Publicat: 12 Februarie, 2020 - 15:54
Share

Ionuț Vulpescu, președintele interimar al Consiliului Național al PSD, a făcut public un raport asupra evoluției partidului în perioada 2016-2019, în care analizează deciziile și factorii care au făcut ca PSD să piardă aproximativ 1,2 milioane de voturi în aproximativ 3 ani de zile și, de asemenea, propune soluții pentru redresarea formațiunii politice și transformarea acesteia într-un partid de stânga modern.

Raportul ”PSD, ÎNCOTRO?” conține o trecere în revistă a realizărilor guvernărilor PSD, în special cele economice, analizează schimbările ce s-au produs în societatea românească și de care PSD pare să nu fi ținut cont, cu accent pe cele demografice, după care identifică 40 de probleme și greșeli pe care partidul le-a comis în cei trei ani analizați. Cele 40 de probleme sunt împărțite în 4 categorii, politice, relații externe, social-economice și ce țin de evoluția electorală. Printre acestea se numără cele referitoare la criza identității ideologice a partidului și efectele asupra electoratului, cum ar fi erodarea identității politice social-democrate, Ionuț Vulpescu fiind de părere că ”PSD și-a pierdut busola ideologică”.

Raportul este critic cu privire la modul în care PSD a înțeles să ”reformeze” Justiția, una dintre concluzii fiind că ”după mai mult de doi ani de luptă cu justiția, PSD s-a bătut singur și s-a și pus, tot singur, la colț”. În ceea ce privește protestul din 10 august, autorul consider că ”modul controversat în care a fost gestionat protestul și imaginea publică rezultată au produs o adevărată traumă socială care, inevitabil, s-a răsfrânt asupra guvernării și a PSD” și că ”PSD a uitat să se comporte ca un partid mare, adică un partid integrator, care are responsabilități nu doar față de votanții și simpatizanții săi, ci și față de cei care îl contestă”.

În final, raportul conține câteva direcții de reformă. Potrivit președintelui interimar al Consiliului Național al PSD, partidul are nevoie de o reformă a structurii ideologice, de reluarea procesului de democratizare a partidului, de revitalizarea structurii de tineret, TSD, care să fie independentă financiar prin alocări procentuale din subvenția primită de partid și de alegeri libere în organizațiile locale.

Întotdeauna când am pierdut alegerile s-a vorbit despre necesitatea unei analize, însă niciodată o asemenea analiză, dacă a fost măcar redactată, n-a ajuns la public. Ca să avem demnitatea de a cere din nou votul electoratului, trebuie să demonstrăm că s-a schimbat ceva. Să le dăm un discurs despre reformă nu e suficient. De fapt, e nimic. Oamenii așteaptă rezultatele unor acțiuni de reformare. Reforma înseamnă oameni, idei și acțiuni, dincolo de o revizuire a mentalităților cu care am ambalat o ideologie față de care am rămas tot mai departe. Reforma nu se poate rezuma doar la schimbarea unor lideri, trebuie să schimbăm felul în care ne adresăm cetățenilor, plecând de la realitățile societății românești actuale. Documentul de față prezintă echidistant ceea ce s-a făcut bine în plan economic, social și politic, de către PSD, în ultimii ani, dar mai ales ce s-a făcut rău”, a declarat senatorul Ionuț Vulpescu, președinte interimar al Consiliului Național al PSD.

 

Rezumat
Între alegerile parlamentare din 2016 și cele pentru Parlamentul European, respectiv turul I al
alegerilor prezidențiale din 2019, Partidul Social Democrat a reușit contraperformanța de a
pierde aproximativ 1,2 milioane de voturi. Mai mult, potrivit ultimelor sondaje, această
”hemoragie” continuă, PSD fiind opțiunea a din ce în ce mai puțini români și asta în ciuda unei
guvernări în timpul căreia nivelul de trai a crescut.
Guvernarea PSD a avut și o serie de neîmpliniri pe care nu le putem ignora. Orientări strategice
neinspirate, decizii tactice mai puțin fundamentate și deficiențe în a înțelege contextul politic
global au atras PSD într-o serie de controverse publice care și-au pus amprenta asupra
coerenței actului de guvernare, precum și asupra capacității partidului de a comunica eficient
cu societatea.
Raportul realizat sub coordonarea senatorului Ionuț Vulpescu, președintele interimar al
Consiliului Național al PSD, identifică principalele greșeli, cele mai multe operă colectivă,
prezintă cele mai importante schimbări cu impact electoral din societate, pe care PSD le-a
ignorat până acum, și, la final, formulează o serie de recomandări pentru ca PSD să treacă
peste momentul actual și să devină un partid de stânga modern, care să răspundă cerințelor
societății actuale. România rămâne în continuare o țară în care problemele sociale domină,
iar ele nu pot fi rezolvate cu politici neo-liberale.
Raportul realizează o trecere în revistă a realizărilor guvernării PSD din perioada 2016-2019,
în special cele economice, importante pentru a înțelege contextul în care a avut loc declinul
partidului. Continuă apoi cu o analiză comparativă între alegerile generale din 2016 și cele
pentru Parlamentul European din 2019, în special analiza profilurilor electorale, a
caracteristicilor electoratului PSD și a celorlalte partide, pentru a identifica acele categorii de
persoane în rândul cărora PSD a avut cel mai mult de pierdut. Din această analiză rezultă
câteva informații relevante, cum ar fi faptul că, în ciuda creșterilor salariale adoptate și a
discursului împotriva acestora promovat de PNL și USR, cei mai mulți angajați la stat au votat
cu aceste două partide și nu cu PSD.
Acest lucru se explică prin faptul că PSD nu a înțeles corect mesajul ”Vrem o țară ca afară”. Cu
alte cuvinte, ,,Vrem să trăim, nu doar să supraviețuim!”. Acesta este expresia nevoilor clasei
de mijloc românești, în ascensiune, care se structurează în jurul unor valori specifice
societăților occidentale. Un electorat care, pe de o parte, are nevoi economice de dreapta,
dar ale cărui nevoi sociale sunt de stânga. Iar PSD, deoarece și-a pierdut busola ideologică, a
continuat să facă acestui electorat oferte economice, ignorând nevoile sale sociale.
O altă problemă cu care PSD se confruntă este asocierea tot mai puternică a partidului cu
regimul comunist. La 30 de ani de la Revoluție, mulți tineri pun semnul ,,egal” între Partidul
Social Democrat și comunism, în ciuda unei istorii care ne dovedește contrariul. Această
problemă izvorăște din deficitul de democrație din interiorul partidului, fiind asimilat
comunismului, în cadrul împărțirii societății între comunism și anticomunism. Cât timp
dezbaterea a fost inexistentă iar cei cu opinii contrare au fost excluși sau reduși la tăcere, cât
timp partidul a avut candidat unic pentru funcția de președinte iar președinți de organizații au
fost impuși și nu aleși, cât timp au fost organizate congrese pentru alegerea tuturor funcțiilor
cu excepția celei de președinte al partidului, în timp ce foștii lideri ai partidului au fost tratați
ca o posibilă amenințare și eliminați, PSD a oferit suficiente argumente celor care fac această
asociere.
Asocierea cu Partidul Comunist este cu atât mai gravă cu cât PSD are o moștenire a cărei istorie
impune respect, dar și responsabilizează. Rădăcinile social-democrației românești sunt
impregnate adânc în istorie, dar valorile pe care primele formațiuni de centru-stânga, de la
sfârșit de secol XIX – început de secol XX, le promovau (egalitate, dreptate socială, solidaritate,
combaterea sărăciei etc.) sunt valabile și astăzi.PSD este artizanul aderării României la
structurile euro-atlantice. Guvernările social-democrate au făcut cei mai mulți pași, pași
decisivi, în vederea aderării României la NATO și Uniunea Europeană, având o contribuție
majoră la democratizarea societății românești și la evoluția pro-occidentală a României
post-comuniste. Un fost președinte al PSD, Mircea Geoană, este astăzi Secretar General
Adjunct al NATO.PSD este, simbolic, partidul Revoluției din 1989, partidul care a exprimat
cel mai bine dorința de schimbare a societății românești după căderea regimului
comunist. Acum, la 30 de ani de la acele momente fondatoare ale post-comunismului
românesc, PSD trebuie să treacă, la rândul său, printr-o schimbare profundă. PSD are această
responsabilitate față de trecutul său, față de membrii și susținătorii săi, față de speranțele
și năzuințele românilor.
În ceea ce privește schimbările din societatea românească pe care PSD le-a ignorat foarte
importante sunt cele demografice, care pot fi împărțite în două categorii:
1) Repolarizarea categoriilor de vârstă, respectiv generația pre-decret (decretul privitor
la interzicerea avortului) și cea post-decret, care au aspirații diferite. Pentru prima
generație, stabilitatea și un trai îndestulător erau nevoile sale fundamentale.
Generația post-decret are alte aspirații sau ambiții decât cea anterioară. Nu mai
depinde de stat, ci de sectorul privat, pentru accesul la bani. Generația post-decret are
ca obiectiv creșterea nivelului propriu de trai dar și îmbunătățirea serviciilor publice
(sănătate, educație, infrastructură etc.) către standardele occidentale. În 2024,
generația pre-decret va fi cu aproximativ 1,3 milioane persoane mai mică, iar cei din
generația post-decret nu vor fi devenit încă pensionari. Dacă în acel an electoral PSD
se va adresa strict publicului vârstnic, performanța sa va avea de suferit, prin
comparație cu momentul actual, din cauze demografice, indiferent de calitatea
liderilor sau a mesajelor.
2) Recalibrarea geografică a României. Județele își schimbă rapid compoziția și numărul
de locuitori. Există trend-uri bine definite, iar acestea - fără excepție - defavorizează
PSD. Concentrarea regională actuală a PSD înseamnă că la fiecare scrutin, pentru a
ține pasul cu restul scenei politice, PSD trebuie să obțină mai multe voturi din mai
puțini oameni disponibili. Partidul obține constant scoruri bune în multe județe, dar
aceste județe au o rată de prezență din ce în ce mai mică dintr-o populație din ce în ce
mai mică. În procente, la nivel local, lucrurile arată bine, dar ele fiind calculate din
totaluri din ce în ce mai mici înseamnă din ce în ce mai puține voturi. Acest lucru se
întâmplă în timp ce în restul României lucrurile stau exact invers, oponenții PSD
obținând scoruri dintr-o prezență din ce în ce mai mare dintr-o populație din ce în ce
mai mare.
Deoarece pentru a putea propune soluții, este important mai întâi să identifici corect
problemele, raportul conține un capitol dedicat acestora. Astfel, sunt identificate și analizate
40 de probleme, împărțite în 4 categorii, politice, relații externe, social-economice și ce țin de
evoluția electorală. Printre acestea se numără cele referitoare la criza identității ideologice a
partidului și efectele asupra electoratului, cum ar fi erodarea identității politice socialdemocrate.
Totodată, locul dialogului necesar cu familia social-democrată europeană a fost
luat de ostilitate fățișă și chiar de aluzii privind renunțarea de către PSD la familia stângii
europene. PSD pare să nu mai aibă niciun partid prieten din cadrul familiei socialiste europene
și nici în cadrul Internaționalei Socialiste. Tot aici putem încadra și distrugerea mitului
partidului format din profesioniști.
În perioada 2016-2019 PSD a renunțat în mare măsură la promovarea pe bază de
competență iar partidul a ajuns să fie construit politic pe principii clientelare și de nepotism.
Anti-selecția a devenit un principiu de funcționare, cu efecte directe și profunde asupra
calității actului de guvernare, precum și asupra imaginii publice a partidului. S-a ajuns, astfel,
la golirea de sens a funcției de ministru și la cea mai slabă garnitură de secretari de stat din
istoria PSD. În aceeași logică a anti-selecției, partidul a ajuns să fie reprezentat la nivel public/
mediatic de către un grup restrâns de oameni care par că se pricep la orice subiect, din orice
domeniu. Întoarcerea la competență este un lucru vital pentru PSD.
Tot referitor la criza identității ideologice constatăm că valorile tradițional-conservatoare au
devenit, în ultimul timp, singura tușă folosită în discursul public al PSD, în detrimentul
valorilor social-democrației europene și al abordărilor modernist-progresiste.
Sunt analizate și crizele managementului intern al partidului, fiind enumerate o serie de
încălcări ale statutului PSD. Tot aici putem încadra modul în care au fost realizate listele de
candidați, pe alte criterii decât cele referitoare la apartenența la PSD și activitatea în cadrul
partidului sau la competență, ceea ce a făcut ca partidul să piardă un număr important de
parlamentari, mulți în favoarea PNL! De asemenea, impunerea de la centru, și nu alegerea
liberă și locală, a președinților organizațiilor județene și a conducerilor de organizații specifice
– cum este cazul TSD, reprezintă o altă problemă gravă. De altfel, TSD a fost transformat întro
structură lipsită de putere și de relevanță. Niciunul dintre foștii lideri ai TSD nu se mai află în
acest moment în partid. Notabil este faptul că relația dintre lider și candidații la șefia TSD a
devenit de ani buni unicul criteriu de impunere la conducerea acestei organizații, ceea ce a
reprezentat o greșeală profundă, generând ideea că nu se poate avansa de la baza partidului
strict pe criterii de performanță și implicare în viața PSD. Tinerii interesați de politică nu au
mai văzut în PSD o soluție pentru o astfel de carieră.
Un subiect sensibil îl reprezintă abordarea pe care partidul și guvernarea au avut-o față de
Justiție. La acest moment, simpla pronunțare a cuvântului ,,justiție” de către liderii, membrii
sau simpatizanții PSD este dificilă. Situația este doar una dintre consecințele ajungerii la
saturare a comunicării PSD pe acest subiect. Gestionarea personalizată a acestui domeniu a
făcut ca totul să ajungă în plan secund, inclusiv realizările sau măsurile necesare și benefice.
Putem spune, fără nicio rezervă, că, după mai mult de doi ani de luptă cu justiția, PSD s-a
bătut singur și s-a și pus, tot singur, la colț. Ordonanța de Urgență nr. 13/31.01.2017 a luat
prin surprindere pe toată lumea. În campania electorală care se terminase de puțin timp nu a
fost niciodată vorba despre asemenea măsuri. În Programul de guvernare, transformat în
reper absolut, nu există nicio mențiune despre așa ceva. Nicio consultare, publică sau în cadrul
partidului, nu a avut loc. Decizia discreționară a lui Liviu Dragnea, dusă la îndeplinire cu
obediență, nu a trecut prin niciun filtru. A fost o măsură care a pus atât Guvernul, cât și
partidul, în imposibilitate de dialog sau apărare. OUG 14, prin care tot guvernul PSD a abrogat
OUG 13, a fost o urmare care nu a putut fi evitată. Iar prin aceasta PSD s-a recunoscut învins,
pentru greșeala unui grupuscul care și-a imaginat că își poate pune la butonieră întregul
guvern și prin asta întreaga țară.
Modificările aduse legilor justiției au fost un nou prilej de a fi criticați nu atât pentru CE
cuprindeau aceste modificări, cât în special pentru CUM au fost ele făcute. Criticile principale
au vizat constituirea de comisii parlamentare speciale și lipsa unui dialog cu instituțiile
europene, în special cu Comisia de la Veneția și GRECO (Grupul de state împotriva corupției
din cadrul Consiliului Europei). O parte din aceste modificări au fost abandonate chiar de către
PSD, deci nu se poate susține că varianta inițială a fost una perfectă. Din nou, în același
domeniu, PSD a fost victima lipsei de comunicare, atât în partid, cât și în societate și pe plan
extern. A fost o transpunere la nivel parlamentar a modului de lucru al lui Liviu Dragnea din
partid: o singură voce trebuie să se audă, cea a Șefului! Rezultatul a fost devastator, PSD
fiind comparat cu partidele iliberale antieuropene.
Amplele proteste împotriva guvernării sunt, de asemenea, incluse în cele 40 de
probleme. Societatea românească a considerat adoptarea OUG 13/2017 ca fiind o rupere a
contractului social generat de oferta electorală a PSD, o ofertă pertinentă și care a adus
partidului un scor excelent. Protestele care au urmat au fost cele mai mari și pe cea mai lungă
perioadă din ultimii 30 de ani. Insuficiența în comunicare a fost una din criticile aduse de
conducerea partidului spre guvern, și poate uneori pe bună dreptate. Un alt moment în care
PSD și guvernul au greșit a fost 10 august 2018. Modul controversat în care a fost gestionat
protestul și imaginea publică rezultată au produs o adevărată traumă socială care, inevitabil,
s-a răsfrânt asupra guvernării și a PSD. În acele momente, PSD a uitat să se comporte ca un
partid mare, adică un partid integrator, care are responsabilități nu doar față de votanții și
simpatizanții săi, ci și față de cei care îl contestă, care are datoria de a modera interesele
divergente existente în societate și de a le transpune în politici publice care să vizeze nu
(doar) majoritatea, ci pe cât mai mulți. La escaladarea violențelor au contribuit din plin și
replicile care au dus la o și mai mare divizare a societății între ,,noi” și ,,ei”.
În ceea ce privește relațiile internaționale, dincolo de controversata mutare a ambasadei
României din Israel, de la Tel Aviv la Ierusalim, nu trebuie uitat nici discursul ambiguu, aparent
anti-occidental și anti-companii străine, din motive electorale, care a dus la neînțelegeri în
relațiile cu partenerii externi, atât instituționali, cât și politici.
Un moment ratat a fost aniversarea Centenarului Marii Uniri de la 1918, care a fost gestionată
cu amatorism. Toate acuzațiile adversarilor politici ai PSD la adresa partidului se regăsesc în
modul în care a fost gestionat acest program. Printre acestea, cea referitoare la angajări pe
pile și împânzirea instituțiilor publice cu persoane incompetente. Iar acest lucru s-a văzut prin
calitatea proiectelor finanțate: serate de poezie ale polițiștilor locali, campionate de fotbal,
petreceri câmpenești etc.. Toate aceste gafe administrative ar putea fi trecute cu vederea, dar
PSD face apel foarte des la sentimente patriotice, uneori patriotarde. Repetarea obsesivă a
iubirii de țară, fără ca ea să fie transpusă în celebrarea a 100 de ani de existență a României
unite, dă imaginea unui partid guraliv, dar neputincios pe această temă. Vrea PSD să fie noul
PRM?
Centenarul trebuia să fie un moment de mândrie și unire, în care PSD putea da dovadă de
atenție acordată fiecărui român, simpatizant PSD sau nu. În acest fel partidul putea arăta, nu
doar vorbi, că are capacitatea de a aduce oamenii împreună, de a lua în considerare toate
opiniile, ideile și doleanțele. Centenarul este oportunitatea ratată a PSD, atât la nivel de
politică europeană cât și la nivel național. Pe plan extern, PSD a ratat împărtășirea istoriei și a
bucuriei naționale alături de celelalte state. Pe plan intern, partidul a ratat un moment
definitoriu pentru pregătirea campaniei pentru alegerile prezidențiale și oferirea garanțiilor
că un președinte provenit din PSD va fi în mod real al tuturor românilor.
În ceea ce privește problemele social-economice, remarcăm, printre altele, lipsa politicilor
publice care să vizeze ”noul proletariat” – corporatiștii. „Proletariatul corporatist” este
echivalentul lucrătorilor industriali ai secolului trecut. Nu este favorabil PSD, dar are nevoi
specifice stângii progresiste - tineri din urban, cu studii superioare, lucrează în schimburi,
sunt plătiți mai degrabă modest, au nevoi legate de locuire și de dezvoltare personală și
profesională (care implică oportunități, dar și servicii publice de calitate) și, de multe ori, se
confruntă cu condiții de muncă dificile, fără a avea un cuvânt de spus în fața angajatorului.
PSD a abandonat acest public, care s-a lăsat cucerit în fața unui discurs de dreapta, care nu îi
oferă în realitate protecție. Decizia lui exprimă eșecul discursului progresist în România. PSD
nu trebuie să ignore nici automatizarea muncii și efectele acesteia asupra locurilor de muncă.
Ea transformă economia și impune politici publice dedicate. Ea poate genera șomaj, dar
creează și oportunități, iar PSD are datoria de a aborda frontal această temă pe care toți ceilalți
actori politici o ignoră, printr-o dezbatere inspirată de problematica venitului minim universal.
Însă pentru aceasta sunt necesari profesioniști, oameni cu viziune pe termen mediu și lung,
nu miniștri si secretari de stat a căror preocupare este să doar fie șefi.
Unul dintre cele mai grave lucruri este că PSD a permis adversarilor săi politici să extindă
acuzațiile aduse conducerii partidului către simpatizanții săi. A apărut în spațiul public o
nouă insultă: „ești pesedist!”, constituită ca sursa unei campanii de public shaming a
electoratului de stânga, în vederea manipulării psihologice a celor care au
„#afinitățiPSD”. Dacă simpatizanții USR sau ai PNL își afirmă cu mândrie în spațiul public
afinitatea lor politică, fără frica de a fi agresați, nu același lucru se poate spune, din păcate,
despre simpatizanții PSD.
Fostul șef al partidului, Liviu Dragnea, și-a cerut, la un moment dat, iertare „miilor de români
care stau în pușcărie pe un articol neconstituțional”. Niciodată nu și-a cerut scuze milioanelor
de simpatizanți PSD care au ajuns să fie stigmatizați de vecinii, colegii sau chiar prietenii lor.
În final, raportul cuprinde câteva direcții de reformă. PSD este într-o criză de proiect. Un
proiect care privește viitorul partidului, structura sa instituțională și, nu în ultimul rând,
funcționarea lui ca o structură democratică.
Este rolul Consiliului Național, ca guvern din umbră, de a reforma partidul prin impunerea
unor criterii de competență în promovarea resurselor umane de care trebuie să dispunem,
pentru a ne reimpune pe harta electorală ca for reprezentativ al stângii românești. Prin
Departamentele Consiliului Național pot fi dezvoltate comunități de experți și atrași
profesioniști din afara partidului, pentru a genera o platformă consultativă în vederea
implementării măsurilor de reformă necesare.
În esență, PSD are nevoie de:
I. Reforma structurii ideologice a partidului, în acord cu următoarele cinci
componente:
A. Ideologie.
B. Valori: solidaritate, colegialitate, integritate, profesionalism, prioritatea
interesului public, obiectivitate, deschidere și transparență, bună credință,
europenism.
C. Reprezentativitate.
D. Criterii de competență și expertiză profesională.
E. Politici: crearea de locuri de muncă; dezvoltarea economică a zonelor
defavorizate; creșterea veniturilor pentru categoriile vulnerabile; protejarea
drepturilor angajaților; distribuirea echitabilă a resurselor publice;
îmbunătățirea serviciilor publice și a accesului la acestea.
II. Reluarea procesului de democratizare a partidului, atât la centru, cât și la
nivelul filialelor locale, prin folosirea mecanismelor statutare, așa cum sunt
alegerile interne, la timp. Cei excluși pe nedrept (spre exemplu, pentru delict de
opinie) trebuie chemați înapoi, cu acordul filialelor unde au fost membri.
III. Revitalizarea TSD, astfel încât partidul să devină atractiv pentru noua
generație. TSD trebuie să devină o structură liberă și dinamică, să poată organiza
alegeri libere pentru funcțiile de conducere și să fie independentă financiar (prin
alocări procentuale din subvenția primită în conformitate cu prevederile Legii nr.
334/2006).
IV. Alegeri libere și corecte pentru funcțiile de conducere din organizațiile
locale ale PSD. Filialele PSD trebuie să își decidă conducerile fără intervenții de la
centru, exclusiv pe baza capacității candidaților de a convinge. „Validarea de la
centru” a unui candidat sau altul trebuie să dispară ca instrumente de exercitare a
influenței centrale asupra planului local.
Partidul Social Democrat trece prin cea mai grea perioadă a sa, de la înființare, izolat de familia
europeană social-democrată, criticat pentru discursul antieuropean și incapabil să se
conecteze cu categorii tradiționale de electorat pentru stânga (care, în România, fie nu sunt
active politic, fie votează, paradoxal, cu dreapta).
Prin acest raport, președintele interimar al Consiliului Național, Ionuț Vulpescu, trage un
semnal de alarmă cu privire la situația partidului și face un apel către forurile de decizie ale
PSD pentru a relua dialogul intern, dar și cu societatea și potențialii parteneri în identificarea
soluțiilor corecte de relansare pentru a redeveni partidul numărul 1 în opțiunile electoratului.
A sosit clipa în care Partidul Social Democrat trebuie să facă trecerea de la un mod de
organizare, de acțiune și de proiectare a programelor și politicilor publice care și-au dovedit
valoarea și validitatea în procesul de tranziție post-comunistă, la o abordare care să răspundă
unei noi realități, cu noi provocări legate în special de nevoia integrării complete în Uniunea

 

 

Tag-uri Nume: 

Tag-uri Institutii: