Publicat: 21 Mai, 2015 - 12:55
Share

Votul pentru dublarea alocaţiilor pentru copii dat deunăzi de parlament este una dintre puţinele realizări ale liberalilor în lupta lor surdă cu fostul aliat din USL. Profitând de absenţa parlamentarilor coaliţiei şi de nebăgarea de seamă a premierului, s-au scos din haznaua bugetului, în doi timpi şi trei mişcări, un miliard şi jumătate de lei doar în acest an. S-a întrebat Ponta retoric dacă promotorii s-au gândit şi la sursa banilor, uitând că el însuşi le-o pusese pe masă trâmbiţând rezultatele ANAF-ului care a încasat mai mulţi bani ca niciodată.

Poate că avea de gând premierul să investească aceşti bani în infrastructură – sau măcar în celebrele studii de fezabilitate ale CNADNR-ului, nu ştim. Ştim că n-a avut tupeul să se pună de-a curmezişul fără a risca să-şi pună în cap o ţară de părinţi. Într-un fel, episodul acesta îl repetă la indigo şi pe cel din 2008, parcă, atunci când economia duduia şi într-un elan nestăvilit parlamentul a decis dublarea salariilor dascălilor. Cineva a cârtit, totuşi, că nu sunt bani, dar luat şi el de val, Băsescu a validat decizia, deşi ştia că e profund nesustenabilă. Şi nici n-a fost, dascălii aşteptând şi astăzi împlinirea unei promisiuni care era şi lege. O lege încălcată, pentru care însă nimeni n-a dat socoteală.

Revenind la alocaţie, trebuie să spunem că suma care se aloca în prezent era doar cu puţin mai mare de un leu pe zi şi că reprezintă, practic, o sfidare a celor de la care aşteptăm să crească natalitatea şi să asigure pensiile generaţiilor actuale. Nici dublarea alocaţiei nu înseamnă mare lucru şi nu cred că cineva cu suficientă minte aşteaptă de la aceasta rezolvarea problemei.

Important cred că e gestul. Acesta va trebui însă dublat de o serie de reglementări punctuale, pe categorii de copii, care să ţină cont de situaţia reală a fiecărei familii. La fel ca şi la programul “Cornul şi laptele”, sunt familii pentru care acesta înseamnă foarte mult şi altele pentru care nu înseamnă nimic, reprezentând doar o risipă inutilă. Înţeleg însă că nu se poate face o discriminare la acest nivel, prin care unii să primească, iar alţii nu. Şcoala va tebui să fie principalul agent de investigare a situaţiei reale din fiecare caz şi a modalităţilor de compensare a unor necesităţi elementare. Biserica ar trebui să-şi canalizeze şi ea o parte din eforturi în această direcţie, fără a transforma ajutorul în prezelitism.

Majorarea alocaţiei este, în ultimă instanţă, un semnal: că statul se dovedeşte sensibil la nevoile unei importante categorii de populaţie. Cea care face, creşte şi îngrijeşte copiii, generaţia care va prelua obligaţiile şi responsabilităţile celor actuale. Că este solidar cu eforturile părinţilor şi că respectă o importantă prevedere a Constituţiei: dreptul la un trai decent a tuturor membrilor societăţii. Aşa încât nu vorbim de un cadou – fie el şi “otrăvit” - pe care îl face Opoziţia, în ciuda Puterii, ci de o obligaţie morală şi materială la care toţi trebuie să fim părtaşi.  

Topic: 

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Cu bicicletele spre luna

Punctul pe Y / miercuri 04 august 2010 Nr: 3094

Cu bicicletele spre luna

Daca Geoana a dorit sa trimita un roman in spatiu, Boc e mai generos: el ar vrea sa ne duca pe toti in luna, calare pe bicicleta. Cel putin asa vede lucrurile europarlamentarul PDL Cristian Preda, exasperat si el de ineficienta unui guvern care nu izbuteste sa faca reforma administratiei - cea de la care s-ar putea astepta la economii care sa nu ne mai oblige sa imprumutam bani de la FMI pentru a plati pensiile.

De fapt, chiar premierul - minune al presedintelui Basescu (a carui incredere s-a cuantificat in numirea sa la carma a patru guverne consecutive) recunoaste esecul reformei, dar ca orice om responsabil, identifica si cauzele.

Prima, in ordinea importantei, este decizia Curtii Constitutionale. Daca „dinozaurii” de acolo (intre care majoritatea a fost numita chiar de Traian Basescu) nu ar fi declarat neconstitutionala ideea taierii pensiilor, acum n-am fi fost nevoiti sa suportam o crestere de 4% a TVA-ului, cu consecintele de rigoare - inclusiv aceea a improbabilitatii de a mai aloca vreun ban pentru o presupusa crestere economica. Dar judecatorii de la Curtea Constitutionala au preferat aceasta varianta, de fapt pentru a-si proteja pensiile „nesimtite”.
Al doilea factor identificat de Emil Boc il reprezinta fenomenele naturale care s-au manifestat cu perseverenta in aceasta perioada. Daca Dumnezeu si Sfantul Ilie ar fi avut putina mila de natia romana, n-ar mai fi trimis din ceruri siroiul nesfarsit de ploi care au luat cu ele casele si bunurile oamenilor asezati in calea lor si nu ar mai fi acoperit marile suprafete neprotejate de digurile pentru care n-au mai fost bani, sau au fost furati sau deturnati. Mama Natura ne-a bagat inca odata adanc mana in buzunare si ne-a lasat o paguba pe termen lung.

In fine, cea de-a treia cauza o reprezinta conjunctura economica internationala. Dupa ce-a dat buzna peste noi, in loc sa ne ocoleasca, cum sperau cei de la putere, criza ne supune la tot felul de perversiuni, care de care mai insuportabile. Ne micsoreaza veniturile proprii, le micsoreaza si pe cele ale statului, din care acesta ar trebui sa-si plateasca cheltuielile de intretinere, incremeneste lucrarile publice pentru care nu mai sunt bani si face ca totul sa se poticneasca de buturuga unei crize generalizate. Parca tot ce n-a apucat sa se intample pe la vecini, care au reusit sa iasa mai repede din nevoi, s-a canalizat asupra noastra si risca sa ne sufoce.

Ce sa faca un biet guvern in aceste conditii, in care Opozitia il pandeste sa-l rastoarne si, in care presa gaseste tot felul de pretexte pentru a sari la gatul devotatilor sai ministri care, orice ar face - nici macar un nou brand turistic - nu e bine? Pai, in conditiile astea, chiar ca-ti vine sa incaleci pe biciclete, sa o iei agale spre luna, unde nu iti taie nimeni un sfert din leafa...lunara si sa lasi in urma necazurile si neputinta de a le depasi.
Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3284.phtml