Publicat: 8 Ianuarie, 2014 - 12:55

Pentru un observator neutru, justiţia românească semne funcţionează. Multe dintre dosarele “grele” au ajuns la final şi s-au soldat, unele cu condamnări, altele cu achitări. Până şi CSM-ul pare să-şi fi regăsit busola, alegând în fruntea sa un magistrat şi nu un funcţionarprocuror.

Cu toate acestea, acuzele de obedienţă politică şi de manipulare nu încetează. Ba se înteţesc. Iar acest lucru se întâmplă pe fondul fracturii grave provocate, în 2012, de lupta de gherilă dintre puterea nou instalată şi rămăşiţele – la vârf - ale celei vechi. Atunci a fost lansat sloganul “instituţiilor verticale” – acelea care s-au declarat de partea preşedintelui suspendat – şi a celor subordonate politic – cele care împărtăşeau viziunea şi punctele de vedere ale Alianţei. După opt ani de presiuni şi intervenţii constante asupra corpului magistraţilor – amintiţi-vă cum mergea, regulat, preşedintele la şedinţele CSM şi cum îi trăgea de urechi pe magistraţii care nu îndeplineau directivele “democratice” – s-a produs o certă politizare a acestuia.

Segmentul cel mai expus a fost Parchetul, pentru că reprezentanţii săi, funcţionari publici supuşi toanelor executive, nu dispuneau de independenţa şi inamovibilitatea partenerilor lor din instanţe. Treptat, Parchetul prin vârful său de lance, DNA în fruntea căruia a fost pus un procuror cu CV îndoielnic, maculat de abuzuri, printr-o încălcare flagrantă a procedurii iniţiate de către precedenta guvernare de către noul ministru al Justiţiei, Monica Macovei, a fost transformat în instrumentul cu care puterea de atunci se răfuia cu adversarii din cea precedentă. Cuvântul de ordine – “la puşcărie cu peştii mari” – a dat de lucru structurilor specializate, care au lăsat deoparte orice alte obiective, concetrându-şi atenţia şi resursele asupra ţintei indicate. Aşa se face că mai bine de şase ani n-a avut importanţă cât din banul public se cheltuieşte pentru a fi prins cu ocaua mică un Năstase. Cu “ocaua mare” era greu, asta ar fi implicat profesionişti mai buni şi modalităţi de lucru mai subtile decât cele folosite pentru a constata că fostul premier şi-a pus nişte termopane la vila din Zambaccian. Declanşate de reclamaţii aparţinând unor vârfuri politice – Mona Muscă, Monica Macovei, investigaţiile DNA au ţesut în jurul lui Năstase o plasă de acuzaţii de drept comun, proiectate ca acesta să nu poată scăpa, intrând dintr-una în alta.

Singura prezumţie de inteligenţă a anchetatorilor a fost aceea de a rămâne, în acuzaţiile formulate, la nivelul mărunţişurilor, altminteri cazul putându-se transforma în unul similar celui al Iuliei Timoşenko. Toată această operaţiune concertată poate fi lesne suspectată de manipulare politică, oricât ar zice preşedintele că nu e aşa. Iar faptul că el este principalul beneficiar nu mai trebuie demonstrat, cu atât mai mult cu cât semnalele sale publice - identificarea celor care ar fi trebuit să ajungă la puşcărie – au fost cu sfinţenie urmate de procurori.

Iată de ce cred că apelul comic de patetic al lui Băsescu, de a nu mai fi atacată “justiţia” nu are nici o justificare. Justiţia se poate apăra singură, nu are nevoie nici de Băsescu şi nici de Ponta, dar cu o condiţie: aceea de a demonstra că funcţionează corect şi în spiritul autenticei dreptăţi.

Încă prea numeroasele situaţii în care instanţele se contrazic flagrant în deciziile lor arată faptul că criteriile nu sunt unitare, că legile au multe lacune care pot fi speculate şi că există o certă presiune asupra lor care face ca actul de justiţie să fie privit cu neîncredere.  

Topic: 

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani

Cristi

Punctul pe Y / vineri 26 februarie 2010 Nr: 2987

Cristi

Asa il apeleaza colegii si ziaristii. Nu 'Domnul Diaconescu', nici macar 'Diaconescu', ci 'Cristi'.

Asta indica perceptia unei persoane simpatice, apropiate, fara goma diplomatica pe care ar implica-o statutul sau profesional.

De cand a facut pasul in politica, promovat de Nastase de la Externe, la Ministerul Justitiei, Cristian Diaconescu s-a impus in randul colegilor prin calitatile sale de intelectual autentic, de bun vorbitor si de persoana apta sa intretina relatii cordiale cu cei din jur, evitand tensiunile.

Pe baza acestor date partidul a decis sa-l arunce in lupta, in campania municipala din 2008. Din pacate, Diaconescu a repetat, parca la indigo, aventura similara a sefului sau Geoana, din 2004, pierzand din primul tur in favoarea lui Oprescu. Au venit apoi alegerile parlamentare si intrarea la guvernare a PSD-ului alaturi de PDL, cand postul de ministru de Externe parea inadins croit pentru el. In cele vreo noua luni in care s-a aflat la comanda diplomatiei, Cristian Diaconescu a reusit performanta sa nu se vada! Fara ca Basescu sa-si opereze indatoririle de resort intr-un mod abuziv. Pur si simplu, aflandu-se intr-o pozitie cu mare expunere mediatica, a reusit performanta de a nu iesi in evidenta cu nimic! Nici macar prin gafele prin care s-au remarcat predecesorii sai.

Campania pentru alegerile prezidentiale social-democrate a marcat o etapa aparte in cariera sa politica. A oscilat aproape permanent intre intentia de a candida si puseurile de renuntare. A oscilat si intre sustinerea diferitilor candidati care, toti, l-ar fi dorit in echipa lor. Diaconescu insa a crezut - nu stiu cu cata tarie - ca ar putea avea propria sa echipa si a ramas pe pozitie pana in ultimul moment. Cand - definitoriu de acum - s-a retras in favoarea celui care se desprindea tot mai vizibil in perdant.

Varful de mediatizare l-a cunoscut insa, Cristian Diaconescu, abia cand si-a anuntat despartirea de partid. A facut turul tuturor televiziunilor, dand aceleasi explicatii neconvingatoare si reusind sa buimaceasca pe toata lumea prin incoerenta argumentelor. Cu aceasta runda finala si-a facut, practic, cel mai mare deserviciu, demonstrand ceea ce unii doar banuiau: ca nu are nici forta, nici argumentele necesare unui lider autentic. Ca nu a reusit sa coaguleze in jurul sau nicio echipa. Ca nu are busola politica.

Alaturandu-se colectiei pestrite de personaje din jurul lui Oprea, incepe el insusi sa poarte amprenta petelor specifice unei anumite rase. Si de politicieni. Ramanand ceea ce este: Cristi.

Sursa zp.ro: http://www.zp.ro/module-Pagesetter-printpub-tid-5-pid-3176.phtml