„Confruntarea” dintre veteranul liberal Stroe si juniorul democrat Prigoana este una fara istorie. Daca cineva s-a indoit in legatura cu rezultatul, a facut-o pe propria sa raspundere, pentru ca entuziasmul imberbului vlastar al spitei Prigoana nu a facut nicio gaura in cer. Electoratul - cat a fost - a preferat o maturitate, fie ea si harsita, in relele politichiei, in locul ignorantei avantate a beizadelei semi-mogulului deseurilor.

Procentul cu care a castigat Stroe constituie o razbunare tarzie pentru scorul modest facut de celalalt liberal - Olteanu - care a ajuns, norocos, in Parlament, de pe pozitia a treia a unui clasament complicat si greu de inteles.

Experimentul din Colegiul 1 pune insa in evidenta un alt lucru: reteta aliantelor electorale partiale. Este pentru prima data cand doua partide se inteleg asupra strategiei de urmat: pesedistii au renuntat sa-si desemneze un candidat, favorizandu-l pe cel al liberalilor - pentru ca in conditiile in care s-ar fi batut pentru acest loc trei partide, nu se prea stie care ar fi fost rezultatul final. Asa, Stroe a contorizat in dreptul sau si eventualele voturi social-democrate, surclasandu-l pe micul Prigoana. Evident ca a existat, la originea acestei realizari, un troc: in replica, liberalii se vor abtine sa-si puna un candidat in Colegiul 19, vacantat de doamna Daniela Popa, usurand misiunea candidatului social-democrat (sau conservator?) in confruntarea cu cel democrat. Este un mod de functionare al unei aliante conjuncturale care mai indulceste amaraciunea dezertarilor de parlamentari catre tabara aflata la putere si netezeste drumul unei viitoare politici concertate la nivel de partide.

Aceasta cred ca este semnificatia episodului din Colegiul 1. Nu „drama” lui Prigoana, cel confruntat, asemenea sefului sau, cu o monstruoasa coalitie tentaculara, menita sa impiedice reformarea clasei politice pe care si-o asumase, pe cont propriu, progenitura clanului Prigoana. Rezultat previzibil, ca si „pierderea colaterala” inregistrata la nivelul sefului de campanie al acestuia, Razvan Murgeanu, caruia nu ma indoiesc ca se vor gasi unii care sa-i ceara socoteala pentru strategia pe care candidatul n-a catadixit sa o urmeze...

P.S. Cel mai interesant lucru ramane faptul ca din lista de candidati prezentata de PDL, Prigoana era, totusi, cel mai valoros!