Publicat: 8 August, 2014 - 13:19

Fenomenul a apărut devreme, odată cu concentrarea puterii locale în mâinile unor persoane alese pe baza unei popularităţi ieftine, obţinută cu îndemânare. Preşedinţii de Consilii Judeţene şi-au demonstrat eficienţa şi importanţa în special în scrutinurile în care aportul lor în alegeri devenea decisiv pentru puterea de la centru.

Aceştia – cei mai mulţi având experinţa organizatorică a fostului regim – au început să dispună după bunul plac nu doar de fondurile alocate, ci şi de numirile făcute în numele organigramei, construind în jurul lor un edificiu de susţinere peste care cu greu se putea trece. Acţiunea lor, desfăşurată după principiile feudelor, le-a adus şi numele.

Clasa baronilor s-a afirmat cu putere în mandatul lui Adrian Năstase, iar excesele celor mai cunoscuţi dintre aceştia au generat o reacţie publică care l-a obligat pe premierul-preşedinte de partid să le ceară o retragere strategică în rândul al doilea la localele din 2004. Atunci vârfurile de lance ale baroniadei se numeau Mischie, Savu, Ivanovici. Pasul acesta înapoi a costat însă partidul pierderea „feudelor” în favoarea noilor veniţi de la Alianţa DA care, la rândul lor, s-au instalat temeinic, cu aceleaşi metode pentru următoarele cicluri. Categoria s-a instituţionalizat, pur şi simplu, căpătând forţă şi influenţă în dauna Centrului, care nu era aducător de voturi. Un Mircea Geoană, în special şi un Victor Ponta, parţial, au devenit pur si simplu captivi ai baronatului, lucru care s-a întâmplat, la un alt nivel şi în cealaltă parte a spectrului politic, a cărui rezistenţă la putere s-a bazat aproape exclusiv pe reprezentanţii din teritoriu. Cea mai importantă remaniere a Guvernului Boc a adus în fotoliile de miniştri reprezentanţii direcţi ai judeţelor, desemnaţi şi promovaţi de la acest nivel, în absenţa oricărei calităţi manageriale. Ialomiţianu, Vreme şi alţi vreo câţiva vor rămâne în analele incompetenţei care nu li se putea reproşa direct lor, ci celor ale căror interese erau puşi să le servească.

Ajungerea lui Victor Ponta, dintr-un ilustru anonim, rămas în memoria publică doar prin similitudinea – observată de Năstase – cu Marele Titulescu – a fost reflexul preeminentei unui nou val baronal care a format practic o Cupolă ce a influenţat aproape toate deciziile viitorului premier. Judeţele importante – precum Braşovul, Oltul, Iaşiul, Constanţa, Brăila, Mehedinţi, Argeş – şi-au exprimat foarte clar ponderea şi intenţiile rezultate din politica aplicată.

Iată însă că „instituţiile verticale” sunt pe cale să atace decisiv acest sistem. De vreo doi încoace baronii încap pe rând pe mâinile procurorilor şi sunt trimişi în judecată. Între cei ai actualei puteri se mai rătăcesc şi unii dintre cei ai fostei. Decapitarea acestora generează o anume nesiguranţă în teritoriu şi o mai pronunţată independenţă la vârf. Raportul începe să se modifice, iar funcţia capătă o notă tot mai mare de risc şi de periculozitate. Amurgul baronilor prevesteşte noile formule de exercitare a puterii, între care un loc tot mai important îl ocupă Serviciile. Poate că nu degeaba, între numele de candidaţi la preşedinţie vehiculate în ultima vreme se numără şi vreo trei de foşti sau actuali şefi de servicii...     

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Sistemul lor a functionat mai bine!

Punctul pe Y / smbt 12 decembrie 2009 Nr: 2930

Sistemul "lor" a functionat mai bine!

Faptul ca PSD a contestat rezultatul alegerilor ramane un simplu exercitiu de imagine, atata timp cat sansa de a schimba rezultatul este practic nula.

Acuzatia de frauda este reala, dar nu poate fi dovedita pe palierul pe care o reclama perdantii. Nereguli electorale s-au inregistrat sistematic, la fiecare scrutin. La unul de calibrul si specificul celui prezidential, ele nu pot avea impactul necesar inclinarii balantei. Ceea ce reclama PSD-ul tine de o modalitate aparte, si cand Ponta a spus ca „la ei sistemul a functionat mai bine”, gura pacatosului adevar graia.

Rezultatul extrem de strans al alegerilor ar fi generat, cu siguranta, acelasi tip de reactie din partea PDL-ului daca ar fi castigat Geoana. Exista insa cateva motive reale de suspiciune, pe care buna credinta nu le poate indeparta cu usurinta.

Este, in primul rand, extrem de suspecta, linistea cu care Traian Basescu a intampinat anuntul exit-poll-ului. Pentru cei care-l cunosc ar fi trebuit sa-i nelinisteasca aparenta sa resemnare, dar mai ales indemnul adresat sustinatorilor sai de a astepta in liniste, acasa, rezultatul numaratorii. Era limpede ca Basescu stia ceva ce nu stiau ai lui Geoana. Daca ar fi avut cea mai mica indoiala ca iese castigator, ar fi inflamat pe loc opinia fanilor si de la Modrogan s-ar fi indreptat glont spre Piata Universitatii, pentru a preintampina acceptul unui eventual esec. Presedintele a declarat insa ca inca de la ora 19.00 stia rezultatul si nu poti sa nu te intrebi de unde si cum? La ora 19.00 nici unul dintre institutele de sondaj nu-si centralizase datele si - mai mult - fenomenul avansului sau nu incepuse sa se manifeste. Ba chiar, la ora aceea nu se cunostea cum a votat sau cum va vota diaspora - doar daca nu s-ar fi primit asigurari prealabile in acest sens. Precedentul europarlamentarelor ne ofera insa un indiciu despre modalitatea in care se putea obtine avansul necesar cu un numar de voturi sigur, la fiecare sectie de vot, asa cum se procedase in cazul EBA.

Intr-un fel, PSD-ul si-a facut-o cu mana proprie, inca de pe cand il avea pe Nica la carma Internelor. Acesta este cel care a inmultit sectiile speciale, plasandu-le in aproape orice localitate, in ideea folosirii lor in interes propriu. Or asa se explica si eliminarea sa din Guvern - Basescu nu putea risca sa fie altcineva la pupitrul sectiilor speciale, decat un om de-al sau.

In fine, un alt motiv de nedumerire il constituie faptul ca trei din patru institute de sondare au dat, practic, aceeasi estimare, toti lucrand cu aceleasi modele si pe aceeasi realitate statistica. Faptul ca s-au inselat cu totii conduce la ideea ca ceva a intervenit pentru modificarea modelului, ceva ce nu putea fi prevazut.

Dar, repet, atata timp cat nu se poate demonstra nimic (cu atat mai putin procedeul pe care tu insuti l-ai avut in vedere pentru a frauda) contestarea ramane un accent de retorica politica.

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3119.phtml