Publicat: 14 Februarie, 2014 - 11:40
Share

Uniunea Social Liberală s-a constituit ca o alianţă politică electorală, al cărei scop era preluarea puterii şi guvernarea în etapa 2012 – 2016. Cele două partide principale şi-au împărţit, din start, cele mai importante funcţii, social-democraţii urmând preia şefia guvernului, iar liberalii preşedinţia. Fiecare partid a avut, la ora constituirii, câte un partener, cu care liberalii au format o mez-alianţă (Alianţă de Centru-Dreapta: ACD), iar social-democraţii integrând partidul lui Oprea (UNPR) în propria sa structură.

În continuarea acestui edificiu politic, părţile au făcut concesii reciproce, cea mai importantă dintre acestea fiind acceptarea de către PSD a unei parităţi de „unu la unu”, în ciuda calculelor hârtiei care indicau un avantaj consistent al social-democraţilor. S-a pornit de la premisa că în acest fel se vor nivela disputele şi se va asigura o eficienţă sporită demersului electoral prin listele comune care compensau diferenţele.

Faptul că doar unul dintre obiectivele alianţei a fost atins – acela al preluării puterii executive, suspendarea preşedintelui eşuând – a produs primele dezechilibre în interiorul alianţei. Slăbiciunile manifestate în zona resurselor umane de către liberali – schimbările dese de miniştrii, propunerile ratate, demisiile – au accentuat un dezechilibru evident, pe care rolul tot mai important pe care îl juca premierul, în comparaţie cu atribuţiile şi competenţele preşedintelui Senatului l-au accentuat. Fisurile apărute în edificiul alianţei au fost speculate şi amplificate abil de către preşedintele Băsescu care a dus, practic, un război de gherilă, atacând orice decizie şi acuzând o teoretică „nedemocraţie” a Executivului.

Nepotrivirile de caracter şi de viziune dintre cei doi co-lideri s-au făcut simţite tot mai des, dialogul lor devenind unul strict oficial şi nelipsit de unele contondenţe. Pe acest fond, aliatul de serviciu, conservatorii, au fentat din nou, profitând de denunţarea alianţei lor de către liberali şi făcând pasul înapoi spre social-democraţi. Dezechilibrul iniţial a fost amplificat de mişcarea perfidă făcută de Ponta prin crearea unei noi alianţe – USD: Uniunea Social Democrată – cu Oprea şi Daniel Constantin – îndreptată spre o eventuală luare a lucrurilor pe cont propriu. Prin racolări abile din rândul PPDD şi prin negocieri discrete cu UDMR, Ponta şi ai săi au ajuns în faza în care pot să arate „pisica” sciziunii aliatului liberal care s-a poticnit în faza jocului de orgolii: propunerea lor de remaniere a venit cu suplimentul plasării lui Iohannis în funcţia de vicepremier (ca să nu fie condus de Oprea, în calitate de ministru de Interne), pe care Ponta l-a contracarat plusând prin promovarea lui Daniel Constantin într-o poziţie similară, care-i oferă însă avantajul de 2 la 1 în „meciul vicepremierilor”.

Teoretic, criza s-ar putea dezamorsa foarte simplu, fiecare parte renunţând la pretenţiile suplimentare. Liberalii sunt însă greu de convins, Iohannis fiind arma lor secretă, prin faptul că l-ar dori ca o viitoare contrapondere la Ponta.

Negocierile dintre părţi s-au blocat în faza orgoliilor: nimeni nu vrea să confere un avantaj celuilalt, renunţând la pretenţii. Logic, sunt două soluţii, ambele în mâna liberalilor: renunţă la vicepremieratul lui Iohannis şi continuă guvernarea USL, sau denunţă alianţa şi ies de la guvernare.     

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Romani, vi s-a pregatit ceva: calusul constitutional!

Punctul pe Y / vineri 28 mai 2010 Nr: 3043

Romani, vi s-a pregatit ceva: calusul constitutional!

Daca exista o opozitie insuportabila o presiune sociala insuportabila, sigur ca nimeni nu poate deveni dusmanul propriului sau popor” - spune in alocutiunea sa de marti seara, presedintele Basescu, facand o veritabila profesiune de credinta a unui democrat autentic.

Numai ca miercuri seara, cand anunta aprobarea in Guvern a scrisorii catre FMI care cuprindea toate masurile nepopulare convenite cu Fondul, premierul Boc avea sa scoata din joben argumentul juridic care va sa faca in asa fel incat opozitia si presiunea sociala sa nu devina insuportabile si sa nu compromita genialul plan de salvare a clientelei politice bugetare pe seama pensionarilor si a salariatilor neprivilegiati: activarea unei prevederi constitutionale (art. 53) care precizeaza ca poate fi restransa exercitarea unor drepturi sau libertati constitutionale pentru „apararea securitatii nationale, a ordinii, sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si libertatii cetatenilor, desfasurarea instructiei penale, prevenirea consecintelor unor calamitati naturale, ale unor dezastre ori a unui sinistru deosebit de grav”.

Ce se ascunde in spatele acestui articol? Un lucru simplu: guvernul isi asigura imunitatea fata de orice ar putea deveni „insuportabil” - vorba presedintelui - pentru a-si vedea in liniste de programul prin care scoate datoare natia romana pentru incompetenta unui guvern aflat in momentul si locul cele mai nepotrivite.

Intr-un loc o nimereste, insa, dl Boc, la fix: acolo unde vorbeste de calamitate naturala, dezastru sau sinistru foarte grav. De la Ceausescu incoace Romania nu a mai trecut printr-o asemenea incercare. Guvernele Boc, cate au fost, sunt tot atatea calamitati, iar personajul care le reprezinta incepe sa-si merite adjectivul, intrat in uitare, de „sinistru”.

Practic, prin aceasta prevedere, Guvernul poate interzice manifestatii, greve sau alte actiuni de protest care ar putea pune in pericol securitatea (apropo: li se taie leafa si pretorienilor din Servicii?) celor care se afla la putere. Ar putea fi interzise si acele posturi de televiziune sau ziare care seamana panica si induc neincredere in intelepciunea diriguitorilor, impiedicandu-i sa duca la bun sfarsit planul de salvare nationala. Bineinteles, temporar, pana va trece valul si lumea se va obisnui cu noua ordine politica pe care o instaureaza regimul Basescu.

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3233.phtml