Publicat: 14 Februarie, 2014 - 11:40

Uniunea Social Liberală s-a constituit ca o alianţă politică electorală, al cărei scop era preluarea puterii şi guvernarea în etapa 2012 – 2016. Cele două partide principale şi-au împărţit, din start, cele mai importante funcţii, social-democraţii urmând preia şefia guvernului, iar liberalii preşedinţia. Fiecare partid a avut, la ora constituirii, câte un partener, cu care liberalii au format o mez-alianţă (Alianţă de Centru-Dreapta: ACD), iar social-democraţii integrând partidul lui Oprea (UNPR) în propria sa structură.

În continuarea acestui edificiu politic, părţile au făcut concesii reciproce, cea mai importantă dintre acestea fiind acceptarea de către PSD a unei parităţi de „unu la unu”, în ciuda calculelor hârtiei care indicau un avantaj consistent al social-democraţilor. S-a pornit de la premisa că în acest fel se vor nivela disputele şi se va asigura o eficienţă sporită demersului electoral prin listele comune care compensau diferenţele.

Faptul că doar unul dintre obiectivele alianţei a fost atins – acela al preluării puterii executive, suspendarea preşedintelui eşuând – a produs primele dezechilibre în interiorul alianţei. Slăbiciunile manifestate în zona resurselor umane de către liberali – schimbările dese de miniştrii, propunerile ratate, demisiile – au accentuat un dezechilibru evident, pe care rolul tot mai important pe care îl juca premierul, în comparaţie cu atribuţiile şi competenţele preşedintelui Senatului l-au accentuat. Fisurile apărute în edificiul alianţei au fost speculate şi amplificate abil de către preşedintele Băsescu care a dus, practic, un război de gherilă, atacând orice decizie şi acuzând o teoretică „nedemocraţie” a Executivului.

Nepotrivirile de caracter şi de viziune dintre cei doi co-lideri s-au făcut simţite tot mai des, dialogul lor devenind unul strict oficial şi nelipsit de unele contondenţe. Pe acest fond, aliatul de serviciu, conservatorii, au fentat din nou, profitând de denunţarea alianţei lor de către liberali şi făcând pasul înapoi spre social-democraţi. Dezechilibrul iniţial a fost amplificat de mişcarea perfidă făcută de Ponta prin crearea unei noi alianţe – USD: Uniunea Social Democrată – cu Oprea şi Daniel Constantin – îndreptată spre o eventuală luare a lucrurilor pe cont propriu. Prin racolări abile din rândul PPDD şi prin negocieri discrete cu UDMR, Ponta şi ai săi au ajuns în faza în care pot să arate „pisica” sciziunii aliatului liberal care s-a poticnit în faza jocului de orgolii: propunerea lor de remaniere a venit cu suplimentul plasării lui Iohannis în funcţia de vicepremier (ca să nu fie condus de Oprea, în calitate de ministru de Interne), pe care Ponta l-a contracarat plusând prin promovarea lui Daniel Constantin într-o poziţie similară, care-i oferă însă avantajul de 2 la 1 în „meciul vicepremierilor”.

Teoretic, criza s-ar putea dezamorsa foarte simplu, fiecare parte renunţând la pretenţiile suplimentare. Liberalii sunt însă greu de convins, Iohannis fiind arma lor secretă, prin faptul că l-ar dori ca o viitoare contrapondere la Ponta.

Negocierile dintre părţi s-au blocat în faza orgoliilor: nimeni nu vrea să confere un avantaj celuilalt, renunţând la pretenţii. Logic, sunt două soluţii, ambele în mâna liberalilor: renunţă la vicepremieratul lui Iohannis şi continuă guvernarea USL, sau denunţă alianţa şi ies de la guvernare.     

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Fratele Basescu si reteta avantajului colateral

Punctul pe Y / mari 25 august 2009 Nr: 2843

Fratele Basescu si reteta "avantajului colateral"

Mare ghinion pe dl Mircea Basescu sa aibe un frate presedinte, din cauza caruia sa nu poata sa faca nici o miscare si sa trebuiasca sa fie mereu mai atent ca altii la orice ar putea constitui un subiect pentru presa de scandal sau pentru adversarii politici.

Pentru fratele prezidential, trecerea de la inghetata la armament reprezinta o evolutie calitativa fireasca in lumea afacerilor. Si cum probabil ca Traian Basescu nu se va da peste cap in a-i face cadouri prin care sa suplineasca efectele embargoului de familie, dl Mircea are tot dreptul sa se considere discriminat. Cu atat mai mult cu cat ceea ce incercase dansul sa faca constituie o reteta cvasi-generalizata in Romania.

Dupa unele estimari, peste 50% dintre persoanele cu functii de decizie in institutiile statului practica formula „avantajelor colaterale”. Iar firma in care intrase dl Mircea Basescu reprezinta un veritabil model. Deci, dl Cazacu este mare director in Ministerul Economiei, unde se ocupa tocmai de afacerile cu armament. Ca sa nu intre in conflict de interese, dansul nu-si face o firma proprie, cum se practica in urma cu cativa ani. Recurge la un amic cu experienta, din domeniul privat, impreuna cu care fac o firma in care o ruda - in cazul de fata fiica sa - detine o cota parte. Cum o astfel de afacere are nevoie de sustinere politica, este recrutata si o rubedenie a unui politician de top - in cazul de fata fratele presedintelui. Si asta nu in ideea ca dl Mircea s-ar fi dus la dl Traian sa-i spuna: Mai frate-miu, sunt si eu intr-o afacere, castig un ban, vezi si da unda verde in CSAT contractului cutare! Nici vorba. Se mizeaza pe faptul ca data fiind relatia de rudenie, sustinerea este implicita si nimeni nu se duce la presedinte sa-l intrebe: dam drumul la afacerea aia in care e bagat fratele dv?

Cred cu toata sinceritatea ca dl presedinte nu a avut habar de miscarea pe care o facuse fratele. Iar „serviciile”, daca au prins de veste, s-au jenat sa i-o spuna. N-am idee nici cat succes ar fi putut sa aibe afacerea respectiva. Cert este ca ea l-a prins pe seful statului cu pantalonii in vine si nu va cantari usor in viitoarele sondaje. Revin insa la combinatia respectiva, care este reprezentativa pentru mediul de afaceri romanesc. Peste tot pe unde e rost de pus mana pe ceva bani publici vom intalni astfel de „firme”, compuse dupa reteta: factor de decizie in zona economica - rubedenie a acestuia - rubedenie de politician. Daca cineva ar avea tenacitatea si preocuparea de a lua la puricat firmele care fac afaceri cu statul, vor avea surpriza sa gaseasca un veritabil record de astfel de asocieri destinate obtinerii de „avantaje colaterale”.

Cat despre retragerea lui Mircea Basescu din firma respectiva, aceasta nu rezolova nimic nici pentru sine si nici pentru fratele sau.

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-2718.phtml