Publicat: 14 Februarie, 2013 - 07:54

Având în vedere intenția Ministerului Sănătății de a schimba sistemul de salarizare a personalului medical din spitale, Federaţia Solidaritatea Sanitară din România că în dezbatere trebuie să fie mai multe variante de salarizare:

I. Toate unitățile sanitare care realizează venituri din contractele de furnizarea servicii cu Casa ar trebui să fie scoase din categoria unităților bugetare. Statutul real al acestor unități sanitare, ale căror venituri depind de serviciile furnizate și decontate, permite cu ușurință o astfel de măsură. În această variantă, toți salariații ar fi scoși din categoria bugetarilor, aplicându-se un nou sistem de salarizare. Din punctul nostru de vedere forma actuală de salarizare ar trebui să constituie nivelul bazal, căruia i s-ar adăuga o suplimentare a salarizării bazată pe evaluare și performanță.
 
Este modelul pe care-l preferăm, el asigurând o combinație între salariul minim (nivelul actual, cu toate sporurile incluse) și salarizarea suplimentară în funcție de performanță pentru toate categoriile de salariați din sistemul sanitar. De altfel, în condițiile în care reașezarea sistemului de decontare a serviciilor medicale în funcție de gradul spitalelor, anunțat de Ministerul Sănătății, va  conduce la o creștere a veniturilor pentru unele categorii de spitale, el ar putea fi aplicat încă din acest an.
 
II. Crearea unui sistem de salarizare mixt, în care să coexiste salariații cu „funcție publică” (bugetari) cu cei care optează pentru modelul liberal de exercitare a profesiei. Un bun exemplu în acest sens îl constituie modelul francez. Un astfel de model ar permite libertatea de opțiune a salariaților între „statutul de bugetar”, care conferă un grad ridicat de stabilitate în muncă cu riscul unei rigidități a sistemului de salarizare (adică cu un nivel de salarizare ce poate fi mai mic decât al colegilor ce aleg varianta liberală de exercitare a profesiei), și exercitarea profesiei în mod liberal, care permite nivele mai mari de salarizare dar cu riscul unui grad scăzut de securitate a locului de muncă.
 
III. Modelul propus de domnul ministru Eugen Nicolăescu, respectiv exercitarea în mod „mai liberal” a profesiilor medicale, care trebuie însă ajustat cu existența unui nivel de bază de salarizare (un salariu minim) reprezentat de nivelul actual de salarizare (cu toate sporurile incluse). În lipsa unui nivel bazal de salarizare, există și riscul perturbării întregului sistem de asigurări sociale, cu afectarea pensiilor viitoare ale lucrătorilor care se vor integra în acest sistem. Chiar și în această variantă trebuie să vorbim de existența unui sistem de salarizare, care să conțină criterii de evaluare și modalități de încadrare standard, stabilite la nivel național.
 
Considerăm necesară introducerea posibilității de exercitare a profesiei în mod liberal inclusiv în sistemul public atât pentru medici cât și pentru asistenții medicali. Ceea ce nu înseamnă însă că suntem de acord cu transformarea acestei posibilități într-o obligație, mai ales dacă ea ar urma să fie aplicată la nivel național. Din analizele noastre preliminare nu toți profesioniștii din sănătatea sunt pregătiți pentru a intra într-un astfel de sistem și nu toate locurile de muncă se pretează la o astfel de încadrare. Suplimentar, nu toți salariații ar dori o liberalizare completă a profesiilor medicale, în condițiile în care un astfel de statut presupune inițiativă și curajul asumării unor riscuri (iar o bună parte din cei care aveau un asemenea profil s-au orientat deja către locuri de muncă din țările occidentale).
 
Introducerea unui nou sistem de salarizarea poate fi făcută numai cu condiția adoptării prealabile a unui model obiectiv și complex de evaluare, în funcție de care să se facă salarizarea în funcție de performanță.

Toate aceste variante pot fi luate în considerare în condițiile în care ele asigură posibilitatea unor creșteri salariale meritate în sistemul sanitar și mențin statutul de salariați (cu contract individual de muncă) cel puțin pentru majoritatea salariaților din sistem, dacă nu pentru toți.
 
Considerăm însă că nici una din noile variante de salarizare nu va putea conduce la o creștere semnificativă a salariilor în sănătate, corespunzătoare condițiilor de lucru din unități și care să asigure un nivel ridicat de menținere a salariaților competenți, fără o îmbunătățire semnificativă a finanțării sistemului sanitar.
 
Credem că este necesar ca variantele de modificare a sistemului de salarizare a salariaților din sănătate să fie construite doar pe calea dialogului și a negocierii cu organizațiile sindicale reprezentative din domeniul sistemul sanitar, acestea fiind singurele organizații cu vocație și experiență în stabilirea modalităților de salarizare și apărarea intereselor salariaților.