Publicat: 26 Aprilie, 2013 - 14:36
Share

ANI nu este o instituţie simpatică. În general. Şi în special celor care ocupă funcţii publice. Pentru că are de-a face cu aceştia. Nu cu simplii cetăţeni, care nici n-au fost aleşi în vreo demnitate şi nici nu i-a pus cineva într-o funcţie în care au ocazia să piardă din vedere graniţa dintre banul public şi cel personal.

ANI nu este nici o instituţie perfectă. Au fost copiate modele şi ele imperfecte, iar ce-a rezultat este departe de a garanta o funcţionare fără cusur. ANI-iştii sunt şi ei oameni, deci supuşi greşelii. Influenţelor. Ameninţărilor. Represiunilor…

ANI este, însă, necesară. Fără această sperietoare, cred că ar fi un dezastru într-o administraţie şi în instituţii publice în care nimeni nu mai ştie de frică, atunci când e vorba să-şi facă parte din partea cea mare. Dezastru este şi aşa, numai că din când în când mai pică câte un fraier care crede că i se cuvine să-şi dea contracte la firma proprie, plătite de instituţia la care e salariat. Dealtfel, cam acesta a şi fost tipicul ANI: din când în când dl Horia Georgescu ne mai pocnea cu câte un comunicat din care reieşea că instituţia s-a pus pe capul unui consilier local pe care-l face de râs…

Oridecâteori s-a nimerit – efectiv, din greşeală - să se dea şi peste un barosan, acesta a făcut explozie acuzând odioasa instituţie de manevre oculte şi de influenţe politice. “Voi merge până la capăt, în justiţie!” era ameninţarea curentă, după care nimeni nu mai ştia ce s-a întâmplat, pentru că legea este atât de prost şi de interesat făcută încât niciodată nu se iau măsurile exemplare, existând mereu o portiţă de scăpare.

Nu ştiu ce s-a întâmplat de data aceasta, când ANI a lansat o veritabilă canonadă, ţintuindu-i la stâlpul incompatibilităţii pe câţiva dintre grangurii administraţiei şi politicii, indiferent de culoare: Vanghelie, Nicuşor Constantinescu, Florin Popescu, Aristotel Căncescu, ba chiar şi Klaus Johannis – cu toţii oameni în vârful pixului cărora stau milioane, au fost declaraţi incompatibili! La o asemenea defilare, dacă măsurile nu vor fi pe măsură, decredibilizarea ANI va fi una mortală. Şi probabil că astfel i se va semna actul de deces, urmând să fie înlocuită cu ceva – teoretic – mai eficient şi mai puţin contestabil. Dacă însă îi vom vedea măcar pe câţiva dintrei cei “demascaţi” acum ieşind din circuitul public pentru cei trei ani prevăzuţi de lege, atunci înseamnă că mai există o speranţă ca haosul şi bunul plac ce domnesc în aceste sectoare să poată fi stăvilite. 

Topic: 

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Incotro se duce leul?

Punctul pe Y / vineri 02 iulie 2010 Nr: 3071

Incotro se duce leul?

Un distins si respectat finantist, care ocupa o pozitie importanta in sistem si care ma onoreaza cu prietenia si increderea sa, imi impartasea, recent, intr-o conversatie informala, opiniile sale despre situatia prezenta si, in special, despre deprecierea leului. Ce se intampla cu brava noastra moneda nationala care, pana la anuntul Curtii Constitutionale, rezistase eroic asalturilor speculative?

Deprecierea brusca a leului nu a constituit o surpriza pentru cei din bransa. Oricum, leul era „subventionat” ca sa zic asa, prin operatiunile efectuate de Banca Nationala care utilizeaza in acest scop rezerva valutara. Deprecierea leului va continua, treptat, pana la asezarea sa pe un curs care sa reflecte mai exact starea economiei nationale. Nu avem, in mod evident, o economie de 4,3 lei la euro, cu atat mai putin in conditiile crizei actuale. Cursul va continua sa creasca in favoarea euro probabil pana in jurul valorii de 5 lei, aprecierea monedei europene urmand a se situa in jurul unui procent de pana in 10% fata de cursul actual. Apoi se va produce o stabilizare, cel mai probabil de la debutul anului viitor si aceasta va fi baza pe care se va opera apoi in mod curent.

Evident, nimeni nu e profet in tara (sau in banca lui) insa aceste evaluari poarta pecetea realismului - cel care lipseste aproape sistematic din luarile de pozitie din ultima vreme ale reprezentantilor autoritatilor.

Discutia purtata cu interlocutorul meu a vizat si o alta chestiune: cea a pensiilor. Decizia Curtii Constitutionale este corecta pe fond, insa problema pensiilor ramane una spinoasa, nu doar pentru Romania. Criza n-a facut decat sa accentueze decalajul continuu dintre numarul pensionarilor, pe fondul cresterii sperantei de viata si declinul natalitatii - recte al numarului scazut al noilor angajati platitori de taxe care sustin prin cotizatiile lor masa pensionarilor actuali. Cei aflati in exercitiul functiunii nu vor mai putea face fata sistemului actual de pensii si rezolvarea acestei situatii va da mari batai de cap majoritatii statelor europene, chiar a celor dezvoltate. Privita din aceasta perspectiva, coroborata cu urmatorii ani de „mocirlire” economica, decizia „salvatoare” a Curtii Constitutionale are o valoare relativa. Deasupra capetelor pensionarilor Romaniei - cati vor mai ramane dupa catastrofele naturale si politice in curs - atarna amenintatoare „sabia lui Damocles” de care se va servi oricare dintre viitorii premieri pentru a taia 15, 20 sau - cine stie? - 24% din pensiile romanilor.
Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3261.phtml