame.
Aceasta dresoare a avut neşansa Erau două postamente: unul – în stânga, unul – în dreapta, între ele era o bară învelită cu sfoară. Ea se întindea pe spate, pe această bară. Avea o bucată de carne în gură. Leul trecea, lua carnea din gură şi mergea mai departe. În timpul în care un leu a ajuns deasupra ei, s-a dezechilibrat, atunci leul a zgâriat-o la gât cu gheara. Văzând că are sânge, au atacat-o ceilalţi. Cel care a zgâriat-o, care era leul care o iubea cel mai mult, a venit şi a luat-o de gât ca s-o apere de ceilalţi, s-o scoată afară. Practic, leul nu a vrut s-o omoare, a vrut s-o ia ca pe puiul lui, în dinţi. Viaţa asta de circ este fascinantă! Ăsta e circul, e complicat! Totul înseamnă risc. Ne asumăm să trăim şi să ne bucurăm de ceea ce avem”.

A adunat sub cupola sa tradiţii de familie şi ambiţii personale, care nu au fost estompate de politica şi de epocile istorice dure. Artiştii de circ vorbeau puţin, dar străluceau puternic în arenă şi în amintirile copiilor de atunci, adulţii de acum. „Eu cred în arta circului şi sper ca cei care văd acest interviu să îl considere o invitaţie la spectacol”, spunea, cu ani în urmă, Aurel Iosefini, fostul director al Circului de Stat şi tatăl magicianului Leonard Iosefini. Invitaţia e valabilă şi azi. „Circul e etern!”, susţine şi regizorul Ion Cărmăzan.

Fie că sunteţi de acord, fie că nu, merită să petreceţi o jumătate de oră pentru pătrunde în lumea artiştilor de sub cupola de pânză, mai ales că circul românesc a adus multe premii naţionale şi internaţionale. Despre toate acestea, duminică, 6 iunie, de la ora 15.30, la TVR 1, în noul episod „Adevăruri despre trecut”.