Publicat: 21 Septembrie, 2017 - 12:45
Share

'Jurnalismul functioneaza pe o logica simpla: critici puterea, esti credibil; o lauzi, esti pierdut!' Cel care scrie aceste randuri, astazi, era bine intrat, el insusi, in aceasta schema, si chiar credea ca asa stau lucrurile. Pana la 'schimbarea' din 97, lumea presei a fost impartita, brutal, in doua. Tocmai de catre aceia care se credeau in posesia adevarurilor absolute: presa 'aservita', si 'cealalta parte a presei', care-si castigase dreptul de a injura orice, pe oricine si oricand. Primele probleme au aparut odata cu schimbarea. Nevoiti sa ramana la nivelul principiilor enuntate cu sarg si convingere, ca suporteri ai unor valori care s-au dovedit cel putin discutabile la proba veritatii, unii jurnalisti au clacat. Altii si-au pastrat convingerile cu pretul pierderii credibilitatii. Iar altii au schimbat cu seninatate azimutul, trecand cu arme si bagaje in barcazul noii puteri. Chestiune de gust, pana la urma.
In logica alternativei la putere si la ciolan, presa, in ansamblul ei, ar fi trebuit sa marcheze alternante asemanatoare. Logica realitatii s-a dovedit insa diferita: ce te faci cand 'Puterea' este redusa, practic, la somaj tehnic iar 'Opozitia' dirijeaza din culise? Ei bine, atunci se produce o noua fractura in interiorul aceleiasi categorii de analisti si comentatori: lumea jurnalisticii se imparte in 'condeieni' si 'mazgalioi' cameleonici . Categorii limpede definite, dar cu granite mai putin ermetice .In sensul ca dintr-o tabara in alta se poate trece individual sau la pachet. Paradoxurile presei actuale sunt infinite. Puterea atacata in ziarele si posturile de televiziune care apartin 'mogulilor' , raspunde si contraataca in aceleasi mijloace mass-media. Puterea de la Cotroceni ataca Puterea de la Victoria si viceversa. Jurnalistii isi schimba culoarea la fata, atacandu-se, la randul lor, unii pe altii, in exact aceleasi gazete in care jurnalistii fundamentalisti de pana mai ieri erau dovediti a fi fost instrumentalisti ai fostei Securitati. Singurul care nu mai intelege nimic din aceasta poveste este bietul cititor, care , cu naivitate, mai crede ca albul e alb, iar negrul e negru , bietul cititor care vrea si el, acolo, putin condiment de adevar, de putin real. Altfel ar putea crede ca logica pe care functioneaza jurnalismul tinde sa ramana fara nicio logica, iar unicul reper sa devina simbria cu cateva bune zero-uri in coada.(Ziarul Personal)

Punctul pe Y - acum 10 ani

Hotia institutionalizata

Punctul pe Y / mari 03 august 2010 Nr: 3093

Hotia institutionalizata

Hot: cel care fura ceva de la altcineva. Fara sa ceara voie, fara sa aibe vreun merit in dobandirea obiectului hotiei. Cel care risca, pentru ca legile prevad pedepse aspre. Pentru ca hotul simplu, daca este prins, infunda puscaria pe diverse termene.

Mai este, insa, un soi de hotie, care are reguli cu totul speciale: hotia institutionalizata! Daca hotii simpli se strang in bande pentru a organiza lovituri care sa le aduca beneficii sporite, hotii institutionalizati se organizeaza in partide si fac tot tot ce le sta in putinta ca sa ajunga la guvernare. Pentru ca abia aici se pot manifesta in voie si - mai ales - fara teama de a fi prinsi si pedepsiti. Metodele de furat sunt bine puse la punct: ele se numesc “ordonante de urgenta”, “hotarari de guvern”, “decizii ale ministrului”, “hotarari ale AGA sau CA”, iar organizarea hotiei se face pe scara larga, prin plantarea oamenilor proprii acolo de unde se poate fura mai mult.

Exista, desigur, si riscuri, iar unul dintre acestea este ca alte grupari de hoti, inlaturate prin vot de la guvernare, stiu si ele cum se fura si uneori sunt dispuse sa dea in vileag aceste metode. Nu o fac, sperand ca cei in functie vor fura suficient incat sa exaspereze publicul alegator si vor putea veni ei sa le ia locul.

Organizarea, in cazul acestui tip de furt, este esentiala. Adica fiecare trebuie sa fure de la locul sau, unde a fost repartizat. Un ministru, de pilda, pune in cele mai bune functii pe cei mai priceputi acoliti ai sai, oameni cu experienta in ciordeala si disciplinati. Pentru ca rezultatul hotiei se imparte dupa un algoritm foarte precis: jumatate pentru noi, jumatate pentru partid - adica pentru mituirea alegatorilor la urmatoarele alegeri.

Marile avantaje ale acestui tip de hotie este ca te poti sustrage raspunderii dand vina pe: “greaua mostenire” a ceea ce au furat cei dinaintea ta; conditiile meteorologice nefavorabile; criza mondiala; evaluarile eronate ale unor institutii cu rol de prognoza; manevre ale opozitiei; actiunea nefasta a mogulilor de presa.

Se ridica, bineinteles o problema: concurenta neloiala a statului, organizat pe aceste principii, in raport cu hotii simpli. In timp ce acestia din urma isi numara zilele la parnaie, ceilati intra in topuri de popularitate si sunt rasplatiti cu titluri si diplome de salvatori ai tarii.
Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3283.phtml