11 mai 2021

Profesorul Ioan Anton, omagiat la 10 ani de la trecerea la cele veşnice

Distribuie pe rețelele tale sociale:

Universitatea Politehnica Timişoara şi Academia Română, filiala Timişoara, au evocat luni, 12 aprilie 2021, în cadrul unui eveniment comemorativ, amintirea profesorului, rectorului şi academicianului Rectorului Ioan Anton, personalitate care a marcat decisiv, pentru mai mult de jumătate de secol, destinele Politehnicii din Timişoara şi ale Academiei Române. Evenimentul, organizat în sistem hibrid, parţial la Biblioteca UPT (unde a fost, de altfel, organizată şi o expoziţie cu lucrările academicianului Ioan Anton) şi online, pe Zoom şi pe Facebook, a fost moderat chiar de nepotul academicianului, un demn urmaş, care l-a urmat în carieră, la Facultatea de Mecanică, prof.univ.dr.ing. Liviu Anton.

În cuvântul de deschidere, rectorul Universităţii Politehnica Timişoara, conf.univ.dr.ing. Florin Drăgan, a evocat personalitatea deosebită a celui care a fost cel mai longeviv rector al instituţiei şi cu cele mai mari realizări, în perioada căruia Politehnica timişoreană a ajuns la cea mai amplă extindere.

Preşedintele filialei timişorene a Academiei Române, acad. Dan Dubină, a subliniat activitatea academică a lui Ioan Anton, începând de la primirea ca membru corespondent în Academia Română, în 1963, susţinut de personalităţi ale Politehnicii timişorene, cum sunt academicienii Corneliu Mikloşi, Ştefan Nădăşan sau Ilie Murgulescu, şi până la Şcoala pe care a creat-o sau noile direcţii de cercetare în domeniul maşinilor hidraulice.

Unul dintre foştii rectori ai Universităţii Politehnica Timişoara, prof.univ.dr.ing. Ion Carţiş, s-a referit la modul în care a colaborat cu academicianul Ioan Anton, pe care l-a văzut ca un om cu viziune, care a înţeles direcţia în care se îndreaptă ţara, necesitatea industrializării, şi a acţionat în consecinţă. Astfel, în mandatul său, Politehnica a ajuns la cel mai mare număr de studenţi, cel mai mare număr de cadre didactice, prin atragerea către învăţământ a celor mai performanţi absolvenţi, dar şi cea mai importantă dezvoltare a bazei materiale, cu cele mai mari investiţii, menţionând, totodată, şi atenţia deosebită pe care rectorul Ioan Anton a acordat-o sportului politehnist.

Prof.univ.dr.ing. Liviu Anton, nepotul academicianului, a rememorat câteva dintre trasăturile lui Ioan Anton, aşa cum le-a văzut şi în familie, cu perioada şcolii şi a studenţiei, cu persoanele care i-au influenţat viaţa şi cariera, cu admiraţia şi respectul pe care le-a avut mereu pentru profesorii săi, cu grija cu care şi-a apărat colegii de problemele cu regimul comunist, dar şi cu edificarea Politehnicii moderne de azi, atât din punct de vedere organizatoric, cât mai ales al bazei materiale, în mandatul său fiind construite 28 de clădiri noi.

Prof.univ.dr.ing. Ilare Bordeaşu, cel care conduce în prezent catedra şi departamentul în care a activat şi Ioan Anton, s-a referit în special la perioada studenţiei, în care l-a avut ca profesor, fiind un adevărat model pentru generaţii de studenţi, dar şi de dascăli.

Fiz.dr. Ladislau Vekas, directorul Centrului de Cercetări Tehnice Fundamentale şi Avansate din cadrul Academiei Române, care îl are ca director onorific pe academicianul Ioan Anton, s-a referit, în discursul său, la activitatea de cercetare derulată atât în cadrul Institutului Politehnic Timişoara, cât şi al Academiei Române, la brevetele de invenţie deţinute şi la Şcoala pe care Ioan Anton a format-o în domeniul fluidelor magnetice şi a aplicaţiilor acestora.

Prof.univ.dr.ing. Romeo Susan-Resiga, director al Centrului de Cercetări în Ingineria Sistemelor cu Fluide Complexe, a vorbit în calitatea sa de „discipol” al academicianului Ioan Anton care, chiar dacă pentru o perioadă mai scurtă, l-a marcat profund. În cuvântul său, acesta s-a referit la Şcoala timişoreană de maşini hidraulice, dezvoltată îndeosebi de Ioan Anton, dar şi despre dimensiunea internaţională a operei sale ştiinţifice, actuale şi în ziua de azi.

La finalul evenimentului, prof.univ.dr.ing. Liviu Marşavină, prorector al Universităţii Politehnica Timişoara, i-a înmânat o plachetă „Ad Honorem” fiului academicianului, prof.univ.dr.ing. Anton Anton.

Personalitate de prim rang a UPT, Ioan Anton şi-a îndreptat paşii spre Politehnica din Timişoara, în perioada 1943-1948, obţinând diploma de inginer cu distincţia Magna cum Laude, sub îndrumarea magistrului său, acad. Aurel Bărglăzan. Cariera profesională în Politehnică s-a împletit cu cea de cercetător ştiinţific în cadrul Academiei Române – Filiala Timişoara, începând cu anul 1951. Întreaga carieră didactică şi ştiinţifică a acad. Ioan Anton s-a contopit cu dezvoltarea Politehnicii timişorene, la care a contribuit decisiv ca prodecan (1951-1953) şi decan (1961-1963) al Facultăţii de Mecanică, prorector (1963-1966) şi rector al Institutului Politehnic „Traian Vuia” din Timişoara (1971-1981).

Rectorul Ioan Anton şi-a lăsat cea mai puternică amprentă asupra dezvoltării Politehnicii din Timişoara, atât prin spiritul insuflat cadrelor didactice şi cercetătorilor ştiinţifici, prin exemplul personal de efort continuu dus până la limita sacrificiului, lăsând în urmă o moştenire remarcabilă, concretizată şi prin îmbogăţirea patrimoniului campusului universitar cu spaţii didactice, laboratoare de cercetare, cămine studenţeşti şi cantine, regăsite în 28 de clădiri. Adevărat formator de Şcoală, Ioan Anton rămâne un reper pentru zeci de generaţii de studenţi, ingineri, dascăli şi cercetători ale căror destine se împletesc cu renumele Politehnicii timişorene.

Academicianul Ioan Anton se înscrie la loc de cinste în panteonul Academiei Române, al cărei vicepreşedinte a fost în perioada 1974-1990, respectiv preşedinte ad-interim în 1981-1984. Filiala din Timişoara a Academiei Române îi datorează în covârşitoare măsură statutul de puternic centru de cercetare ştiinţifică. În peisajul cercetării ştiinţifice româneşti, Ioan Anton rămâne incontestabil seniorul Maşinilor Hidraulice şi Cavitaţiei, lăsând moştenire monumentalele monografii de Turbine Hidraulice, Cavitaţie şi Efecte de Scară Energetice şi Cavitaţionale, dar şi un număr impresionant de peste 250 lucrări ştiinţifice.